Programul de legături personale cu părintele necustodian; părinţi cu domicilii în state diferite

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 18014 din data de 16.04.2015

DECIZIA CIVILĂ NR.18014

Data: 16.04.2015

Autor: Pavel-Anton Alina

Domeniu asociat: minori

Titlu: programul de legături personale cu părintele necustodian; părinți cu domicilii în state diferite

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr. 39359/281/2012 reclamanta C.S.L. a chemat in judecată pe pârâtul C.M. solicitând, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desfacerea căsătoriei încheiata de părți la data de 25.07.2011 din culpă comună, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior căsătoriei, respectiv acela de "Popescu";, să se stabilească locuința minorului C.R.F., născut la data de 12.09.2012 la mama reclamantă, exercitarea în comun a autorității părintești, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 25.07.2011, iar din această căsătorie a rezultat minorului C.R.F., născut la data de 12.09.2012.

In dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

La data de 13.03.2012 pârâtul a depus la dosarul cauzei întâmpinare - cerere reconvențională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din culpă exclusivă a reclamantei, prin care a solicitat încredințarea spre creștere și educare a minorului la mama reclamantă, să i se încuviințeze păstrarea legăturilor personale cu minorul în modalitatea indicată în cuprinsul cererii.

La data de 30 mai 2013, părțile, prezente, au declarat că solicită desfacerea căsătoriei prin acord.

În cauză s-a întocmit referatul de anchetă psihosocială.

După administrarea probelor încuviințate părților, prin sentința civilă nr. 10238/06.06.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamantă; a fost admisă în cererea reconvențională formulată de pârât; s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiată de părți la data de 25.07.2011 si înregistrata în Registrul de stare civila al Primăriei Plopeni, jud. Prahova sub nr. 20/25.07.2011, prin acord, urmând ca pe viitor, reclamanta să își reia numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de "Popescu";.

S-a stabilit locuința minorului C.R.F., născut la data de 12.09.2012 la mamă, urmând ca tatăl pârât-reclamant să păstreze legăturile personale cu minorul, în sensul de a vizita minorul în domiciliul mamei, în prima și a treia duminică din lună, între orele 10,00 - 18,00 , iar autoritatea părintească să fie exercitată în comun de către ambii părinți.

A fost obligat pârâtul plata pensiei de întreținere pentru minorul C.R.F., născut la data de 12.09.2012 în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 23.11.2012 și până la majoratul minorului.

A fost respinsă în rest cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Părțile s-au căsătorit la data de 25.07.2011. Din căsătoria părților a rezultat 1 copil C.R.F., născut la data de 12.09.2012.

Potrivit art. 373 lit. a c.civ. divorțul poate avea loc prin acordul soților, la cererea ambilor soți sau a unuia dintre soți acceptată de celălalt soț.

Având în vedere că în prezenta cauză, pârâtul a acceptat cererea pentru desfacerea căsătoriei prin acord, formulată de reclamantă, instanța în temeiul art. 374 alin. 1 c.civ. în conformitate cu care, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și indiferent dacă există sau nu copii minori rezultați din căsătorie, urmează să admită acțiunea și să dispună desfacerea căsătoriei încheiată de C.S.L. și C.M. la data de 25.07.2011 prin acord.

In baza art. 383 alin. 3 C. civ. cum intre soți nu a intervenit o învoiala conform căreia soțul care la încheierea căsătoriei a dobândit numele celuilalt soț, sa poarte acest nume si după divorț, instanța a dispus că reclamanta să-și reia, in viitor, numele avut anterior căsătoriei, respectiv acela de ";Popescu";.

Potrivit art. 396 alin. 1 c.civ. instanța de tutelă hotărăște, odată cu pronunțarea divorțului, asupra raporturilor dintre părinții divorțați și copiii lor minori, ținând seama de interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum și, dacă este cazul, de învoiala părinților, pe care îi ascultă, iar potrivit art. 402 alin. 1 c.civ. instanța de tutelă, prin hotărârea de divorț, stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

Având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța de fond a luat act de înțelegerea părților în conformitate cu care va fi stabilită locuința minorului C.R.F., născut la data de 12.09.2012 la mamă, urmând ca tatăl pârât să păstreze legăturile personale cu minorul, în sensul de a vizita minorul în domiciliul mamei, în prima și a treia duminică din lună, între orele 10,00 - 18,00, program ce corespunde vârstei și necesităților speciale ale minorului.

In ceea ce privește autoritatea părintească, instanța de fond a constatat că probele administrate în cauză nu au relevat vreun motiv întemeiat pentru a se dispune în sensul exercitării acesteia numai de către unul dintre părinți, respectiv numai de către tată, nefiind administrate probe din care să rezulte că mama ori tatăl s-ar afla într-o situație, ori ar fi îndeplinit eventuale acte de natură să aducă atingere drepturilor și intereselor minorului și nici că ar fi incident vreunul din cazurile stabilite de art. 507 c.civ., respectiv dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească și ca atare, instanța va dispune ca autoritatea părintească, să fie exercitată în comun de către ambii părinți, măsura fiind în interesul exclusiv al minorului.

Cu privire la cuantumul întreținerii, instanța de fond a ținut cont atât de nevoia celui care o cere, cât și de mijloacele celui care urmează a o plăti, potrivit art. 529 alin 1 Cod civil, conform art. 527 Cod civil, putând fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace, motiv pentru care a obligat pârâtul la plata pensiei de întreținere pentru minorul C.R.F., născut la data de 12.09.2012 în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data introducerii acțiunii - 23.11.2012 și până la majoratul minorului.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, pârâtul a învederat faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale privind stabilirea programului de vizitare, pentru părintele căruia nu i s-a încredințat minorul sau la care minorul nu are domiciliul, și acordarea pensiei pentru întreținere prevăzută de art. 402 alin.1 Cod civil, rap. la art. 529 al.1 rap. la art. 529 al.1 N Cod civil, respectiv la momentul obligării tatălui pârât la plata pensiei de întreținere.

Totodată, apelantul a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond nu a indicat clar domiciliul reclamantei, unde va avea locuința minorul, precum și unde se va desfășura programul de vizitare al tatălui pârât.

Instanța de fond a stabilit un program de vizitare fără a avea in vedere dispozițiile legale aplicabile in speță, precum și dispozițiile Legii nr. 272/2004 in acest sens.

Astfel, prima instanță a dispus un program de vizitare restricționat, fără posibilitatea luării minorului in domiciliul pârâtului, aspect care afectează atât programul de viață al părților cât și al minorului, lipsind de conținut dreptul subiectiv al cărui exercițiu devine formal de ambele părți.

Practic, arată apelantul, nu se poate asigura intimitatea necesară unei relații personale, atât de delicată între pârât și copilul său, prin menținerea acestui program de vizitare, in care dreptul pârâtului de a-și vizita minorul este prevăzuta de două ori pe lună, câteva ore in domiciliul mamei reclamante.

Având in vedere faptul că la instanța de fond nu s-a administrat niciun probatoriu pentru soluționarea acestui capăt de cerere, fiind respinse probele solicitate de pârât, dar si de reclamantă, apelantul a solicitat, in temeiul art. 295 C.pr.civilă, completarea de probatorii cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei și proba testimonială cu un martor, pentru a dovedi împrejurarea că reclamanta este cea care interzice pârâtului de a avea legături personale cu minorul, singura modalitate de a comunica cu aceasta fiind doar telefonic.

Un al doilea motiv de apel, se referă la faptul că instanța de fond în mod greșit a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere pentru minorul C.R.F., de la data introducerii acțiunii 23.11.2012, deoarece au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri, respectiv copii de pe dovezile de transfer bancar pentru sumele de bani trimise lunar reclamantei, cu titlu de pensie de întreținere încă înainte de introducerea acțiunii de divorț.

In opinia apelantului, prima instanță trebuia să dispună plata pensiei de întreținere de la data pronunțării hotărârii, respectiv de la data de 06.06.2013.

Al treilea motiv de apel are in vedere lipsa mențiunii din dispozitivul sentinței a aspectului privind stabilirea domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, domiciliu care, in mod eronat, nu este indicat in acțiune.

Apelantul a considerat deosebit de important a se menționa în mod clar locuința unde va avea domiciliul minorul, având in vedere că, in prezent, reclamanta locuiește in Spania, situație ce rezultă din înscrisurile de la dosar, iar nemenționarea in mod clar a domiciliului minorului la domiciliul reclamantei, ar putea conduce la concluzia că acest domiciliu este cel unde stă în prezent reclamanta, și unde ar trebui să se desfășoare legăturile personale ale pârâtului cu minorul, fapt ce ar reprezenta un prejudiciu atât pentru pârât cât și pentru minor, fiind in imposibilitate de executare.

Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub același număr unic de dosar, iar intimata-reclamantă legal citată nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței de control judiciar și a solicitat respingerea căii de atac declarate, ca fiind nefondată.

Prin încheierea pronunțată la data de 17.12.2014, n baza art. 295 cu aplicarea art. 167 alin 1 cod proc. Civilă, tribunalul a încuviințat, pentru părți, completarea probatoriului cu înscrisuri, cu interogatorii și cu câte un martor.

În faza procesuală a apelului au fost administrate probele cu înscrisuri, cu interogatoriile părților și cu martorul Z.C.D., propus de apelant, intimata renunțând la administrarea acestei probe.

Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate de pârât, dar și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că aceste motive sunt fondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Instanța de control judiciar consideră că analiza motivelor de apel formulate de apelantul-pârât C.M. trebuie să pornească de la expunerea dispozițiilor legale ce au incidență asupra raporturilor/relațiilor personale pe care fiecare dintre părinți trebuie să le dezvolte cu copilul minor rezultat din relația acestora, precum și de la împrejurarea că prezenta cale de atac vizează modalitatea de soluționare a capetelor de cerere accesorii divorțului.

Potrivit art. 17 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, actualizată și republicată, copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament.

În alineatul 4 al aceluiași text legal se statuează că, în caz de neînțelegere între părinți cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de a avea legături personale cu copilul, instanța va stabili un program în funcție de vârsta copilului, de nevoile de îngrijire și educare ale acestuia, de intensitatea legăturii afective dintre copil și părintele la care nu locuiește, de comportamentul acestuia din urmă, precum și de alte aspecte relevante în fiecare caz în parte.

În continuare, prin dispozițiile art. 18 din același act normativ, sunt reglementate, fără caracter limitativ, modalitățile de exercitare a relațiilor personale dintre părinți și copiii lor minori, printre care se regăsesc vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe o perioadă determinată de către părintele la care nu locuiește în mod obișnuit, corespondența sau orice altă formă de comunicare cu copilul, întâlniri ale copilului cu părintele cu care nu locuiește în mod obișnuit, într-un loc neutru, cu sau fără supravegherea modului în care relațiile personale sunt întreținute, în funcție de interesul superior al copilului.

De asemenea, potrivit art. 496 alin. 5 Noul Cod Civil, părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia, instanța de tutelă putând limita exercițiul acestui drept, dacă este în interesul superior al copilului.

Coroborând textele legale enunțate mai-sus, tribunalul reține că legiuitorul consacră deopotrivă atât dreptul părintelui de a menține relații personale cu copilul său, având în vedere că acest părinte are aceeași răspundere în ceea ce privește creșterea și educarea minorului, cât și dreptul copilului, care, pentru a-și dezvolta armonios personalitatea, ca viitor adult și a avea un psihic echilibrat, are dreptul de a menține legături personale cu ambii părinți, precum și cu rudele sale față de care a dezvoltat legături de atașament.

Răspunderea părintească reprezintă ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice în temeiul unei hotărâri judecătorești, al unui act cu putere de lege sau al unui acord în vigoare privind persoana sau bunurile unui copil, cuprinzând în special încredințarea și dreptul de vizită.

În cadrul operațiunii de atribuire a răspunderii părintești, care include autoritatea părintească sau orice relație similară acestei autorități, prin care se determină drepturi, puteri și obligații ale părinților, ale tutorelui sau ale altui reprezentant legal în legătură cu persoana sau bunurile copilului, conform art. 1 alin. 2 din Convenția de la Haga adoptată la 19.10.1996, cu privire la competența, legea aplicabilă, recunoașterea, executarea și cooperarea privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor, criteriul esențial, călăuzitor, care trebuie avut în vedere de instanța de judecată este reprezentat de interesul superior al copilului minor.

Consacrarea expresă, cu caracter general a acestui principiu în legislația internă s-a realizat prin disp. art. 2 din Legea nr. 272/2004 care statuează că orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului, principiu care este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților, altor reprezentanți legali, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.

Prima instanță a stabilit situația de fapt existentă între părțile litigante doar parțial corect, întrucât din probatoriul administrat reiese cu certitudine împrejurarea că atât apelantul-pârât, cât și intimata-reclamantă (împreună cu minorul R.F. ), nu locuiesc efectiv și permanent pe teritoriul României, astfel că măsura încuviințării dreptului tatălui de a avea legături personale cu copilul, prin vizitarea acestuia în domiciliul mamei, situat în orașul Plopeni, în prima și a treia duminică din lună, între orele 10-18, este lipsită de orice eficiență.

Practic, coroborând cuprinsul cererii de chemare în judecată formulate de C.S.L. cu cel al întâmpinării și cererii reconvenționale formulate de Cârstoiu Marius, precum și cu înscrisurile depuse în primul ciclu procesual: adeverința de înregistrare a mutării apelantului într-o locuință nouă (filele 39-40 dosar fond) și fișa de înscriere a familiei pentru demersuri de înregistrare sau modificare de date (fila 73 dosar fond), respectiv cu răspunsurile la interogatoriile administrate ambelor părți de instanța de apel (filele 118 -123, 130-131 dosar apel) și cu depoziția martorului Z.C.D., tribunalul constată că apelantul-pârât locuiește și își desfășoară activitatea în Germania, în vreme ce intimata-reclamantă locuiește, în cea mai mare parte a timpului, și muncește în Spania.

Dreptul apelantului-pârât de a păstra legături personale cu minorul C.R.F., născut la 12.09.2012, este incontestabil, decurgând din textele legale enunțate în precedent, recunoscut ca atare chiar și de intimata-reclamantă, singurul aspect litigios fiind reprezentat, în esență, de costurile pe care le implică reunirea lui Câstoiu Marius cu fiul său, indiferent dacă locul întâlnirii este în România sau în Spania, unde copilul locuiește efectiv împreună cu mama sa și unde, de altfel, a și fost vizitat de tată.

În altă ordine de idei, instanța de control judiciar reține că apelantul-pârât a manifestat interes permanent pentru dezvoltarea și menținerea relațiilor personale cu fiul său, pe care l-a și luat în domiciliul părinților săi din Municipiul Slobozia, așa cum însăși intimata a recunoscut la interogatoriul administrat.

În plus, tribunalul consideră că dezvoltarea unei comunicări firești între tată și copil, fără constrângeri sau bariere, care s-ar ivi prin prezența celuilalt părinte, implică posibilitatea de a-l lua pe minor din domiciliul sau reședința mamei, măsură ce este în interesul copilului, mai ales că niciunul dintre mijloacele de probă administrate nu au demonstrat incapacitatea apelantului de a-i asigura fiului său un program de hrană, de odihnă și de distracție, corespunzător nevoilor acestuia.

În sensul arătat, instanța reține că s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului care, în hotărârea dată în cauza Monory contra României și Ungariei, a statuat că posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul la viața de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele său.

Tocmai de aceea, dând eficiență prevederilor art. 496 alin 5 din noul cod civil coroborat cu art. 17 și art. 18 din Legea nr. 272/2004, cu aplicarea art. 296 cod proc. Civilă, tribunalul va admite apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant C.M. împotriva sentinței civile nr. 10238/06.06.2013 a Judecătoriei Ploiești, pe care o va schimba în parte în sensul că încuviințează apelantului-pârât-reclamant dreptul de avea legături personale cu minorul C.R.F., născut la data de 12.09.2012, potrivit următorului program de vizitare, aplicabil în intervalul de timp în care intimata-reclamant-pârâtă locuiește efectiv împreună cu minorul în Spania:

În primul și al treilea trimestru al fiecărui an, prin vizitarea copilului la reședința mamei din Spania, pe durata unei săptămâni (șapte zile consecutive), ce va fi stabilită de comun acord de către părți.

Pe durata vizitei, apelantul-pârât-reclamant va putea lua copilul din reședința mamei, de la ora 9.00, și îl va putea duce în parc sau în alte spații sigure pentru acesta, urmând a-l restitui intimatei-reclamante-pârâte la ora 19.00, cu respectarea programului de hrană, de odihnă, respectiv de educare (grădiniță sau școală).

Părțile vor stabili, de comun acord, data efectivă a vizitei apelantul-pârât-reclamant, cu minim o lună înaintea deplasării în Spania, costurile ocazionate de transport și de cazare urmând a fi suportate de Cârstoiu Marius.

În al doilea și al patrulea trimestru al fiecărui an, prin luarea copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, pe durata unei săptămâni (șapte zile consecutive), ce va fi stabilită de comun acord de către părți, cu minim o lună înaintea deplasării în România, costurile ocazionate de transportul copilului și al mamei acestuia urmând a fi suportate de C.S.L.;

Pe durata vacanței de vară, cu posibilitatea luării copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, timp de două săptămâni (14 zile consecutive), în anii impari în luna iulie, iar în anii pari în luna august, perioada concretă fiind stabilită de comun acord de către părți, cu minim o lună înaintea deplasării în România, costurile ocazionate de transportul copilului urmând a fi suportate de Cârstoiu Marius.

De asemenea, tribunalul va încuviința apelantului-pârât-reclamant dreptul de avea legături personale cu minorul C.R.F., potrivit următorului program de vizitare, aplicabil în intervalul de timp în care intimata-reclamant-pârâtă va locui efectiv împreună cu minorul în România:

În primul și al treilea week-end din fiecare lună, prin luarea copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, de sâmbătă, ora 10.00, până duminică, ora 18.00;

Pe durata vacanței de vară, cu posibilitatea luării copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, timp de trei săptămâni, în anii impari în luna iulie, iar în anii pari în luna august;

În perioada vacanței de iarnă, timp ce trei zile consecutive, prin luarea copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, urmând ca, în anii impari, să includă ziua de 25 decembrie, iar, în anii pari, zilele de 31 decembrie și 1 ianuarie;

În perioada vacanței de primăvară timp de trei zile consecutive, prin luarea copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, urmând ca, în anii impari să includă prima zi de Paște, iar, în anii impari, a doua zi de Paște.

Perioadele concrete indicate în paragraful precedent vor fi stabilite de comun acord de către părți, cu minim o lună înaintea deplasării în România a apelantului-pârât-reclamant Cârstoiu Marius.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la data de la care apelantul a fost obligat la plata pensiei de întreținere în favoarea copilului, tribunalul constată că, potrivit art. 532 cod civil, pensia de întreținere se datorează de la data cererii de chemare în judecată.

Cu toate acestea, pensia poate fi acordată și pentru o perioadă anterioară, dacă introducerea cererii de chemare în judecată a fost întârziată din culpa debitorului.

Potrivit probelor administrate în cauză, apelantul-pârât a contribuit la întreținerea minorului R.F. atât prin transmiterea către mamă a unor diferite sume de bani, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (filele 43-51 dosar fond), cât și prin achiziționarea de diferite bunuri și produse necesare creșterii copilului (filele 96-105 dosar apel).

Pe cale de consecință, reținând că până la data pronunțării sentinței primei instanțe, respectiv 06.06.2014, apelantul și-a îndeplinit obligația de a contribui la întreținerea fiului său minor, conform art. 525 cod proc. Civilă, tribunalul va obliga pe C.M. la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței primei instanțe, respectiv 06.06.2014, și până la majoratul copilului.

Sub aspectul motivului de apel referitor la lipsa mențiunii din dispozitivul sentinței atacate privind stabilirea domiciliului minorului, tribunalul reține că prin sentința civilă nr. 1201/29.01.2014 s-a dispus completarea sentinței nr. 10238/2013 a Judecătoriei Ploiești, prin stabilirea locuinței minorului la mamă, în Plopeni, str. Tineretului, nr. 10, bl. 21, sc. B, et. 2, ap. 29, jud. Prahova. Această hotărâre de completare a dispozitivului hotărârii inițiale a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 326/2014 a tribunalului Prahova, nerecurată.

Tribunalul va menține în rest dispozițiile sentinței atacate, ca fiind legale și temeinice.

În baza art. 274 cod proc. Civilă, cum partea care pierde procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată numai la cererea părții adverse, tribunalul va lua act că apelantul nu a solicitat asemenea cheltuieli.

Totodată, față de soluția ce va fi dată prin prezenta decizie, tribunalul reține că intimata se află în culpă procesuală, urmând a respinge cererea acesteia privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cale de atac, ca fiind neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul-pârât-reclamant, și, în consecință:

Schimbă în parte sentința atacată în sensul că încuviințează apelantului-pârât-reclamant dreptul de avea legături personale cu minorul C.R.F., născut la data de 12.09.2012, potrivit următorului program de vizitare, aplicabil în intervalul de timp în care intimata-reclamant-pârâtă locuiește efectiv împreună cu minorul în Spania:

Încuviințează apelantului-pârât-reclamant dreptul de avea legături personale cu minorul C.R.F., potrivit următorului program de vizitare, aplicabil în intervalul de timp în care intimata-reclamantă-pârâtă va locui efectiv împreună cu minorul în România:

În primul și al treilea week-end din fiecare lună, prin luarea copilului în domiciliul din România al apelantului-pârât-reclamant, de sâmbătă, ora 10.00, până duminică, ora 18.00;

Perioadele concrete indicate în paragraful precedent vor fi stabilite de comun acord de către părți, cu minim o lună înaintea deplasării în România a apelantului-pârât-reclamant C.M.

Obligă apelantul-pârât-reclamant la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data pronunțării sentinței primei instanțe, respectiv 06.06.2014, și până la majoratul copilului.

Menține în rest sentința, ca legală și temeinică.

Ia act că apelantul-pârât-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Respinge cererea intimatei-reclamante-pârâte privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cale de atac, ca fiind neîntemeiată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.

← Nulitate absolută pentru lipsa titlului asupra imobilului...		LIPSA ÎNCHEIERII DE AMÂNARE A PRONUNȚĂRII, CONSECINȚE-... →

Programul de legături personale cu părintele necustodian; părinţi cu domicilii în state diferite

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Programul de legături personale cu părintele necustodian; părinţi cu domicilii în state diferite