Competenţa funcţională a secţiilor tribunalului în ce priveşte cererea de anulare a certificatului de încadrare în grad de handicap a minorului faţă de care s-a luat o măsură de protecţie specială prevăzută de legea nr. 272/2004 republicată.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Sentinţă civilă nr. 186 din data de 09.09.2016
Măsurile de protecție specială sunt cele enumerate expres de art. 59 Legea nr. 272/2004 republicată. Încadrarea minorului în grad de handicap nu constituie o astfel de măsură, ci reprezintă o atribuție distinctă a Comisiei pentru protecția copilului, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. a H.G. nr. 1437/2004 (stabilirea măsurilor de protecție specială este atribuția prev. de art. 2 alin. 1 lit. b H.G. nr. 1437/2004).
Norma de competență prevăzută de art. 10 alin. 3 H.G. nr. 1437/2004 se referă numai la hotărârile Comisiei prin care se dispune asupra măsurilor de protecție specială, argument susținut de topografia textelor de lege (articolul imediat anterior și cel imediat următor se referă la măsuri de protecție specială).
Așadar, Curtea consideră că, în privința litigiului de față, nu sunt incidente normele de competență specială prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, ci cele generale, prevăzute de art. 10 alin. 1 Legea nr. 554/2004, certificatul de încadrare în grad de handicap având valoarea unui act administrativ.
În opinia Curții, atribuția eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap a fost dată în competența Comisiei pentru protecția copilului numai pentru a se asigura soluționarea de către același organism a tuturor situațiilor ce vizează pe minor. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv să se facă distincție între copilul în favoarea căruia s-a luat o măsură de protecție specială și copilul care nu beneficiază de o astfel de măsură (ori majorul) în ce privește încadrarea în grad de handicap, instanța de contencios administrativ fiind instanța de drept comun care are competența de soluționare a unor astfel de acțiuni.
Sentința nr. 186 din 09.09.2016 a Curții de Apel Galați, S.cont.adm.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Galați - Secția I Civilă la data de 29.02.2016 sub nr. 9xx/121/2016, reclamanta T.N., în calitate de reprezentant legal al minorei A.E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1xx/2015 și a certificatului de handicap emis în baza acesteia, arătând că este nemulțumită de gradul de handicap acordat de comisie minorei A.E.M.
Pârâta, Comisia pentru Protecția Copilului G., a formulat întâmpinare prin care a arătat că evaluarea minorei a fost făcută în baza documentelor medicale în acord cu starea actuală de sănătate și cu legislația în vigoare, fapt pentru care a solicitat respingerea contestației ca nefondată și menținerea hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului nr. 1xx/3.02.2016 ca fiind legală și temeinică.
În drept a invocat dispozițiile art.205 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 08.04.2015, instanța și-a verificat din oficiu competența și a pus în discuția părților excepția de necompetență funcțională. Prin încheierea din 08.04.2016 Secția I Civilă din cadrul Tribunalului și-a declinat competența în favoarea Secției de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului G.
Astfel învestită (dosarul a primit numărul 9xx/121/2016*), Secția de Contencios administrativ și fiscal a invocat la termenul de judecată din data de 18.08.2016 în condițiile art.131 coroborat cu art.200 alin.2 din codul de procedură civilă excepția de necompetență funcțională a Secției de contencios administrativ și fiscal.
În motivare, s-a reținut că, prin cererea formulată, reclamanta T.N., în calitate de reprezentant legal al minorei A.E. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 1xx/2015 și a certificatului de handicap emis în baza acesteia, arătând că este nemulțumită de gradul de handicap acordat de comisie minorei A.E.M.
Din economia dispozițiilor art.133 din Legea nr. 272/2004, cât și ale art.2 și 10 din H.G. nr. 1437/2004 rezultă că legiuitorul a înțeles să stabilească o competență specială în favoarea tribunalului de la domiciliul minorului, astfel că printr-o lege specială s-a derogat de la competența instanței de contencios administrativ în privința contestațiilor îndreptate împotriva unei decizii de încadrare a unui minor în grad de handicap și cum aceste norme sunt de strică interpretare, judecata trebuie făcută potrivit lor, de magistrați specializați în această materie (minori și familie).
Competența materială este de ordine publică și ea a fost stabilită de legiuitor pentru rațiuni de administrare a justiției, dar și de protecție a anumitor categorii sociale.
O astfel de categorie este cea reprezentată de minori pentru care, prin Legea de organizare judecătorească s-a stabilit înființarea de completuri specializate, atât la nivelul curților de apel, cât și al tribunalelor, și aceasta până la înființarea unor tribunale în aceste domenii.
În același spirit, prin Legea nr.272/2004 s-au stabilit organisme și proceduri speciale de protecție a minorilor, inclusiv sub aspect procesual.
Astfel, în subordinea consiliului județean și respectiv, a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București funcționează comisia pentru protecția copilului, ca organ de specialitate al acestora, fără personalitate juridică, având următoarele atribuții principale: a) stabilirea încadrării în grad de handicap și orientarea școlară a copilului;...", iar potrivit art.133 - (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului";.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că, printr-o lege specială, legiuitorul român a înțeles să stabilească o competență specială în favoarea tribunalului de la domiciliul minorului și se impune sublinierea că, atunci când această trimitere nu cuprinde precizarea că este instanța de contencios administrativ regula este aceea că actul normativ se referă la tribunalul de drept comun, cu atât mai mult cu cât la nivelul acestuia există complet specializat pentru cauze de minori și familie.
În concluzie, s-a apreciat că printr-o lege specială s-a derogat de la competența instanței de contencios administrativ, că aceste norme sunt de strictă interpretare, iar judecata trebuie făcută potrivit lor, de magistrați specializați în această materie.
Pentru aceste considerente, raportat la obiectul dedus judecății instanța a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției I Civilă a Tribunalului Galați, constatând ivit conflictul negativ de competență.
Pe rolul Curții de Apel Galați, dosarul are numărul de înregistrare 9xx/121/2016*.
Curtea a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, cauzele prevăzute de această lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului (alin. 1). Dacă domiciliul copilului nu este cunoscut, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție teritorială a fost găsit copilul (alin. 2).
Următoarele articole reglementează procedura de judecare a cererilor privitoare la stabilirea măsurilor de protecție specială. Ultimele două articole (art. 139 și art. 140) din cadrul capitolului din lege (capitolul X) se referă la toate cauzele care privesc aplicarea Legii nr. 272/2004, însă nu conțin norme speciale de competență.
Potrivit regulii de drept conform căreia excepțiile sunt de strictă interpretare (exceptio est strictissimae intepretationis), normele derogatorii prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 urmează a se considera că se referă numai la cauzele care privesc stabilirea măsurilor de protecție specială.
Măsurile de protecție specială sunt cele enumerate expres de art. 59 Legea nr. 272/2004 republicată. Încadrarea minorului în grad de handicap nu constituie o astfel de măsură, ci reprezintă o atribuție distinctă a Comisiei pentru protecția copilului, prevăzută de art. 2 alin. 1 lit. a H.G. nr. 1437/2004 (stabilirea măsurilor de protecție specială este atribuția prev. de art. 2 alin. 1 lit. b H.G. nr. 1437/2004).
Norma de competență prevăzută de art. 10 alin. 3 H.G. nr. 1437/2004 se referă numai la hotărârile Comisiei prin care se dispune asupra măsurilor de protecție specială, argument susținut de topografia textelor de lege (articolul imediat anterior și cel imediat următor se referă la măsuri de protecție specială).
Așadar, Curtea consideră că, în privința litigiului de față, nu sunt incidente normele de competență specială prevăzute de art. 133 Legea nr. 272/2004 republicată, ci cele generale, prevăzute de art. 10 alin. 1 Legea nr. 554/2004, certificatul de încadrare în grad de handicap având valoarea unui act administrativ.
În opinia Curții, atribuția eliberării certificatului de încadrare în grad de handicap a fost dată în competența Comisiei pentru protecția copilului numai pentru a se asigura soluționarea de către același organism a tuturor situațiilor ce vizează pe minor. Dincolo de acest aspect, nu există niciun motiv să se facă distincție între copilul în favoarea căruia s-a luat o măsură de protecție specială și copilul care nu beneficiază de o astfel de măsură (ori majorul) în ce privește încadrarea în grad de handicap, instanța de contencios administrativ fiind instanța de drept comun care are competența de soluționare a unor astfel de acțiuni.
În sensul stabilirii competenței în favoarea instanței de contencios administrativ s-a orientat și jurisprudența identificată de Curte (de ex., sent. civ. nr. 4/C/29.01.2015 a Curții de Apel Târgu Mureș).
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați - Secția Contencios administrativ și fiscal.
| ← Condiţiile sesizării îccj pentru dezlegarea unei probleme de... | Actualizarea remuneraţiei stabilite prin contract de management → |
|---|
