Inadmisibilitatea contestaţiei în anulare privind o hotărâre de declinare de competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Sentinţă civilă nr. 138 din data de 02.06.2016
Potrivit disp. art. 503 alin. (1) C.pr. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. O atare dispoziție nu poate fi interpretată decât în conjuncție cu disp. art. 504 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora, contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
În raport de dispozițiile legale precitate, se apreciază că nu poate face obiectul contestației în anulare o hotărâre prin care s-a dispus declinarea competenței. De vreme ce o astfel de hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., adică nici căilor de atac în reformare, nici căilor de atac de retractare. De altfel, când legiuitorul a vrut să excludă doar unele dintre căile de atac (mai exact, căile de atac de reformare), a făcut-o în mod expres, menționând că hotărârea este definitivă.
Sentința nr. 138/2 iunie 2016, definitivă a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Galați sub nr. …/44/201 din data de …… petenta A.B a solicitat retractarea sentinței civile nr. 74/29.03.2016 a Curții de Apel Galați.
În motivarea contestației în anulare, au fost învederate instanței, în esență, următoarele:
Hotărârea criticată este nulă deoarece instanța de fond și-a declinat competența în condițiile în care nu i-a fost comunicată reclamantei în termen legal întâmpinarea prin care s-a invocat excepția de necompetență de către pârâta B.C, respectiva întâmpinare parvenindu-i reclamantei abia la data de 30.03.2016.
În drept, s-au invocat disp. art. 503 alin. 1, 2 și 3 C.pr. civ.
Intimații din prezenta cauză au formulat întâmpinare în cauză prin care au invocat inadmisibilitatea contestației în anulare având în vedere faptul că unica nemulțumire a contestatoarei este legată de declinarea competenței instanței de fond în absența sa.
Analizând cu prioritate excepția invocată în cauză, Curtea a apreciat-o întemeiată din perspectiva următoarelor considerente:
Contestația în anulare poate fi promovată în cazurile prevăzute limitativ la art. 503 C.pr. civ.:
(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale contestației în anulare, acestea sunt, potrivit disp. art. 504 următoarele:
(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită în cazul în care motivul a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt incompatibile cu recursul sau dacă recursul, fără vina părții, a fost respins fără a fi cercetat în fond.
În speță, prin sentința criticată de contestatoare s-a dispus declinarea competenței în favoarea Tribunalului V., respectiva hotărâre nefiind supusă niciunei căi de atac, astfel cum se dispune la art. 132 alin. 3 C.pr. civ., ceea ce înseamnă că aceasta nu este supusă nici căilor de atac în reformare, nici căilor de atac de retractare. De altfel, când legiuitorul a vrut să excludă doar unele dintre căile de atac (mai exact, căile de atac de reformare), a făcut-o în mod expres, menționând că hotărârea este definitivă.
Pentru aceste considerente, a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare, fiind astfel menținută hotărârea criticată, conform disp.art. 508 C. pr. civ.
| ← Partaj bunuri comune. calitatea de bun comun sau propriu. dar... | Contestaţie împotriva deciziei de recuperare debit.... → |
|---|
