Constatarea caracterului politic al măsurii administrative. calitatea procesuală activă a moștenitorilor persoanei care a făcut obiectul unei astfel de măsuri.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 254 din data de 06.04.2017
Prin sentința nr. 1321 din 1 noiembrie 2016 Tribunalul Suceava a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis acțiunea având ca obiect "despăgubiri Legea nr. 221/2009"; formulată de reclamanții P.E., P.E. și G.L.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată față de autorul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 "constituie măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu"; .
Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, "persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată";. Alineatul 2 din același articol prevede că "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora";.
Acest din urmă text legal nu cuprinde nicio precizare referitoare la posibilitatea formulării acțiunii de către moștenitori, iar din economia lui ar rezulta că o asemenea acțiune nu ar putea fi formulată decât de către persoanele care au făcut obiectul măsurilor administrative.
Totuși, pornind de la principiile și metodele de interpretare a legii civile, o astfel de abordare a textului legal nu poate fi primită.
Astfel, este de observat că art. 5 din lege prevede dreptul persoanei care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv de a solicita instanței despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate ca efect al măsurii administrative.
Interpretarea din punct de vedere teleologic și structural a art. 4 și 5 din Legea nr. 221/2009 duce la concluzia că, de vreme ce moștenitorii persoanei față de care s-au luat măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita daune pentru prejudiciul cauzat de aceste măsuri, trebuie recunoscut dreptul acestora de a solicita mai întâi constatarea acestui caracter. Altfel, dreptul la daune, stabilit de legiuitor în beneficiul moștenitorilor acestor persoane prin art. 5, nu mai este unul efectiv, ci doar un drept iluzoriu, imposibil de realizat.
Ca urmare, deși dispozițiile art. 4 din lege nu prevăd dreptul moștenitorilor de a solicita constatarea caracterului politic al măsurilor administrative, față de prevederile art. 5, care le dau acestora dreptul de a cere despăgubiri, trebuie recunoscut dreptul moștenitorilor de a solicita inclusiv constatarea caracterului politic al măsurii administrative. A interpreta altfel Legea nr. 221/2009, sub aspectul analizat, înseamnă a aduce atingere dreptului acestor persoane la un proces echitabil, garantat de Statul Român prin MFP prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice
Pentru aceste considerente, Tribunalul a reținut că reclamanții, fiind moștenitorii numitului P.L., fiul defunctului P.M., conform actelor de stare civilă aflate la filele 76-90 dosar, au calitate procesuală activă, motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale active, invocată de intimat va fi respinsă.
Așa cum rezulta din documentația înaintată de CNSAS, numitul P.M., născut la data de (...).1891 a fost încadrat în U.M. conform deciziei M.A.I., M.S.S. nr.3/1952 , pe timp de 60 luni motivat de faptul că a fost "cuzist" dușman al clasei muncitoare în perioada interbelică și a fost obligat la detenție în colonia de muncă " Peninsula Constanta" în perioada 16.08.1952 -12.05.1954 (f.9).
Referatul întocmit la data de 10.09.1952 de Direcția Generală a Securității Statului atestă faptul că numitul P.M. se face vinovat de activitate contrarevoluționară dusă în cadrul LANC(Liga Apărării Național Creștine) și a funcției de primar.(f.10)
Raportat la documentația mai sus menționată (f.8-19 , 28-32 dosar) se apreciază că față de numitul P.M., s-a luat în perioada 1952-1954 măsura administrativă a internării într-o unitate/colonie de muncă, măsură care are caracter politic, având în vedere considerentele pentru care a fost dispusă, respectiv faptul că acesta s-a făcut vinovat de activitate contrarevoluționară.
În consecință, în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009 instanța a admis acțiunea și a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată față de autorul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Statul Român prin MFP prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice - Administrația Județeană a Finanțelor Publice solicitând anularea hotărârii instanței de fond și respingerea ca nefondată a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel a arătat în esență următoarele:
Critică soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
În mod greșit, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active invocată.
Prima instanță a constatat caracterul politic al măsurii administrative luată față de defunctul P.M. prin decizia MAI nr. 3/1952.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată de moștenitorii defunctului.
Învederează instanței de control judiciar faptul că legiuitorul a prevăzut expres persoana ce poate solicita concursul justiției în vederea constatării caracterului politic al unei măsuri administrative.
Astfel, se poate observa că spre deosebire de ipoteza reglementata de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 (Persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată) unde se recunoaște în mod expres calitatea procesuală și a altor persoane decât cea condamnată, în situația cererii de constatare al caracterului politic al măsurii administrative legiuitorul a conferit calitate procesuală activă numai persoanelor care au făcut obiectul unei astfel de condamnări (art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 - Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora).
Or, în condițiile în care măsura administrativă nu se circumscrie prevederilor art. 3 din Legea nr. 221/2009, apreciază că reclamanții nu dețin calitate procesuală activă.
Mai mult decât, așa cum rezultă din documentația înaintată de CNSAS, autorul reclamanților a fost arestat la data de 16.08.1952 prin decizia MAI nr. 3/1952 motivat de faptul că a fost " cuzist" dușman al clasei muncitoare în perioada interbelică și a fost obligat la detenție în colonia de muncă "Peninsula Constanta" fiind eliberat după 2 ani.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 - Persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Apreciază că în cauză, raportat la situația de fapt astfel cum rezultă din lucrările dosarului, nu s-a făcut dovada caracterului politic al măsurii administrative.
Decretul - lege nr. 118/1990 rep. nu cuprinde o definiție a infracțiunilor politice, astfel încât delimitarea noțiunii se impune a fi realizată prin raportare la alte dispoziții legale edictate după anul 1989, la dispozițiile constituționale și din legile penale incidente în perioada respectivă, precum și la contextul social și politic, intern și internațional din epoca săvârșirii faptelor, respectiv a pronunțării hotărârilor de condamnare sau a măsurilor administrative.
Legislația penală a epocii, admițând în principiu criteriul obiectiv în delimitarea infracțiunilor politice de cele de drept comun, recunoștea implicit și criteriul subiectiv reprezentat de mobilul săvârșirii infracțiunii, precum și criteriul mixt, reprezentat de circumstanțele obiective și subiective ale faptei săvârșite.
Astfel, potrivit art. 2 alin. (1) din OUG nr. 214/1999, (1) Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
a) exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politică;
b) susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului politic;
c) propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale până la 14 decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii față de aceasta;
c 1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
d) respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
e) înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limbă ori de religie, de apartenență sau opinie politică, de avere ori de origine socială.
Raportat la dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, forma de lupta împotriva regimului totalitar presupune o atitudine vădit activa, de implicare în răsturnarea regimului comunist ori de contestare a legitimității puterii politice în acea perioadă
Pentru motivele expuse, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii instanței de fond și respingerea ca nefondată a acțiunii.
Verificând, în limitele motivelor de apel, conform art. 477, art. 479 alin. (1) Cod procedură civilă, stabilirea situației de fapt și aplicarea de către prima instanță a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Curtea va analiza mai întâi excepția lipsei calității procesuale active, respinsă de prima instanță și reiterate de apelantă.
În primul rând trebuie observat că, deși prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat constatarea caracterului politic al condamnării suferite de P.M. prin decizia MAI 3/1952, în fapt autorul reclamanților nu a suferit o condamnare politică printr-o hotărâre judecătorească ci i s-a aplicat o măsură administrativă, apreciată de prima instanță ca având caracter politic în temeiul art. 4 alin. 3 din Legea nr. 221/2009, acesta fiind internat într-o colonie de muncă.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității Poporului;
d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale Ministerului Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al Ministerului Securității Statului.
Art. 4 alin. (2) prevede că persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 4 alin. (1) persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3). Cererea poate fi introdusă și după decesul persoanei, de orice persoană fizică sau juridică interesată ori, din oficiu, de parchetul de pe lângă tribunalul în circumscripția căruia domiciliază persoana interesată.
Din aceste dispoziții rezultă că, spre deosebire de persoanele condamnate penal, prin hotărâre judecătorească definitivă, în cazul persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute de art. 3, doar acestea din urmă pot solicita instanței să constate caracterul politic al măsurii administrative iar nu și moștenitorii acesteia.
Curtea apreciază că nu este vorba de o omisiune a legiuitorului de a preciza, ca și în cazul persoanelor condamnate penal, că și moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative sau orice persoană interesată, după moartea acelor persoane, ar putea să ceară instanței să constatate caracterul politic al măsurii luate. Rațiunea legiuitorului de a da posibilitatea oricărei persoane interesate sau chiar procurorului de a cere instanței constatarea caracterului politic al unei condamnări penale pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, după decesul persoanei condamnate, are în vedere consecințele unei condamnări penale care se pot produce pentru mai mult timp, până la reabilitare, și întrucât doar dacă se constatată caracterul politic al condamnării penale devin aplicabile prevederile art. 2 din Legea nr. 221/2009 potrivit cărora toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic prevăzute la art. 1 sunt înlăturate de drept iar aceste hotărâri nu pot fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor. Or, măsurile administrative nu au aceleași efecte în timp ca și condamnările penale. Dar chiar dacă s-ar aprecia că este vorba de o omisiune a legiuitorului, aceasta nu poate fi suplinită de instanță care trebuie să aplice legea.
Într-adevăr art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 prevede că orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Însă aceste prevederi nu constituie un argument că, deși nu solicită despăgubiri, moștenitorii persoanelor care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, au calitate procesuală activă de a cere doar constatarea caracterului politic al măsurii, ci dimpotrivă, analizând sistematic textele art. 4 și 5 se constată că legiuitorul a precizat expres în cazul fiecărui tip de acțiune reglementat de lege care sunt persoanele care au calitate procesuală activă și în ce situații o altă persoană decât cea care a suferit condamnarea penală sau a făcut obiectul măsurii administrative poate formula acțiune în instanță.
Motivarea primei instanțe privind încălcarea art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi reținută. Potrivit acestuia orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Aplicabilitatea art. 6 § 1 în materie civilă depinde, în primul rând, de existența unui litigiu care trebuie să se refere la "drepturi și obligații"; despre care se poate afirma, cel puțin în mod întemeiat, că sunt recunoscute în dreptul intern. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că dreptul în cauză trebuie să aibă o bază legală în ordinea juridică internă (Szücs împotriva Austriei, pct. 33). Or, în cauză, în dreptul intern nu s-a stabilit dreptul moștenitorilor persoanei supuse unei măsuri administrative de a cere instanței constatarea caracterului politic al acesteia ci doar despăgubiri pentru prejudiciul material suferit din cauza unei astfel de măsuri.
Prin urmare, cum textul art. 4 alin. 2 este clar, și dă posibilitatea doar persoanelor care au făcut obiectul unei măsuri administrative să ceară instanței constatarea caracterului politic al acesteia, rezultă că reclamanții, moștenitorii lui P. M., nu au calitate procesuală activă de a cere constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate acestuia.
Potrivit art. 40 Cod procedură civilă în cazul lipsei calității procesuale, instanța va respinge cererea ori apărarea formulată ca fiind făcută de o persoană sau împotriva unei persoane fără calitate.
Constatând că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale raportat la situația de fapt menționată, în temeiul art. 480 alin. (1), (2) Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în totalitate sentința civilă nr. 1321/1.11.2016 a Tribunalului Suceava, în sensul că va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și va respinge acțiunea ca fiind formulată de persoane care nu au calitate procesuală activă.
| ← Partaj judiciar. recurs inadmisibil. interpretarea... | Anulare certificat de încadrare în grad de handicap. cerere... → |
|---|
