Apel. tardivitate. noul cod de procedura civilă. comunicare sentinţă la sediul procesual ales.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 120 din data de 22.01.2016
Domeniu: Drept procesual civil
Apel. Tardivitate. Noul Cod de procedura civilă. Comunicare sentință la sediul procesual ales.
În aceste condiții, deși se pretinde indicarea unui sediu procesual ales în cuprinsul întâmpinării, la care nu s-a făcut comunicarea, în lipsa unei dovezi privind depunerea acestui înscris la dosar și a indicării unui sediul procesual, susținerea nu poate fi primită.
Art. 468 coroborat cu art. 184 C.proc.civ.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 120 din 22.01.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 13.06.2014 sub nr., reclamanții P.S.I. și P.M.C. au chemat în judecată pe pârâta V.R. SA solicitând constatarea caracterului abuziv și, prin urmare, nulitatea absolută a clauzelor contractuale prevăzute la art. 5.1 lit. a, art. 5.1 lit. c, art. 5.1 lit. e din Contractul de credit nr. 0160532/11.08.2008, obligarea pârâtei la restituirea sumelor nedatorate încasate în temeiul clauzelor nule, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru sumele plătite, nedatorate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că părțile au încheiat contractul de credit nr. 0160532/11.08.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 129.000 euro în vederea achiziționării unei locuințe, ce urma a fi restituit în rate lunare care vor cuprinde creditul și costul acestuia.
Conform graficului de rambursare la momentul acordării creditului rata lunara a fost de 1,336.68 euro, in care era inclusa suma de 327.66 euro- comision de risc si 232.02 comision de rezerva.
Reclamanții precizează faptul că, la data de 18.12.2013, a avut loc o negociere cu S.C. V. R. S.A.- A. B. M., la solicitarea acestora, iar prin procesul-verbal încheiat cu ocazia negocierii, Banca a făcut o oferta de costuri care nu au fost in concordanta cu solicitările reclamanților.
Ceea ce propus Banca a fost eliminarea comisionului de risc începând cu 01.01.2014, dobânda Euribor 3M+6,8% p.a.
Banca nu a acceptat restituirea comisioanelor abuzive, achitate de la momentul încheierii convenției, si mai mult conform noului grafic de rambursare a creditului reclamanții au constatat ca dobânda era mult mai mare decât la momentul inițial al încheierii convenției, ceea ce i-a făcut sa înțeleagă ca acele comisioane pe care le-ar elimina se regăsesc in dobânda mult mai mare.
Clauzele contractuale din cuprinsul convenției de credit contestate îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate abuzive, drept pentru care trebuie sa se constate nulitate lor absoluta si înlăturarea lor din cuprinsul convenției.
Comisionul de risc nu reprezintă altceva decât o dobânda mascata, care pe lângă faptul ca lezează interesele economice ale clienților, aduce atingere si mediului concurențial al băncii.
Clauzelor contractuale le lipsește caracterul negociat, iar disimularea sporului de dobânda sub denumirea de comision - echivalează cu un dol.
Comisionul de risc, de administrare garanții de rezerva minima obligatorie, reprezintă o dobânda mascata, disimulata sub denumirea de comision.
Comisionul de risc nu reprezintă un cost actual al creditului, banca ii încasează lunar si nu ii returnează consumatorului bun-platnic după unul sau mai mulți ani de derulare a contractului fără incidente de plata. Banca își asigura o serie de mecanisme de protecție im potriva riscului de neplata, ceea ce demonstrează odată in plus ca acest comision de risc este abuziv.
Comisionul de rezerva minima reprezintă o dobânda mascata, pentru satisfacerea unor obligații pe care legea le-a pus exclusiv in sarcina băncii si nu reprezintă un preț pentru serviciile prestate de banca, deoarece clientul nu primește nimic in schimb.
În drept: dispozițiile Legii nr. 193/2000, Legii 296/2004, art. 970 și următoarele Cod Civil.
Prin sentința civilă nr. 11829 din data de 03.11.2014, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale invocate de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București Secția a VI-a Civila formându-se astfel dosarul cu nr..
Prin sentința civilă nr. 2387/08.05.2015 cererea a fost admisă în parte, s-a constatat caracterul abuziv al clauzelor stipulate în Convenția de credit nr. 0160532/11.08.2008 la art. 5.1 lit. a din Condițiile Speciale-comisionul de risc, art. 5.1 lit. c din Condițiile Speciale-comisionul de administrare garanții, art. 5.1 lit. e din Condițiile Speciale-comisionul de rezervă minimă obligatorie, s-a constatat nulitatea absolută a clauzelor și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamanți a sumelor achitate în baza clauzelor anulate, de la data încheierii contractului până la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și la plata către reclamanți a dobânzii legale aferente sumelor restituite în baza clauzelor declarate nule, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei.
A reținut Tribunalul că între părți s-a încheiat convenția de credit nr. 1060532/11.08.2008, dispozițiile Legii nr. 193/2000 fiind incidente raportului juridic stabilit între părți.
Statuând asupra aplicării dispozițiilor Legii nr. 193/2000 în cazul convenției de credit încheiate între părți, instanța constată indiscutabil că acest act juridic are caracterul unui contract de adeziune, raportat la modul de exprimare al voinței părților, întrucât clauzele sale nu au fost negociate direct cu reclamanții, ci au fost preformulate de către bancă. Instanța nu poate considera că actul juridic încheiat între părți este un contract negociat, din moment ce în cazul acestuia părțile discută și negociază toate clauzele sale, fără ca din exteriorul voinței lor să li se impună cu caracter obligatoriu vreo dispoziție contractuală. Aflat pe poziție diametral opusă, contractul de adeziune este un act juridic redactat în întregime sau parțial numai de către una dintre părțile contractante, cocontractantul neavând posibilitatea de modificare a acestor clauze, ci numai pe aceea de a adera sau nu la un contract preredactat.
Clauza prevăzută la art. 5 lit. a din Condițiile Speciale ale convenției de credit vizează Comisionul de risc, și se apreciază că riscul în legătură cu care banca percepe un comision nu este determinat sau determinabil, cu atât mai mult cu cât contractul de credit are caracter comutativ, iar nu aleatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către consumator existând dreptul băncii de a recurge la executarea silită a bunurilor acestuia, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, precum și obținerea de despăgubiri, astfel încât prejudiciul să fie acoperit. Având în vedere inclusiv dispozițiile art. 3.5 din Condițiile Generale, instanța constată că terminologia folosită - comision de risc, nu este descrisă în cuprinsul condițiilor generale ale contractului încheiat de pârâtă pentru ca reclamantul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute aceste sume cu titlu de comision de risc, din moment ce motivația perceperii acestor comisioane nu este detaliată nici în cuprinsul condițiilor speciale, nici în cel al condițiilor generale ale convenției de credit.
În privința condiției dezechilibrului semnificativ, instanța constată că achitarea unui comision, lunar și care are o valoare deloc neglijabilă în raport de costurile creditului (circa ¼ din valoarea creditului) creează un dezechilibru semnificativ. Astfel, pe întreaga perioadă de derulare a creditului, comisionul de risc se ridică la suma de 76.056,21 euro raportat la suma totală de rambursat în valoare de 356.612,44 euro ( grafic rambursare f. 71 dosar judecătorie).
Clauzele în discuție nu respectă exigențele bunei credințe deoarece inserarea comisionului de risc a vătămat interesele legitime, patrimoniale ale reclamantei prin majorarea considerabilă a ratei lunare.
Clauza prevăzută la pct.5 lit.c din Contract - Condiții speciale - Comision administrare garanții - are următorul conținut: "RON 694,53 (contravaloarea a EUR 200) din care echivalentul în RON al sumei de 125 euro datorat și plătit la data de 11.08.2008 și al sumei de 75 euro datorat și plătit la data semnării prezentei convenții de credit.";
În cuprinsul clauzei prevăzute la art. 5 lit.c din Condiții Speciale nu se face nici o referire la serviciul prestat de bancă în schimbul respectivului comision, aspecte de natură a crea un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților .
În aceste condiții, instanța apreciază că dispozițiile clauzei prev. pct.5 lit.c din Condiții Speciale- comision de administrare garanții- au un caracter abuziv, fiind descrise de o manieră ambiguă, ce lasă o largă marjă de apreciere pârâtei, în ceea ce privește obligația asumată de bancă, fapt ce contrazice echilibru contractual .
Clauza prevăzută la pct.5 lit.e din Contract- Condiții speciale (Comision de rezervă minimă obligatorie), motivația acestui comision (expusă la pct.3.12 Condiții Generale ) rezultă că a fost instituit pentru executarea de către banca ca obligației sale de a constitui o rezervă minimă obligatorie în monedă națională și în valută la BNR.
Obligația oricărei societăți ce desfășoară activități bancare, pe teritoriul României, de a constitui o rezervă minimă este instituită de Regulamentul BNR nr.6/2002, care prevede de altfel că pentru sumele depuse cu titlul de rezervă minimă obligatoriu, instituțiile de credit primesc și dobândă (art.15 din Regulament).
În acest context, instanța constată că acest comision nu reprezintă preț pentru serviciile prestate de pârâtă în temeiul convenției deoarece reclamanții nu privesc în contrapartidă nici un serviciu ci reprezintă, în realitate, o dobândă mascată, care se adaugă la dobânda stabilită pentru credit pentru satisfacerea propriilor obligații instituite de către legiuitor în sarcina exclusivă a băncii. De asemenea, se constată faptul că banca își rezervă dreptul de a modifica acest comision dacă obligația sa legală crește sau se diminuează.
Clauza prevăzută la art. 5 lit.b din Condiții Speciale- Comision de rambursare în avans, nu determină un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților întrucât banca, la momentul acordării creditului, și-a previzionat, evaluat, beneficiile și costurile acestui contract raportat la întreaga perioadă contractată, iar urmare a achitării anticipate a creditului, banca pierde o parte din acele beneficii iar clientul se bucură în aceeași măsură de un avantaj prin neplata dobânzii și costurilor accesorii pe întreaga perioadă contractată.
În acest context perceperea unui comision de rambursare anticipată la o valoare ce nu depășește 2% din capital ( în cazul rambursării în primii 5 ani) sau 1% (în cazul rambursării ulterior primilor 5 ani), nu apare ca fiind de natură a crea un dezechilibru între drepturile părților, în condițiile în care rambursarea anticipată a creditului, prevăzută ca o dispoziție în favoarea clientului este echilibrată prin plata acestui comision ce are ca scop compensarea pierderii beneficiilor preconizate de bancă.
Ca o consecință a constatării caracterului abuziv a clauzelor prevăzute la art. 5 lit. a, c, e, cin Condițiile Speciale ale contractului și potrivit disp. art.1 alin.1 din Legea nr.193/2000, instanța apreciază că respectivele clauze sunt nule absolut, clauze care, în temeiul art. 6 din Legea nr.193/2000 nu mai produc efecte asupra consumatorilor, contractul de credit putând continua și în absența clauzelor considerate abuzive.
In ceea ce privește petitul referitor la rambursarea către reclamanți a sumelor plătite nedatorat în temeiul clauzelor nule principiul restituito in integrum impune ca tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act juridic inexistent sau lovit de nulitate să fie restituit.
Împotriva acestei soluții au formulat la data de 20.10.2015 cale de atac pârâta solicitând modificarea în partea a sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată în integralitea căi de atac și pe cale de consecință admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând calea de atac raportat la excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță, se reține:
Sentința atacată cu apel a fost comunicată la data de 03.09.2015 la sediul din P.-N. T. nr. 42, București, sector 2 (fila 39 ds. Tribunal), fiind recepționată de funcționarul însărcinat de cu primirea corespondenței conform art. 155 coroborat cu art. 162 Ncpc. Calea de atac a fost depusă la oficiul poștal la data de 20.10.2015 (fila 12 verso dosar apel).
Cât privește apărarea apelantei privind necomunicarea hotărârii la sediul procesual ales indicat în întâmpinare se reține faptul că în dosar nu a fost depus un astfel de act de procedură.
Concluzia este trasă observându-se atât sistemul informatic, unde un astfel de act nu apare înregistrat, dar și analizând rezoluțiile aflate la dosarul Judecătoriei (fila 1 și 31 dosar) unde nu apare o dispoziție de comunicare a întâmpinării, ci, după comunicare acțiunii, s-a stabilit direct termen de judecată.
Într-adevăr în sentința judecătoriei apare menționat un astfel de act (fila 42), iar Tribunalul a încercat să lămurească acest aspect la cererea părții adverse, solicitând chiar apelantei depunerea întâmpinării (fila 12, 13 dosar Tribunal), solicitare neonorată de către parte. Pentru termenul din data de 17.04.2015, apelanta fiind citată la sediul la care i-a fost comunicată sentința (fila 19 dosar Tribunal), s-a prezentat pentru această parte avocatul care a luat act de dispozițiile instanței, nefăcând nici o mențiune, nedepunând nici un înscris cu privire la acest aspect (fila 23 verso).
În aceste condiții, deși se pretinde indicarea unui sediu procesual ales în cuprinsul întâmpinării, la care nu s-a făcut comunicarea, în lipsa unei dovezi privind depunerea acestui înscris la dosar și a indicării unui sediul procesual, susținerea nu poate fi primită.
În speță, termenul de apel s-a împlinit la data de 05.10.2015, conform art. 468 coroborat cu art. 184 Ncpc, depunerea la data de 20.10.2015 fiind făcută în afara termenului de apel, motiv pentru care, raportat la considerentele anterioare, a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă, ca tardiv formulat.
| ← Clauze abuzive, contracte de credit bancar. Jurisprudență... | Pensie de întreținere. modul de calcul în cazul prezumției... → |
|---|
