clauze abuzive. Jurisprudență Comisioane, comisionari

Tribunalul OLT Decizie nr. 115 din data de 26.03.2015

Prin decizia nr 115/26.03.2015 Tribunalul Olt a respins apelurile formulate de apelanții reclamanți și apelanta pârâtă SC PIRAEUS BANK ROMÂNIA SA, cu sediul în București, sector 1, șoseaua Nicolae Titulescu, nr. 29-31, împotriva sentinței civile nr. 8497 din 19.09.2014, pronunțată de Judecătoria Slatina, în contradictoriu cu intimat pârât SC PIRAEUS BANK ROMÂNIA SUCURSALA SLATINA, cu sediul în Slatina, B-dul A.I. Cuza, bl. Union, parter, județul Olt, ca nefondate.

Examinând sentința apelată în raport cu actele dosarului și dispoz. art 476 și urm. din noul cod de procedură civilă, Tribunalul a constatat că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Între PIRAEUS BANK ROMANIA SA, in calitate de banca si reclamanti, in calitate de imprumutati, a fost incheiat Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008, in baza caruia reclamantii au obtinut un imprumut in cuantum de 20.550 CHF, acordat pe o perioada de 30 de ani, ulterior respectivul contract fiind modificat prin Actele aditionale nr. 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008.

Criticile apelanților reclamanți vizează respingerea de către instanța de fond a cererii de constatare ca fiind abuzive a comisionului de restructurare/reesalonare inserat prin actele adiționale . 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008.

Tribunalul reține că potrivit art. 35 alin. 1 lit. b din OUG nr. 50/2010 ,,fără a aduce atingere prevederilor legale privind modificarea dobânzii, pe parcursul derulării contractului de credit: b)se interzic introducerea și perceperea de noi comisioane, tarife sau a oricăror alte speze bancare, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de consumator, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite consumatorilor la data încheierii acestuia. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator. Sunt exceptate costurile impuse prin legislație’’.

Din probele administrate în cauză, respectiv din răspunsurile reclamantului la interogatoriu rezultă cu certitudine că aceste acte adiționale au fost încheiate la solicitarea expresa a consumatorului, acesta luand cunostinta de continutul acestora, inclusiv de continutul clauzei privind obligatia de a achita un comision de restructurare/reesalonare, împrejurare în care avea posibilitatea de a încerca negocierea acestuia in sensul inlaturarii sau diminuarii lui, nenegocierea respectivei clauze datorandu-se unei omisiuni a reclamantului ce-i poate fi imputata doar acestuia, nicidecum bancii.

Împrejurarea că apelantul reclamant a fost constrâns financiar să încheie aceste acte adiționale conduce la concluzia că, prin încheierea acestora, acesta a considerat că raportul contractual nou intervenit între părți îi este mai favorabil decât anteriorul, neputând fi apreciat ca fiind o constrângere din partea băncii.

Potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 ,,o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților’’ iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol ,,o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv’’.

Raportat la dispozițiile mai sus citate coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, tribunalul reține că, instanța de fond a apreciat în mod corect că nu se poate constata caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de restructurare/reesalonare, menționate in Actele adiționale nr. 01/25/08/2010, nr. 02/16.03.2011, nr. 03/29.02.2012 si nr. 04/11.01.2013 la Contractul de credit nr. 300002J1150031815/26.05.2008

Față de aceste considerente, apelul declarat de reclamanți este nefondat și urmează să fie respins.

Criticile formulate de apelanta pârâtă privesc împrejurarea că sentința se întemeiază pe o eroare de fapt, decurgând dintr-o greșită apreciere a probelor și pe faptul că a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii.

În ceea ce privește prima critică vizând împrejurarea că sentința se întemeiază pe o eroare de fapt, decurgând dintr-o greșită apreciere a probelor, respectiv că instanța de fond trebuia să rețină că reclamanților nu li s-a îngrădit posibilitatea de a influența natura clauzelor contractuale, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 "orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate’’ iar potrivit art. 2 din același act normativ ,,în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului’’.

Potrivit art. 3 din același act normativ ,,se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii’’

Conform dispozițiilor cuprinse în Directiva nr. 93/13 contractele ar trebui redactate într-un limbaj clar și inteligibil, iar consumatorului ar trebui să i se ofere posibilitatea de a analiza toate clauzele și, în caz de dubiu, ar trebui să prevaleze interpretarea cea mai favorabilă pentru consumator , împrejurare care se circumscrie noțiunii de informare a consumatorului înainte de încheierea contractului asupra tuturor aspectelor conținute de acel contract, precum și posibilitatea acordată acestuia de a influența acele clauze, în speță nefăcându-se dovada unei astfel de negocieri.

Susținerea apelantei pârâte potrivit căreia reclamanților nu li s-a îngrădit posibilitatea de a influența natura clauzelor contractuale nu conduce la concluzia negocierii acestora cu consumatorul, banca având o poziție privilegiată prin oferta pe care a prezentat-o reclamanților.

Și critica privind greșita aplicare a legii este nefondată, instanța de fond procedând la o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză.

În ceea ce privește comisionul de acordare comision , corect a considerat instanta de fond că este abuziv, inechitabil, prin prisma elementului de raportare, respectiv cuantumul creditului acordat.

Fiind vorba de un comision de acordare, pretinderea acestuia este justificata de cheltuielile efectuate de banca anterior semnarii contractului de catre consumator, cum ar fi, de exemplu, intocmirea de catre banca a contractului ce va fi incheiat cu consumatorul, informatiile furnizate consumatorului de ofiterul de credit, etc.

Dacă justificarea acestui comision o reprezintă acoperirea cheltuielilor aferente întocmirii documentației de credit, atunci nu se explică de ce cuantumul acestuia este invariabil de 1,5%, indiferent de tipul de contract, în cauză contractul fiind unul garantat cu ipoteca imobiliară.

Opțiunea legiuitorului pentru o reglementare cu caracter special ce are ca finalitate protecția consumatorului, prezumat a se afla într-o poziție defavorabilă la momentul încheierii unui contract, impune aplicarea cu prioritatea a dispozițiilor Legii 193/2000 și nu a dreptului comun în materia viciilor de consimțământ.

Nici critica apelantei privind împrejurarea că clauzele referitoare la dobândă, la comisionul de acordare reprezintă elemente care formează costul creditului și care nu pot face obiectul evaluării lor din perspectiva clauzelor penale nu poate fi reținută, având în vedere că atât legea nr. 193/2000, cât și cu Directiva 93/13/CEE conțin o listă a clauzelor care sunt considerate de drept abuzive, printre altele, fiind considerată abuzivă clauza prin care se dă posibilitatea unui furnizor de servicii să crească prețul, modificarea prețului în funcție de modificarea unei rate de pe piața financiară pe care furnizorul nu o poate controla nefiind o clauză abuzivă.

În mod corect a apreciat instanța de fond că prin clauza inserata la art. 5.1 din Contract se confera, practic, bancii posibilitatea de a modifica in mod unilateral indicele de referinta in functie de care va fi calculata dobanda, fara a fi specificate in contract conditiile si criteriile in care banca poate modifica indicele de referinta, o astfel de clauza fiind interpretata de instanta ca fiind abuziva, modificarea indicelui de referinta fiind lasata la latitudinea discretionara a bancii.

Instanța judecătorească nu poate interveni, în sensul modificării, unei clauze contractuale, substituindu-se astfel acordului de voință al părții. Stabilirea modului de calcul al dobânzii, urmare a declarării nulității clauzei inițiale care prevedea acest calcul, nu este în atribuția instanței judecătorești, neputând fi decât rezultatul exclusiv al negocierii dintre părți.

Instanța de judecată poate elimina o clauză contractuală , ca efect al constatării/declarării nulității acesteia, însă nu o poate înlocui, chiar și în situația din speța în care există norme legale imperative cu privire la dobânda din contractele de credit.

În mod corect a reținut instanța de fond că in temeiul art. 7 teza finala din actul normativ mai sus mentionat, conform caruia ,,in măsura în care contractul nu își mai poate produce efectele după înlăturarea clauzelor considerate abuzive, consumatorul … poate solicita, după caz, și daune-interese’’, a obligarat parata la restituirea catre reclamanti a sumei totale de 308,25 CHF, achitata de reclamanti cu titlu de comision de acordare, reactualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.

Data publicarii pe portal:12.05.2015

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre clauze abuzive. Jurisprudență Comisioane, comisionari