Aplicarea procedurii prealabile în cazul contractelor de achiziţie publică
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios-administrativ si fiscal Decizie nr. 11 din data de 26.02.2015
Potrivit art.297 din OUG 34/2006 "În măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun";.
Faptul că legea specială nu conține prevederi privind procedura prealabilă nu însemnă că în cazul contractelor de achiziție publică nu se aplică această procedura, ci faptul că în problema analizată sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie - Legea 554/2004.
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Mehedinți, reclamantul SC F.C. SRL a chemat în judecată pârâta Primăria S, solicitând obligarea la plata sumei de 269.507,28 lei reprezentând penalități de întârziere aferente creanței în sumă de 409.585,55 lei reprezentând contravaloare lucrări executate conform contractului de lucrări încheiat în temeiul OUG 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică.
Prin sentința nr. 2974 din 03 Noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția A II-A Civilă, de contencios Administrativ Și Fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul SC FC SRL în contradictoriu cu pârâta Primăria S.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 447253,49 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1764,72 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Primaria S prin Primar criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat că solicită casarea sentinței, iar pe fondul cauzei, în principal respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, iar în subsidiar, în situația în care se va considera întemeiată acțiunea reclamantei, să se considere ca fiind datorate fie penalități în cuantum de 11.921 lei, fie penalitățile în cuantum de 46.676,83 lei, cu obligarea intimatei - reclamante la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere următoarele motive:
În fapt, a precizat că, au fost chemați în judecată de către SC FC SRL, pentru a fi obligați la plata sumei de 269.507,28 lei reprezentând penalități de întârziere aferente creanței în sumă de 409.585.55 lei reprezentând contravaloare lucrări executate conform Contractului de lucrări încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006 între Primăria S și SC CS SRL, creanță ce a fost cesionată inițial către SC UEFM și ulterior către SC FC SRL.
Prin sentința nr. 2974/2014 a Tribunalului Mehedinți, a fost admisă acțiunea formulată de SC FC SRL. a fost obligată Primăria S la plata sumei de 447253,49 lei.
Apelanta a arătat că în mod neîntemeiat, a fost respinsă de către instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor OUG nr. 34/2006 raportat la prevederile Legii 554/2004 contractele de achiziție publică sunt asimilate actelor administrativ.
Pentru aceste contracte, concilierea prealabilă intentării acțiunii, ține loc de procedura prealabilă obligatorie.
În speță, a arătat că, nu au fost notificați de către pârâtă anterior formulării cererii de chemare în judecată pentru plata penalităților, iar reclamanta nu a îndeplinit o procedură obligatorie sancțiunea fiind inadmisibilitatea formulării prezentei acțiuni.
Potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, alin. 6, plângerea prealabilă in cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii in cazul litigiilor comerciale, dispozițiile Codului de procedura civila fiind aplicabile in mod corespunzător.
In acest caz, plângerea trebuie făcuta in termenul de 6 luni prevăzut la alin. (7),care va începe sa curgă: a) de la data încheierii contractului, in cazul litigiilor legate de încheierea lui; b) de la data modificării contractului sau, după caz, de la data refuzului cererii de modificare făcute de către una dintre părti, in cazul litigiilor legate de modificarea contractului; c) de la data încălcării obligațiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de executarea contractului; d) de la data expirării duratei contractului sau, după caz, de la data apariției oricărei alte cauze care atrage stingerea obligațiilor contractuale, in cazul litigiilor legate de încetarea contractului; e)de ia data constatării caracterului interpretabil al unei clauze contractuale, in cazul litigiilor legate de interpretarea contractului.
Potrivit art. 11 din Legea contenciosului administrativ, cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, in cazul contractelor administrative.
Față de aceste prevederi, este evident că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă obligatorie în cazul contractelor administrative și este întemeiată excepția inadmisibilității formulării prezentei acțiuni raportat la prevederile din Legea 554/2004 menționate, raportat la prevederile OUG nr. 34/2006.
Aceste apărări formulate sunt susținute și dintr-un alt punct de vedere: reclamanta își întemeiază pretențiile pe prevederile contractului.
La art. 25 din acest contract se prevede că achizitorul și executantul vor face toate eforturile pentru a soluționa pe cale amiabilă, prin tratative directe, orice neînțelegere sau dispută care se poate ivi între ei în cadrul sau în legătură cu îndeplinirea contractului.
Astfel, chiar dacă nu a avut calitatea de executant în contractul amintit, în ceea ce privește creanța cesionată către reclamantă, aceasta a dobândit-o neschimbată, fiind aplicabile între cesionar și Primăria S, clauzele contractuale din contractul inițial, din care a izvorât și creanța ce face obiectul prezentei cauze.
Deci, obligația de a face eforturi pentru soluționarea pe cale amiabilă a neînțelegerilor ivite raportat la creanțele născute din contract îi revenea și reclamantei, nu doar în baza prevederilor legii contenciosului administrativ ci și în temeiul prevederilor contractuale.
În cauza de față operează prezumția că atâta timp cât intimata a rămas în pasivitate, întârzierea în executare nu i-a provocat nici un prejudiciu și a consimțit tacit la prorogarea termenului de executarea.
A mai arătat că în mod neîntemeiat, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei, înlăturând apărările formulate prin întâmpinare și ulterior, cu ocazia obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, în acest sens arătând instanței de apel următoarele:
Reclamanta pretinde penalități de întârziere aferente creanței în sumă de 409.585,55 lei.
Titlul executoriu pentru această creanță îl constituie sentința nr. 68/03.04.2013 pronunțată de Tribunalul Mehedinți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, care a fost soluționat de către Curtea de Apel Craiova la data de 15.10.2013.
Astfel, sentința pronunțată de Tribunalul Mehedinți a rămas definitivă și irevocabilă la 15.10.2013, dat fiind faptul că în cauzele de contencios administrativ, recursul suspendă executarea, potrivit prevederilor art. 20 din Legea 554/2004.
Titlul executoriu în baza căruia își formulează pretențiile reclamanta a rămas definitiv și irevocabil la 15.10.2013.
Doar de la această dată s-a născut în patrimoniul reclamantei dreptul de a pretinde executarea acestei creanțe, și respectiv s-a născut în patrimoniul pârâtei obligația corelativă de a executa această creanță.
A considerat că nu pot fi pretinse penalități de întârziere pentru o perioadă anterioară nașterii dreptului de a obține executarea obligației principale.
Potrivit principiului accesorium sequitur principalem, dreptul de a pretinde penalități de întârziere nu s-a putut naște înainte de a se naște dreptul de pretinde executarea obligației principale, respectiv înainte de data de 15.10.2013.
Astfel, consideră că în mod neîntemeiat se solicită penalități pentru perioada 20.02.2011-20.02.2014, întrucât dreptul de a executa creanța principală s-a născut la 15.10.2013.
In acest sens, a invocat prevederile art. 6 ind. 1 din OUG nr. 121/23.12.2010, operatorii economici pot cesiona drepturile de încasat de la instituții publice aferente bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate, prevăzute ia art. 6, alin. 1, către alți operatori economici sau alte instituții de credit, denumite în continuare cesionari.
Cesiunea este valabilă numai cu acceptul prealabil exprimat în scris al instituției publice care datorează operatorului economic sumele reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate, serviciilor prestate sau lucrărilor executate.
Astfel, pentru ea dreptul de a executa silit creanța să se nască în patrimoniul reclamantei era necesar, fie ca Primăria să își fi exprimat în scris, în prealabil, acceptul pentru cesiune, fie ca instanța judecătorească să stabilească cu putere de lucru judecat faptul că datorăm creanța respectivă către reclamantă.
Prin obligarea la plata penalităților de întârziere în cuantum de 447253,49 lei, instanța de fond a nesocotit prevederile legale invocate mai sus și nu a dat eficiență juridică faptului că, creanța reclamantei s-a născut în patrimoniul acesteia după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr. 68/03.04.2013.
În acest sens, instanța de fond putea avea în vedere varianta calculată de către expert prin răspunsul la obiecțiuni, variantă care calculează penalitățile de întârziere doar de la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței Tribunalului Mehedinți cu nr. 68/03.04.2013.
Consideră de asemenea, că în cauză sunt aplicabile și prevederile OG nr. 22/2002 actualizată.
Potrivit art. 1 din Ordonanța nr. 22/2002 actualizată, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor publice se achită din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
La art. 2 și 3 din această ordonanță se prevede obligația instituției publice ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen care curge de ia data la care debitorul a primit somația de plată, comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului și doar în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură silită.
Astfel se prevede prin această ordonanță un termen de 6 luni în care Primăria urma să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
La data de 17.02.2014 a fost făcută de către Primăria S prima plată către reclamantă, înainte de a se fi îndeplinit termenul de 6 luni menționat anterior.
Ulterior au fost făcute mai multe plăți către reclamantă, la 18.02.2014, 20.02.2014 și 17.03.2014, fiind achitată până în prezent suma de 190.000 lei.
Consideră că reclamanta în mod neîntemeiat solicită penalități de întârziere în condițiile în care la data formulării prezentei acțiuni nu se împlinise nici termenul de 6 luni în care apelanta avea posibilitatea de a face demersuri pentru a îndeplini de bunăvoie obligația de plată a debitului principal.
În acest sens, instanța de fond putea avea în vedere penalitățile de întârziere calculate de către expert prin răspunsul la obiectivul 3 din raportul de expertiză.
În concluzie, asolicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, în principal respingerea acțiunii ca fiind inadmisibilă, în subsidiar ca neîntemeiată.
Legal citată intimata pârâtă SC FC SRL, nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Obiectul prezentei cauze îl reprezintă pretenții decurgând din încheierea contractului de lucrări în temeiul OUG 34/2006.
Prin întâmpinarea formulată în cauză la data de 31.03.2014, pârâta apelantă a invocat inadmisibilitatea cererii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, pentru motivele arătate și în cuprinsul cererii de apel. Intimata-reclamantă a invocat în combaterea acestei excepții, caracterul derogatoriu al OUG 34/2006 de la prevederile Legii 554/2004, legea specială neprevăzând obligativitatea acestei proceduri.
Sub aspectul excepției invocate, Curtea constată că potrivit art.7 alin.6 din Legea 554/2004 plângerea prealabilă în cazul acțiunilor care au ca obiect contracte administrative are semnificația concilierii în cazul litigiilor comerciale.
Ca urmare însă a eliminării distincției dintre actele juridice civile și actele juridice comerciale precum și a eliminării din cadrul normativ a reglementării procedurii concilierii directe prevăzute de art.720 indice 1 vechiul Cpc, dispozițiile art. 7 alin. (6) teza I din Legea nr. 554/2004 au căzut în desuetudine, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese cuprinse în legi speciale, procedura prealabilă în cazul contractelor administrative urmează a fi efectuată prin aplicarea corespunzătoare a art. 7 alin. (1), printr-o notificare adresată părții contractante anterior sesizării instanței, prin care să se solicite, după caz, încheierea contractului, modificarea sau încetarea lui totală sau parțială, executarea unor obligații contractuale, exprimarea unui punct de vedere asupra interpretării clauzelor contractuale considerate neclare.
Un alt aspect care se impune a fi lămurit de Curte, față de susținerile celor două părți, este cel privind aplicarea procedurii prealabile în cazul contractelor de achiziție publică.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004 prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ";.
Potrivit art.297 din OUG 34/2006 "În măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun";.
Pe de altă parte, dispozițiile art.286 și următoarele din OUG 34/2006 reglementează procedura de judecată în fața instanței, însă plângerea prealabilă este o condiție extrinsecă cererii de chemare în judecată, prealabilă introducerii cererii la instanță, acesta fiind motivul pentru care prevederile legale menționate nu fac nicio referire la condiția plângerii prealabile.
Faptul că legea specială nu conține prevederi în acest sens nu însemnă că în cazul contractelor de achiziție publică nu se aplică procedura prealabilă, ci faptul că în problema analizată sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie - Legea 554/2004.
Astfel, contrar celor reținute de prima instanță în încheierea de ședință din data de 23.06.2014, Curtea constată că în cauză era obligatorie parcurgerea procedurii prealabile de către reclamanta-intimată, motiv pentru care în temeiul art.480 alin.2 Cpc va admite apelul declarat și va schimba sentința în sensul respingerii cererii ca inadmisibile.
| ← Măsura dispusă de a refuza participarea la examenul de... | Drept procesual civil. Cale de atac declarată în... → |
|---|
