Condiţiile sesizării îccj pentru dezlegarea unei probleme de drept
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Hotărâre nr. * din data de 23.06.2016
Din dispozițiile art. 519 Cod procedură civilă, rezultă condițiile pentru admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unor chestiuni de drept. Una dintre aceste condiții este aceea ca "problema de drept trebuie să fie una veritabilă, în sensul că există posibilitatea unor interpretări diferite din diverse cauze, cum ar fi: textul de lege are o formulare neclară, este incomplet, nu este corelat cu alte norme legale, nu ar mai fi în vigoare etc."; Prin urmare, nu este admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea unor dispoziții legale care nu sunt susceptibile de interpretări diferite, după cum nu pot face obiectul unei sesizări a instanței supreme în condițiile art. 519 și urm. Cod procedură civilă, solicitările privind modul de aplicare a unei norme legale la situația de fapt dedusă în litigiul pendinte.
Încheierea din 23 iunie 2016 a Curții de Apel Galați
Prin cererea formulată de recurenta S.C. M. S.R.L. formulată în dosarul nr. xx73/196/2015, în cadrul cererii de recurs, s-a solicitat sesizarea Î.C.C.J. în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept de care depinde, în opinia recurentei, soluționarea litigiului privind obligarea sa la plata către pârâta A.F.M. a taxei de poluare în cuantum de 3 % din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor feroase și neferoase.
În motivarea cererii, petenta a învederat instanței de recurs următoarele:
Instanța de fond a apreciat că "reclamanta (S.C. M. S.R.L.), în calitatea de achizitor de deșeuri feroase și neferoase, are obligația de a vira 3% din veniturile realizate din vânzarea acestora";, în temeiul disp. art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 196/2005 (în forma în vigoare la data controlului) potrivit cărora: "(1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:
a) o contribuție de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor metalice feroase și neferoase, inclusiv a bunurilor destinate dezmembrării, obținute de către generatorul deșeurilor, respectiv deținătorul bunurilor destinate dezmembrării, persoană fizică sau juridică. Sumele se rețin prin stopaj la sursă de către operatorii economici care desfășoară activități de colectare și/sau valorificare a deșeurilor, care au obligația să le vireze la Fondul pentru mediu";;
Cu alte cuvinte, instanța de fond apreciază că sunt obligați la plata taxei de mediu nu doar generatorii deșeurilor, ci și persoanele care valorifică aceste deșeuri, ceea ce reclamă intervenția instanței supreme pentru interpretarea textului legal în discuție.
Intimata-pârâtă, prin întâmpinarea formulată la motivele de recurs, a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii recurentei de sesizarea a Înaltei Curți de Casație și Justiție, apreciind că "chestiunile criticate nu necesită lămuriri suplimentare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării cauzei";.
Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în temeiul disp. art. 519 Cod procedură civilă, este nefondată pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit disp.art. 519 Cod procedură civilă,
"Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată";.
Din dispozițiile art. 519 Cod procedură civilă, rezultă următoarele condiții pentru admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unor chestiuni de drept:
- existența unei chestiuni de drept. Problema de drept trebuie să fie una veritabilă, în sensul că există posibilitatea unor interpretări diferite din diverse cauze, cum ar fi: textul de lege are o formulare neclară, este incomplet, nu este corelat cu alte norme legale, nu ar mai fi în vigoare etc. Așadar, nu este admisibilă sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru interpretarea unor dispoziții legale care nu sunt susceptibile de interpretări diferite, după cum nu pot face obiectul unei sesizări a instanței supreme în condițiile art. 519 și urm. Cod procedură civilă, solicitările privind modul de aplicare a unei norme legale la situația de fapt dedusă în litigiul pendinte;
- problema de drept să se ridice în cadrul unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță;
- chestiunea de drept să fie esențială, în sensul că de lămurirea acesteia să depindă soluționarea pe fond a cauzei pendinte;
- chestiunea de drept este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.
Condițiile susmenționate sunt prevăzute de lege în mod cumulativ.
În speță, Curtea apreciază că nu este îndeplinită prima condiție, de vreme ce textul vizat de către recurentă și pe care și-a fundamentat soluția instanța de fond este unul clar, nefiind susceptibil decât de interpretare literală.
Așa fiind, este de prisos verificarea îndeplinirii celorlalte condiții, impunându-se respingerea cererii de față și fixarea termenului pentru judecarea în fond a recursului.
| ← Contestaţie împotriva deciziei de recuperare debit.... | Competenţa funcţională a secţiilor tribunalului în ce... → |
|---|
