Clauze abuzive, contracte de credit bancar. Jurisprudență Bănci. Operaţiuni bancare. Instituţii (sparte); Comisioane, comisionari; Contracte
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 91 din data de 09.05.2016
Legea nr. 193/2000 nu conferă instanței de judecată posibilitatea de a verifica dispozițiile din contract, ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive și să dispună înlăturarea lor.
În speță, în mod greșit instanța de fond a procedat la modificarea clauzelor privind dobânda variabilă și comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculată de Euribor la 12 luni la care se adaugă marja fixă de 1,2 puncte procentuale, respectiv a procentului de 0,05 la valoarea soldului rămas de achitat întrucât s-a încălcat principiul disponibilității intervenindu-se peste voința părților.
Decizia civilă nr. 91/A din 09.05.2016 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați la data de 28.08.2014 sub nr. 16965/233/2014, reclamanții S.I. și S.I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta BCR SA BUCUREȘTI, să pronunțe o hotărâre prin care:
- să constate caracterul abuziv al pct. 6 și pct. 9 lit. a și e din contractul de credit, înlăturarea clauzelor abuzive din contract și
- restituirea sumei de 2.238,75 EUR, reprezentând comision de administrare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 10.04.2008 au încheiat cu pârâta contractul de credit bancar nr. ….
Au menționat reclamanții că contractul încheiat cuprinde clauze prestabilite și nu a avut posibilitatea să negocieze cu pârâta condițiile de creditare, apreciind astfel că sunt incidente prevederile Legii nr. 193/2000.
Au invocat reclamanții faptul că clauza prevăzută la art. 6 nu specifică o marjă în funcție de care să fie calculată dobânda, și nici nivelul maxim al dobânzii. Dobânda se poate modifica unilateral de către pârâtă, ceea ce face ca dobânda să reprezinte o clauză abuzivă, neexistând condiții clare și transparente privind modul în care este stabilită valoarea dobânzii.
De asemenea, au fost contestate clauzele de la pct. 9 lit. a și e privind comisionul de rambursare anticipată și de administrare. Comisionul de rambursare anticipată este unul nelegal și discriminatoriu.
Comisionul de administrare prevăzut de art. 9 lit.e din contract este considerat de reclamanți tot o clauză abuzivă, deoarece comisionul este o dovadă de rea-credință din partea băncii și o modalitate de preocupare a unui avantaj concurențial, contrar uzanțelor cinstite ale consumatorilor.
În măsura în care se constată ca fiind abuzive clauzele în litigiu, se solicită restituirea sumelor încasate de bancă în baza în baza acestor clauze.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
În susținerea cererii lor, reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
Conform art. 29 lit. f din OUG nr. 80/2013, prezenta acțiune este scutită de taxa judiciară de timbru.
Legal informată cu privire la cererea reclamantei, în condițiile art. 201 NCPC, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați în soluționarea cererii, arătând că valoarea contractului depășește 200.000 lei. Totodată au fost invocate excepția lipsei de interes privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzută de art. 9 lit.a din condițiile speciale ale contractului, excepția inadmisibilității capătului de cerere privind restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de administrare, excepția inadmisibilității restituirii tuturor sumelor, deoarece constatarea ca abuzive a clauzelor duce ca efectele lor să se producă pentru viitor și nu pentru trecut. Totodată, a fost invocată excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele mai vechi de 3 ani raportat la data introducerii acțiunii.
Pârâta a solicitat ca în măsura admiterii acțiunii să fie admisă și cererea sa reconvențională privind adaptarea contractului privind algoritmul de calcul al dobânzii ca fiind Euribor la 6 luni +6% marja băncii.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, OUG nr. 50/2010.
În susținerea cererii lor, pârâta a depus la dosar înscrisuri.
La primul termen de judecată la Judecătorie, cu părțile legal citate, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați în soluționarea cererii, excepție invocată de pârâtă, pe care a amânat-o la următorul termen.
La termenul de judecată din data de 08.05.2015, instanța a repus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Galați, excepție pe care a admis-o și prin sentința civilă nr. 5609/22.05.2015 cauza a fost trimisă spre competentă soluționare la Tribunalul Galați.
La Tribunalul Galați cauza a fost înregistrată la data de 09.06.2015 sub nr. 16965/233/2014.
La termenul de judecată din data de 16.10.2015 instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, excepții pentru care pârâta le-a apreciat apărări de fond și nu veritabile excepții, urmând ca instanța să analizeze apărările pârâtei la fondul litigiului. Pârâta a susținut dintre excepții numai excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor în cazul admiterii acțiunii privind anularea clauzelor abuzive.
Instanța a unit această excepție cu fondul, deoarece analiza excepției prescripției se impune numai în măsura în care se vor admite capetele principale de cerere privind constatarea nulității clauzelor abuzive. Instanța nu a apreciat cererea reconvențională ca pe o veritabilă acțiunea, deoarece nu este stabilit un obiect concret al acțiunii pentru care reclamanta ar fi putut sta în judecată. Cererea reconvențională a fost apreciată de instanța ca o apărare a băncii, în sensul că, dacă se modifică dobânda, acesta să fie stabilită la nivelul Euribor 6M +6% marja băncii.
Prin sentința civilă nr. 389/11.12.2015 Tribunalul Galați a respins excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamanților ca nefondată.
A admis acțiunea și a constatat nulitatea următoarelor clauze cuprinse în convenția de credit nr. 2008249568/10.04.2008 care produce efecte între reclamant și pârâtă:
- art. 6 din contract numai în ce privește sintagma: "dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR";, urmând a se citi "dobânda de referință variabilă va fi indicele Euribor la 12M ...";,
- art. 9 lit.a din contract - cu privire la comisionul de rambursare anticipată și
- art. 9 lit.e din contract - cu privire la comisionul de administrare, numai în ce privește sintagma: "reprezentând un procent de 0,05% din valoarea creditului contractat prevăzut la pct.1"; urmând a se citi "reprezentând un procent de 0,05% din valoarea soldului curent rămas din creditul acordat";.
- obligat pârâta să restituie reclamanților sumele care au fost încasate cu titlu de:
- comision de rambursare anticipată,
- dobândă, peste dobânda calculată ca Euribor 12M+1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare și
- comision de administrare, pentru suma comisionului ce depășea valoarea de 0,05% aplicabil la soldul lunar al creditului acordat";.
S-a reținut în motivarea sentinței cu privire la prescripția dreptului la acțiune că în speță sunt aplicabile prevederile art. 1 alin. 1 și 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 și nu prevederile art. 201 din Legea nr. 201/2011.
S-a motivat de ce se va admite acțiunea reclamanților cu privire la clauzele contractuale apreciate ca fiind abuzive: art. 6 din contract numai în ce privește sintagma "dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile B.C.R.; art. 9 lit. a din contract cu privire la comisionul de rambursare anticipată, art. 9 lit. e di contract cu privire la comisionul de administrare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B.C.R. S.A. B. criticând-o pentru următoarele motive:
- interpretarea incorectă a prevederilor art. 4 alin. 6 din Legea nr. 193/2000;
- în mod greșit s-a apreciat că dobânda și comisionul nu reprezintă elementele prețului contractului de credit, deci elemente ale obiectului contractului;
- instanța de fond în mod greșit a procedat la modificarea clauzelor privind dobânda variabilă și comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculate în funcție de Euribor la 12 luni încălcând principiul disponibilității și s-a intervenit peste voința părților raportat la dispozițiile art. 960 Cod civil.
- în ce privește cererea reconvențională s-a încălcat principiul disponibilității și contradictorialității;
- în prezenta cauză nu sunt întrunite condițiile impuse de Legea nr. 193/2000 cumulativ pentru calificarea clauzelor contestate ca fiind abuzive;
- trebuia să se constate că sancțiunea juridică ce poate opera în cazul constatării caracterului abuziv al unor clauze contractuale este încălcarea procedurii efectelor acelor clauze pentru viitor.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâtă urmează a se constata următoarele:
Legea nr. 193/2000 nu reprezintă decât transpunerea în legislația românească a Directivei 93/13/CEE ori potrivit jurisprudenței Curții Europene de Justiție dispozițiile acestei directive sunt de ordine publică.
Legea nr. 193/2000 nu oferă instanței de judecată posibilitatea de a verifica dispozițiile din contract ci numai de a constata că unele clauze sunt sau nu abuzive și să dispună înlăturarea lor.
În ceea ce privește clauza din art. 6 din contract aceasta prevede că la data încheierii contractului dobânda curentă este de 6,2 % pe an și este fixă în primul an și variabilă ulterior. Dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de 1 an, începând cu data primei trageri și după această dată dobânda curentă este din dobânda de referință variabilă care se afișează la sediile B.C.R. la care se adaugă 1,2 %.
Cu privire la această clauză urmează a se constata nulitatea parțială numai în ceea ce privește partea referitoare la dobânda de referință variabilă.
Instanța de fond în mod greșit a procedat la modificarea clauzelor privind dobânda variabilă și comisionul de rambursare în sensul că a dispus aplicarea dobânzii calculată de Euribor la 12 luni la care se adaugă marja fixă de 1,2 puncte procentuale, respectiv a procentului de 0,05 la valoarea soldului rămas de achitat întrucât s-a încălcat principiul disponibilității ori s-a intervenit peste voința părților.
Prin urmare, în raport de clauza înserată în contract potrivit voinței părților se va dispune înlăturarea din sentința civilă apelată a dispozițiilor privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată și cu titlu de dobândă calculată ca Euribor 12M+1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare.
Referitor la clauzele privind comisionul de rambursare anticipată și comisionul de administrare constatate ca fiind abuzive de către instanța de fond soluția este corectă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 o clauză contractuală care nu a fost direct negociată cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăți sau împreună cu alte prevederi din contract creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Faptul că respectivul contract a fost încheiat la solicitarea reclamanților nu exonerează banca să probeze negocierea potrivit art. 4 alin. 3 teza finală din Legea nr. 193/2000.
În ceea ce privește comisionul de administrare corect s-a reținut ca fiind abuzivă doar suportarea procentului de 0,05 la valoarea întregului credit acordat.
Procentul convenit de părți nu este abuziv numai că el trebuie suportat la valoarea soldului rămas deoarece altfel banca ar percepe o sumă de bani pentru o valoare pe care nu o mai are de administrat.
În conformitate cu dispozițiile art. 480 din Noul Cod de procedură civilă a fost emis apelul declarat de pârâta B.C.R. împotriva sentinței civile nr. 389/11.12.2015 a Tribunalului Galați.
A fost schimbată în parte sentința numai în ceea ce privește soluția data capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei cu privire la art. 6 din contract, în sensul că:
S-a constatat nulitatea absolută parțială a clauzei privind dobânda, reglementată în art. 6 din contract, numai în ceea ce privește partea referitoare la "dobânda de referință variabilă";.
A fost obligată pârâta să modifice contractul încheiat cu reclamanții ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a clauzei privind dobânda, precum și să emită un nou grafic de rambursare.
S-a dispus înlăturarea din sentința civilă apelată a dispozițiilor privind obligarea pârâtei la restituirea către reclamantă a sumelor încasate cu titlu de comision de rambursare anticipată și cu titlu de dobândă peste dobânda calculată ca Euribor 12 M +1,2% marjă, începând cu al doilea an de creditare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
| ← Măsura plasamentului. interesul minorului. Jurisprudență Minori | Apel. tardivitate. noul cod de procedura civilă. comunicare... → |
|---|
