Contestaţie împotriva deciziei de recuperare debit. indemnizaţie reparatorie. contribuţie de asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel TÂRGU MUREŞ Sentinţă civilă nr. 142/A din data de 25.02.2016
Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției, persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi bănești acordate în baza acestui act normativ. Aceste dispoziții au intrat în vigoare la 01.01.2011, astfel că, începând cu această dată, singura categorie exceptată de la plata contribuției de asigurări de sănătate a fost cea prev. de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004 , respectiv Luptător rănit.
Prin urmare, reclamantul datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate, fiind incidente prevederile art. 179 din Legea nr. 263/2010.
Nu au fost încălcate prevederile art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, neaflându-ne în situația în care trebuia să se mai emită o decizie de revizuire a drepturilor reclamantului, întrucât nu a intervenit nicio modificare a cuantumului indemnizației achitate acestuia, în discuție fiind numai contribuția de asigurări sociale de sănătate care nu a fost reținută.
Legea nr. 195/2006: art. 213 alin. 1 lit. c;
Legea nr. 263/2010: art. 179, art. 107.
Deliberând asupra cauzei civile de față, a constatat următoarele:
Prin Sentința civilă nr. xxx pronunțată în dosarul nr. xxx, Tribunalul Mureș a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamantul G.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că decizia contestată de reclamant este legală, constatând că Legea nr. 263/2010 nu impune condiții formale, de natura celor invocate de reclamant, a căror nesocotire să atragă nulitatea deciziei.
Totodată, prima instanță a arătat că nu era necesară nici emiterea unei decizii de revizuire, întrucât drepturile reclamantului sub aspectul cuantumului indemnizației sunt corect stabilite, singura problemă fiind neaplicarea cotei reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate.
Tribunalul a mai reținut că decizia contestată este legală, având în vedere prevederile art. 213 alin. 4 din Legea nr. 95/2006 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004.
Împotriva hotărârii anterior descrise a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea sentinței atacate și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că decizia contestată a fost întocmită în condiții de nelegalitate, fiind emisă fără a avea la bază o decizie de revizuire care să-i fi fost comunicată.
Apelantul a mai criticat decizia emisă de Casa Județeană de Pensii din perspectiva lipsei temeiului legal din cuprinsul acesteia, în contextul în care prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 341/2004 prevăd în mod expres că drepturile acordate în baza acestui act normativ nu sunt considerate venituri și nu se impozitează.
În plus, apelantul a arătat că este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă, achitând lunar contribuția de asigurări sociale de sănătate, în condițiile legii.
Apelul a fost susținut în drept pe dispozițiile art. 466-486 din Codul de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a apelului promovat de reclamant și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, arătând că sunt incidente dispozițiile art. 179 din Legea nr. 263/2010, reclamantul fiind obligat să restituie sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale.
Analizând apelul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, Curtea a constatat următoarele:
Reclamantul este beneficiar al Legii nr. 341/2004 având, în baza art. 3 alin. 1 lit. b pct. 2, calitatea de Luptător reținut.
Prin Decizia nr. 289975 din 15.12.2010 i s-a stabilit o indemnizație reparatorie, în conformitate cu art. 4 alin. 3 din Legea nr. 341/2004.
Potrivit dispozițiilor art. 213 alin. 1 lit. c din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, beneficiază de asigurare, fără plata contribuției, persoanele prevăzute la art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturi bănești acordate în baza acestui act normativ. Aceste dispoziții au intrat în vigoare la 01.01.2011, astfel că, începând cu această dată, singura categorie exceptată de la plata contribuției de asigurări de sănătate a fost cea prev. de art. 3 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 341/2004 , respectiv Luptător rănit.
Prin urmare, în mod legal Casa Județeană de Pensii a constatat că reclamantul datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate și că sunt incidente prevederile art. 179 din Legea nr. 163/2010. În acest context, Curtea a reținut că, față de prevederile legale menționate anterior, argumentele apelantului referitoare la interpretarea dispozițiilor art. 32-36 din Legea nr. 263/2010 și art. 5 alin. 2 din Legea 341/2004 în sensul că nu poate fi obligat la plata contribuției în discuție, nu pot fi primite.
Totodată, instanța a constatat că nu au fost încălcate prevederile art. 107 alin. 1 și 2 din Legea nr. 263/2010, neaflându-ne în situația în care trebuia să se mai emită o decizie de revizuire a drepturilor reclamantului, întrucât nu a intervenit nicio modificare a cuantumului indemnizației achitate acestuia, în discuție fiind numai contribuția de asigurări sociale de sănătate care nu a fost reținută.
Curtea a înlăturat și criticile apelantului referitoare la nelegalitatea deciziei contestate din perspectiva neindicării în cuprinsul acesteia a temeiului legal.
Astfel, decizia conține atât argumentele de fapt cât și cele de drept în baza cărora a fost emisă. Împrejurarea că nu s-a menționat articolul din Legea nr. 95/2006 care prevede obligația de a plăti contribuția de asigurări sociale de sănătate nu este de natură a atrage nulitatea deciziei contestate, întrucât prin aceasta nu s-a încălcat nicio dispoziție legală.
În consecință, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea a păstrat hotărârea atacată și a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant.
| ← Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare privind o hotărâre... | Condiţiile sesizării îccj pentru dezlegarea unei probleme de... → |
|---|
