Conflict negativ de competenţă. Neinvocarea excepţiei necompetenţei teritoriale relative în condiţiile art. 130 alin.3 C.pr.civ. Imposibilitatea invocării excepţiei de către instanţă din oficiu.
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 325 din data de 24.03.2016
Conflict negativ de competență. Neinvocarea excepției necompetenței teritoriale relative în condițiile art. 130 alin.3 C.pr.civ. Imposibilitatea invocării excepției de către instanță din oficiu.
Acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condițiile art. 5, art. 7 și art. 10 pct. 1 din V.C.proc.civ., respectiv în condițiile art. 107 - art. 110 și art. 113 pct. 3 din N.C.proc.civ., pentru acțiunile formulate după această dată.
Fiind vorba de o competență teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepții de necompetență teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu numai necompetența generală, necompetența materială și teritorială de ordine publică. Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetența teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.
(Sentința civilă nr. 325/24.03.2016)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, sub nr. 4xx/838/201x, reclamantul I.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul D.D.I. pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul cu vegetație forestieră în suprafață totală de 1x.xxx mp situat în extravilanul comunei I. , jud. Galați.
Prin sentința civilă nr. 6xx/1x.0x.201x pronunțată de Judecătoria Liești, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Liești și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Galați.
Pentru a pronunța astfel, Judecătoria Liești a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale este o excepție de procedură, absolută și dilatorie. Prin Decizia ÎCCJ nr. 8/10 iunie 2013, pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare. Competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrate înainte de intrarea în vigoare a Noului cod de procedură civilă, se determină în condițiile art. 5, art. 7 și art. 10 pct. 1 V.C.proc.civ.
Aceste dispoziții legale au corespondent în art. 107-110 și art. 113 pct. 3, N.C.proc.civ. pentru acțiuni introduse ulterior intrării acestuia în vigoare. Totodată, potrivit art. 517 alin. (4) C.proc.civ.,dezlegarea problemei de drept prin recursul în interesul legii este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României.Astfel, potrivit art. 107 alin. (1) C.proc.civ., cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel. Totodată, potrivit art.113 alin. 1 pct. 3C.proc.civ., mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligației, în cazul cererilor privind executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract.
Instanța a reținut că în antecontractul de vânzare-cumpărare, întocmit la data de 3x.0x.201x și autentificat sub nr. 5xx de BNP Ț.M.E. se prevede obligația pârâtului de a perfecta vânzarea în termen de 90 de zile de la data semnării și autentificării antecontractului în cauză, fără a fi indicat un loc anume pentru executarea obligațiilor. În aceste condiții, așa cum este prevăzut și în Decizia ÎCCJ nr. 8 din 10 iunie 2013, în situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației, competența teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din Codul de procedură civilă, conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Din înscrisurile depuse la dosar instanța a constatat că pârâtul domiciliază în Municipiul Galați.
Față de situația de fapt și de drept invocată, potrivit argumentelor arătate, în temeiul art. 107 alin. (1) și art. 132 alin. 3 C.proc.civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Liești și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați.
Prin sentința civilă nr. 9xx/0x.0x.201x pronunțată de Judecătoria Galați, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Galați și s-a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Liești. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Tribunalul Galați pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Într-adevăr, potrivit Deciziei ÎCCJ nr. 8/10.06.2013 s-a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare. De asemenea, s-a mai reținut că în situația în care părțile nu au predeterminat în actul juridic pe care l-au încheiat locul executării obligației, competența teritorială nu mai este alternativă, ci se determină în temeiul art. 5 din V.C.proc.civ., conform căruia cererea se face la instanța domiciliului pârâtului. În noua legislație procesuală civilă acest text de lege își găsește corespondentul la art. 107 C.proc.civ.
Potrivit art. 129 C.proc.civ. necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
În speța dedusă judecății situația nu se circumscrie niciunei ipoteze dintre cele mai sus enunțate, competența fiind de ordine privată, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 130 alin. 2 C.proc.civ.
În aceste împrejurări, s-a apreciat că Judecătoria Liești este instanța competentă să soluționeze fondul, motiv pentru care s-a dispus declinarea de competență teritorială în favoarea acestei instanțe.
Soluționând conflictul de competență, Tribunalul Galați a constatat că Judecătoria Liești este competentă teritorial să soluționeze cauza, pentru următoarele argumente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în Municipiul Galați, pronunțarea unei hotărâri cu caracter autentic pentru un imobil situat pe raza teritorială de competență a Judecătoriei Liești.
Între Judecătoria Liești și Judecătoria Galați s-a ivit un conflict negativ de competență teritorială, în legătură cu modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor care vizează competența teritorială de drept comun.
Cererea a fost înregistrată după intrarea în vigoare a N.C.proc.civ., aspect în raport de competența teritorială de soluționare a cauzei este reglementată de art. 107-127 C.proc.civ.
Este adevărat că, prin Decizia ÎCCJ nr. 8/10 iunie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că acțiunea prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a unui imobil are caracterul unei acțiuni personale imobiliare, iar competența teritorială de soluționare a unei astfel de acțiuni, înregistrată înainte de data de 15 februarie 2013, se determină în condițiile art. 5, art. 7 și art. 10 pct. 1 din V.C.proc.civ., respectiv în condițiile art. 107 - art. 110 și art. 113 pct. 3, pentru acțiunile formulate după această dată.
Este corectă și aprecierea Judecătoriei Liești, potrivit cu care părțile nu au prevăzut în contract locul executării obligațiilor contractuale, situație în raport de care devin aplicabile dispozițiile care reglementează competența teritorială de drept comun, potrivit cu care acțiunea se depune la instanța de la domiciliul pârâtului, însă Judecătoria Liești a interpretat greșit caracterul normei instituite prin art. 107 C.proc.civ.
Competența teritorială poate fi: competență teritorială de drept comun, competență teritorială alternativă, competență teritorială exclusivă și competență teritorială alternativă, în cauză fiind vorba de o competență teritorială de drept comun și nu de o competență exclusivă.
Fiind vorba de o competență teritorială de drept comun, regulile de invocare a unei eventuale excepții de necompetență teritorială se circumscriu art. 130 C.proc.civ. Potrivit acestui text, poate fi invocată din oficiu, numai necompetența generală, necompetența materială și teritorială de ordine publică.
Conform art. 130 alin.3 C.proc.civ., necompetența teritorială de ordine privată (de drept comun) poate fi invocată doar de către pârât.
În consecință, instanța a calificat greșit excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Liești ca fiind o excepție de procedură, absolută și dilatorie, deoarece potrivit art. 130 alin.3 C.proc.civ. în speță excepția nu putea fi invocată din oficiu.
Având în vedere că pârâtul nu a înțeles să invoce excepția de necompetență teritorială de ordine privată, Judecătoria Liești nu avea posibilitatea legală să-și mai decline competența de soluționare.
Ca urmare, față de normele de procedură mai sus aminte, prin neinvocarea de către pârât a excepții de necompetență teritorială, orice neregularitate în legătură cu această competență teritorială s-a acoperit.
| ← Competenţa facultativă reglementată de art. 127 C.pr.civ. | CONTRACT DE CONCESIUNE. Jurisprudență Contracte → |
|---|
