competența teritorială în soluționarea cererii de suspendare a deciziei de destituire din funcție a decanului unei facultăți; neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanțată președințială
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Sentinţă civilă nr. 297 din data de 04.02.2015
SENTINȚA CIVILA NR.297
Data: 04.02.2015
Autor: MIHĂILESCU CARMEN ANDRA
Domeniu asociat - ordonanță președințială
Titlu - competența teritorială în soluționarea cererii de suspendare a deciziei de destituire din funcție a decanului unei facultăți; neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanțată președințială
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr. 8475/105/2014 la data de 02.12.2014, reclamanta E.M. a chemat în judecată pârâta Universitatea X , solicitând, pe cale de ordonanță președințială, să se încuviințeze suspendarea aplicării Deciziei nr. 1824/13.11.2014 a Rectorului Universității X , privind destituirea din funcția de Decan al Facultății de Științe Economice si Deciziei nr. 1832/ 14.11.2014 a Rectorului, pana la soluționarea litigiului de formează obiectul dosarului nr. 8390/105/2014 având ca obiect" contestația decizie de sancționare".
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că pe rolul Tribunalului Prahova se află înregistrat dosarul nr. 5629/105/2014 prin care a formulat in termen legal contestație împotriva Deciziei nr. 1824/13.11.2014 emisa de Rectorul Universității X privind destituirea sa din funcția de Decan al Facultății de Științe Economice, precum si împotriva Deciziei nr. 1832/14.11.2014 privind stabilirea drepturilor salariale, de fapt o diminuare a acestor drepturi ca urmare a înlăturării sale din funcția de Decan.
Reclamanta a precizat că dosarul de fond nr. 8390/105/2014 urmează procedura de verificare si regularizare a cererii de chemare in judecata corespunzătoare Noului Cod de Procedura Civila, motiv fata de care nu are încă fixat un termen de prezentare in fata instanței de judecata - în aceste condiții fiind îndreptățita sa solicite pe calea procedurii Ordonanței Președințiale, suspendarea aplicării celor doua Decizii mai sus indicate, pana la soluționarea litigiului de fond, in care instanța urmează sa se pronunțe cu privire la legalitatea masurilor dispuse de Rectorul UPG, solicitând să se constate că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a procedurii de urgenta reglementata prin instituția Ordonanței Președințiale, in considerarea următoarelor argumente:
Suspendarea solicitata are un caracter provizoriu, dat fiind faptul ca reclamanta solicită luarea acestei masuri pana la soluționarea litigiului de fond, ce formează obiectul dosarului nr. 8390/105/2014.
Instanța poate sa aprecieze asupra aparentei dreptului reclamantei, deoarece prin cele doua decizii pentru care solicită suspendarea aplicării lor sunt afectate drepturile sale profesionale si materiale - in speță calitatea sa de Decan al unei instituții de învățământ superior, precum si drepturile salariale decurgând din aceasta calitate.
Suspendarea provizorie pe care o solicită este de natura sa împiedice "prevenirea unei pagube iminente" având in vedere faptul ca urmare a Deciziei nr. 1824/13.11.2014 privind destituirea sa din funcția de Decan al F.S.E., s-a dispus ca aceasta decizie sa producă efecte de la data comunicării sale către reclamantă.
De asemeni, Decizia nr. 1824/13.11.2014 a fost emisa de Rectorul U.P.G. urmare a Hotărârii 1810 din 04.11.2014 a Senatului Universității X, prin care s-a aprobat sancțiunea propusa de Rectorul Universității X. si scoaterea la concurs a postului vacant de Decan la Facultatea de Științe Economice, iar în aceste condiții, deoarece decizia de destituire cuprinde in mod expres posibilitatea producerii efectelor de la data comunicării către reclamantă, fără a se ține cont de termenul de 30 de zile in care aceasta sancțiune putea fi contestată in instanța, vacantarea postului și organizarea unui concurs pentru alegerea și desemnarea unui nou Decan la F.S.E. apare ca iminenta.
Reclamanta a mai arătat că, fără a putea anticipa modul in care se va pronunța instanța fondului cu privire la contestația sa îndreptata împotriva celor doua Decizii ale Rectorului Universității X, totuși trebuie constatat ca eventuala admitere a contestației sale, finalizata cu repunerea in situația anterioara emiterii acestor decizii, ar fi de natura sa creeze vizibile disfuncționalități in cadrul facultății in care profesează, atâta timp cât deja se urmărește organizarea concursului pentru numirea unei alte persoane pe funcția deținuta de reclamantă, întrucât practic in aceasta varianta presupusa si perfect posibila, s-ar ajunge la situația nedorita a exercitării aceleiași funcții de Decan de către doua persoane diferite - situație total nedorita, atât din punct de vedere al confuziei ce s-ar naște fata de personalul administrativ angajat, dar si al imaginii create fata de colegii - cadre universitare si studenți.
Nu in ultimul rând, reclamanta consideră că sensul sintagmei de "paguba ce nu s-ar putea repara" este acoperit de prejudiciul de imagine suferit de aceasta prin adoptarea intempestiva si vădit nelegala, in opinia sa, a celor doua decizii cu caracter de sancțiuni disciplinare, deoarece eventuala aplicare a acestora, cu toate consecințele ce ar decurge din masurile inițiate împotriva sa este de natura sa aducă atingere prestigiului său profesional, imaginii de corectitudine pe care s-a străduit sa și-o creeze in atâția ani de activitate neîntrerupta si dedicata formarii profesionale si morale a studenților săi, autorității in relațiile cu personalul administrativ si chiar si cu studenții săi - de asemeni deciziile contestate putând avea repercusiuni si in ceea ce privește raporturile sale colegiale cu membrii corpului didactic din instituția de învățământ superior în cauză.
Reclamanta a mai solicitat să se aprecieze că argumentele invocate mai sus se încadrează in condițiile de admisibilitate prev. de art. 996 C.Pr.Civ., text de lege ce constituie temeiul de drept al prezentei cereri.
In dovedirea cererii sale, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri.
La data de 09.01.2015 pârâta Universitatea X a formulat întâmpinare prin care a arătat că cererea formulata de contestatoarea E.M., este Inadmisibila, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile legale privind obiectul acțiunii, calitatea procesuala a părților și mai ales izvorul de drept generator al măsurii sancționării care si-au găsit expresia ad solemnitatem in decizia 1824/13.11.2014 si decizia 1832/14.11.2014.
Pârâta a susținut că, potrivit deciziei atacate, competenta soluționării fondului revine Secției a II-a Civila de contencios Administrativ a Tribunalului Prahova - sub acest aspect, conform principiului accesorium sequitur principale, putându-se discuta de competenta soluționării cauzei, menținând punctul de vedere că în speță subzistă un litigiu de contencios administrativ.
S-a mai arătat în întâmpinare că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate privind cerințele minimale ale unei cereri de ordonanța președințiala.
Astfel, deși, intr-o cauza privind ordonanța președințiala nu se antamează fondul, prin încercarea contestatoarei de a susține ca are un drept real, pârâta con sideră necesar a puncta câteva aspecte privind legalitatea măsurii si inexistenta vreunui drept minimal al contestatoarei nici măcar aparent - arătând că faptele care au determinat destituirea au fost cercetate de Corpul de Control al Ministerului Educației Naționale nr. 325/02/2014 care a depistat o multitudine de fraude, falsuri, abuzuri săvârșite de contestatoarea E.M. in calitate de prodecan si apoi de decan al Facultății de Științe Economice in perioada 2010-2014 cu ocazia Încheierii de acorduri de parteneriat si trimiterea de studenți in activitate, contrar prevederilor art.4D din fisa postului - prin raportul menționat, MEN dispunând sesizarea penala a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, in prezent existând pe rol dosar penal.
Se mai arată de pârâtă că urgenta măsurii solicitate nu este dovedita, deoarece din expozitivul cererii rezulta cert ca E.M. evita sa aducă la cunoștința punctual acuzațiile care i se aduc, iar gravitatea acestora exclude o măsura protectoare - conform cercetărilor inițiate de Ministerul Educației Naționale si continuate in prezent de Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, existând suspiciune ca s-au trimis in baza acordului nelegal la munca la negru in hoteluri din Grecia si persoane care nu mai erau studenți ai U.P.G. - starea de pericol pentru calitatea învățământului la Universitatea X - Facultatea de Științe Economice, reprezentând-o tocmai menținerea in funcția de decan a contestatoarei care este implicata in multe situații nelegale
Pârâta mai susține că faptele care au determinat destituirea s-au desfășurat pe o perioada de 5 ani si au fost descoperite pe data 5.05.2014, când un plic de corespondenta internaționala intre firma JOB TRUST CAREER LTD si contestatoare a ajuns din întâmplare la secretariatul Rectoratului si nu la secretariatul Decanatului Facultății de Științe Economice - circumstanțele anterioare privind alte fapte excluzând pericolul prevenirii unei pagube iminente.
Mai precizează pârâta că împreuna cu alte persoane din conducerea Facultății de Științe Economice, contestatoarea E.M. este cercetata de D.N.A. in dosarul penal nr.174/P/2013, ca urmare a preluării cauzei de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești, in legătura cu infracțiuni de abuz in serviciu, fals, uz de fals, deoarece a contribuit la efectuarea de cursuri si examene de licența in filiale fantoma ale UPG despre existența cărora, actuala conducere nu cunoștea, s-au acordat diplome si susținut examene in condiții cel puțin nelegale, iar sumele încasate de la beneficiari nu au ajuns in casieria UPG - iar având in vedere antecedentele contestatoarei, consideră ca aceasta prezintă un pericol real, iminent pentru procesul de învățământ, iar măsura destituirii este legala si negeneratoare de prejudicii.
Pârâta mai susține că consideră inadmisibilă acțiunea de fond care formează obiectului dosarului 8390/105/2014 al Tribunalului Prahova, aflat in prezent in faza pre-procesuala, deoarece se încalcă autonomia universitara stipulata in mod expres prin Legea 1/2011 si Carta Universitara a Universității X, arătând că în speța nu s-a aplicat o sancțiune disciplinara, ci o măsura specifica Cartei Universitare (art. 64 pct. 52) demiterea decanului pentru motive temeinice, respectiv probleme de profesionalism, management didactic pe care nu le consideră cenzurale intr-un litigiu de munca, iar atacarea in instanța o considera neconstituțională conform art. 32 alin.6 din Constituția României si art. 77 din Carta Universității Universității X - inadmisibilitatea atacării in instanța de dreptul muncii a acțiunii principale atrăgând si inadmisibilitatea cererii de suspendare pe cale de ordonanța președințiala conform principiului accesorium sequitur principale.
In drept, pârâta a invocat disp. art. 205-208 NCPC, iar în dovedirea susținerilor sale, a depus înscrisuri.
La 23.01.2015, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a răspuns detaliat susținerilor și apărărilor pârâtei din cuprinsul întâmpinării depuse de aceasta.
La termenul din 4.02.2015, pârâta a depus la dosar o nota de ședință, prin care a invocat excepția prematurității formulării acțiunii, invocând art. 248 alin. 2 din Codul Muncii, potrivit căruia prin statutele profesionale se poate deroga de la regimul sancționator privind abaterile disciplinare - invocând în acest sens art. 28 din Carta Universitară a Universității petrol - gaze din Ploiești, care prevede că împotriva sancțiunilor disciplinare, salariații se pot adresa pe calea plângerii prealabile administrative structurilor universității ce au emis deciziile de sancționare, având ulterior deschisă calea instanțelor de judecată competente.
S-a mai arătat că contestatoarea a fost îndrumată prin decizia 1824/2014 să formuleze plângere în termen de 30 zile la instituția care a emis actul sau la autoritățile ierarhic superioare și ulterior la instanțele de contencios administrativ, dar nu s-a conformat - prin eludarea acestei norme pierzând dreptul la acțiune, întrucât la Senatul UPG sau la Ministerul Educației Naționale nu există înregistrată până la acest moment nicio plângere prealabilă.
În cauză, s-a administrat de către părți, proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Examinând cu precădere, în temeiul art. 248 alin. (1) N.c.pr.civ., excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova - Secția I civilă în soluționarea cererii de ordonanță președințială, invocată de pârâtă, Tribunalul reține următoarele:
În ce privește cele două decizii a căror suspendare se solicită prin prezenta cerere de ordonanță președințială, în finalul deciziei nr. 1824/13.11.2014 se menționează faptul că împotriva acesteia "se poate face plângere în termen de 30 zile de la comunicare la instituția care a emis-o sau la autoritatea ierarhic superioara și ulterior, la Tribunalul de contencios administrativ";, în vreme ce în decizia nr. 1832/14.11.2014 se menționează doar că aceasta "poate fi contestată de salariat la Tribunalul în a cărui rază teritorială își are domiciliul în termen de 30 zile de la comunicare";.
Astfel, pe lângă faptul că mențiunea "Tribunalului de contencios administrativ"; apare doar în una din deciziile contestate, această mențiune nu se regăsește în niciun temei de drept, în condițiile în care art. 71 din Regulamentul Intern al Universității X privind "Procedura aplicării sancțiunilor disciplinare pentru personalul didactic"; prevede la pct.11 că "împotriva sancțiunii disciplinare, cel sancționat poate face contestație la instanțele judecătorești competente"; - precizând în finalul pct. 12 că "Prezenta procedură se completează cu dispozițiile speciale cuprinse în Legea nr. 1/2011 și cu cele din Codul Muncii";.
De asemenea, art. 28 din Carta Universitară a Universității X face mențiune la rândul său, de "instanțele de judecată competente"; fără a face vreo precizare cu privire la instanța de contencios administrativ - astfel că susținerile pârâtei nu justifică încadrarea litigiului dedus judecății ca având caracterul unui litigiu de contencios administrativ și nu a unui litigiu de muncă, cu atât mai mult cu cât decizia nr. 1832/2011 privește chiar diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei urmare a destituirii sale din funcția deținută - considerente față de care Tribunalul va respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței de soluționare a cauzei de către Secția I civila a Tribunalului Prahova.
Analizând excepția prematurității formulării cererii de ordonanță președințială invocată de pârâtă, Tribunalul reține următoarele:
Deși art.28 din Carta Universitară a Universității X menționează că "Împotriva sancțiunilor disciplinare salariații se pot adresa pe calea procedurii prealabile administrative structurilor universității ce au emis deciziile de sancționare, având ulterior deschisă calea instanțelor de judecată competente"; - pe lângă faptul că modalitatea de redactare a acestui articol sugerează o dispoziție mai degrabă cu caracter de recomandare decât imperativ, se constată că art. 143 din aceeași Cartă precizează că "Prevederile Cartei Universitare....se completează și se reactualizează în concordanță cu toate reglementările noi ce decurg din Legea Educației Naționale......"; - lege care, la art. 317 alin.(2) menționează expres că "dreptul persoanei sancționate disciplinar de a se adresa instanțelor judecătorești este garantat";.
Astfel, în raport de dispozițiile arătate, coroborate cu cele ale art. 71 pct.11 și 12 din Regulamentul Intern al Universității X, precum și cu disp. art. 996 și următoarele N c.pr.civ., care reglementează procedura urgentă și specială a ordonanței președințiale, Tribunalul apreciază că excepția prematurității formulării prezentei cereri de ordonanță președințială invocată de pârâtă în cauză este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
În ceea ce privește fondul cererii, Tribunalul constată că, dacă în prezenta cauză se justifică îndeplinirea condiției caracterului provizoriu, vremelnic, al măsurii solicitate - față de dovada formulării pe calea dreptului comun a contestației împotriva celor două decizii, privind destituirea reclamantei și diminuarea corespunzătoare a drepturilor sale salariale - nu același lucru se poate reține și în raport de celelalte condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Astfel, pe de o parte, este dificil a se stabili în favoarea reclamantei aparența de drept, fără a se antama fondul și în condițiile existenței la dosar a o serie de înscrisuri, printre care: Raportul de control al Direcției corp control din cadrul Ministerului Educației Naționale, Raportului Comisiei de analiză numite prin Decizia nr. 1718/2.10.2014, Adresa nr. 9234053/29.01.2015 a Inspectoratului Județean de Poliție Prahova, prin care se comunică efectuarea de cercetări, la sesizarea Ministerului Educației și Cercetării Științifice, cu privire la reclamantă, în dosarul penal nr. 11220/8P/2014, ori adresa din data de 9.09.2014 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, prin care se comunică efectuarea de acte de urmărire penală cu privire la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Pe de altă parte, în cauză nu se poate reține nici condiția existenței unui caz grabnic, pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara - în condițiile în care reclamanta desfășoară în continuare activitate de cadru didactic -conferențiar- în cadrul Universității X , fiind remunerată corespunzător funcției, vechimii și gradației - eventualul prejudiciu de imagine nefiind dat în mod necesar de neexercitarea în continuare a funcției de decan deținute anterior, ci de procedurile de cercetare a activității desfășurate în virtutea acestei funcții - în favoarea reclamantei operând oricum prezumția de nevinovăție, a cărei eventuală confirmare de rezultatul cercetărilor menționate ar fi de natură a confirma și consolida prestigiul profesional al reclamantei.
În ce privește celelalte aspecte invocate de reclamantă în prezenta cerere, privind posibilele disfuncționalități în cadrul facultății unde profesează, determinate de vacantarea postului de decan și organizarea unui eventual concurs pentru ocuparea acestuia - acestea sunt aspecte care ar trebui să preocupe cu precădere pe pârâtă, ca emitentă a deciziilor contestate și care ar putea fi de natură să-i creeze anumite disfuncționalități, neputând constitui motive temeinice care să determine admiterea prezentei cereri de ordonanță președințială formulată de reclamanta E.M. în prezenta cauză.
Având în vedere considerentele prezentate, precum și în raport de prevederile art. 996 și urm. N.c.pr.civ., Tribunalul va aprecia prezenta cererea de ordonanță președințială ca fiind neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
De asemenea, în temeiul art. 453 c.pr.civ., va obliga reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței depuse la fila 73 dosar.
| ← Invocarea beneficiului de discuţiune de către debitorul... | Pretentii. Jurisprudență → |
|---|
