Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect obligarea pârâtei (fost primar) la plata sumei reprezentând decontare nelegală combustibil. Inaplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr.188/1999, Codului muncii sau Legii nr.554/2004. Răspundere civ
| Comentarii |
|
Tribunalul BUZĂU Hotărâre nr. 8 din data de 08.10.2015
Contencios administrativ și fiscal. Acțiune având ca obiect obligarea pârâtei (fost primar) la plata sumei reprezentând decontare nelegală combustibil. Inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.188/1999, Codului muncii sau Legii nr.554/2004. Răspundere civilă delictuală.
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău, Secția I Civilă, completul specializat conflicte de muncă și asigurări sociale, înregistrată sub nr.a/2013, reclamanta UATC C. a chemat în judecată pe pârâta H.F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8 865,92 lei, reprezentând decontare nelegală combustibil, aferentă anului 2011.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, în urma unui control efectuat de Curtea de Conturi,s-a constatat că pârâta H.F. a decontat în mod ilegal contravaloarea unei cantități de carburant în anul 2011.
Astfel, la pct.4.4 din Decizia nr.36 din 7 decembrie 2012,emisă de Curtea de Conturi-Camera de Conturi Buzău,s-a constatat că:";În cursul anului 2011 instituția a efectuat cheltuieli nelegale în sumă de 17 925 lei,reprezentând contravaloarea consumului de carburanți pentru autoturismul din dotare,peste cotele stabilite prin OG nr.80/ 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice";.
De asemenea, în Raportul de audit financiar emis de Curtea de Conturi s-a stabilit că,în cursul anului 2011, UATC C. a achiziționat carburanți (respectiv benzină,motorină și GPL)cu bonuri fiscale de combustibil de decontare cu numerar din casieria unității, în valoare totală de 18 774 lei, echivalentul a aproximativ 3 000 litri de benzină. Conform acestui raport, valoarea contabilă a consumului admis calculată în funcție de prețurile de aprovizionare este de 4 860 lei (900 litri x 5,4 lei-preț mediu în anul 2011), astfel că diferența dintre sumele plătite efectiv și valoarea admisă legal este de 13 914 lei și reprezintă contravaloarea carburantului utilizat peste normele legale pentru o unitate administrativ teritorială comunală.
Reclamanta a arătat că aceste decontări nelegale au fost consemnate și în conținutul Procesului-verbal de constatare încheiat de Curtea de Conturi la data 2012 și că, așa cum rezultă din Situația încheiată pe numele pârâtei, aceasta are obligația să restituie suma de 8 865,92 lei, reprezentând alimentare cu combustibil în anul 2011.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.194 din Codul de procedură civilă,art.169,231,232,254 și 268 lit.c) din Codul Muncii și art. 64 din Legea nr.94/1992.
Pentru dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei Situația sumelor de recuperat de la pârâta H.F.,Notificarea și dovada de comunicare a acesteia,Decizia emisă de Camera de Conturi Buzău,Raportul de audit financiar și Procesul-verbal de constatare.
Pârâta H.F. nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat în fața instanței, nu a solicitat și nu a administrat nicio probă de natură să combată susținerile și pretențiile reclamantei.
Prin Sentința civilă nr.x / 2013 pronunțată în dosarul nr.a/2013 Secția I Civilă a Tribunalului Buzău a admis excepția necompetenței sale funcționale și a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Secția a II-a Civilă,de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie obligarea pârâtei, în calitate de primar, la plata sumei de 8 865,92 lei, reprezentând prejudiciul creat în anul 2011.
Având în vedere atât obiectul acțiunii, cât și calitatea pârâtei, instanța a constatat că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art.256 din Codul muncii-privind răspunderea patrimonială, întrucât între părți nu s-a încheiat un raport de muncă, ci pârâta și-a exercitat funcția în baza unui mandat și a îndeplinit o funcție de autoritate publică. Prin urmare, competența materială funcțională aparține secției civile-în complet de contencios administrativ.
Cauza a fost introdusă la Secția a II-a Civilă,de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău și înregistrată sub nr.a/2013*.
Prin Sentința nr.y/ 2014 pronunțată în dosarul nr. a/2013* Secția a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta UATC C.,în contradictoriu cu pârâta H.F..
În motivarea acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ a reținut că prin Notificarea din 2013, pârâta H.F. a fost somată să achite, în termen de 15 zile de la primirea notificării, suma de 8 865,92 lei, ce reprezintă decontare combustibil, stabilită de Camera de Conturi Buzău prin Decizia din 2012.
Potrivit art.85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ";repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art.84 se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare,în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei";, împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză putându-se adresa instanței de contencios administrativ
În speță,însă, nu a fost emis un ordin sau o dispoziție de imputare pe numele pârâtei H. F., care să fie supusă controlului instanței de contencios administrativ. Mai mult decât atât, deși în cuprinsul Somației din 2013 pârâtei H. F. i se aduce la cunoștință că are obligația să achite suma de 8 865,92 lei, ce reprezintă decontare combustibil, stabilită de Camera de Conturi Buzău prin Decizia din 2012, în cuprinsul Deciziei Camerei de Conturi se constată că, în cursul anului 2011, UATC C. a efectuat cheltuieli nelegale în sumă de 17 925 lei, reprezentând contravaloarea consumului de carburanți pentru autoturismul din dotare, peste limitele stabilite prin OG nr.80/ 2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile și instituțiile publice. De altfel,a precizat, instanța, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese că pârâta H.F. se face vinovată de decontarea nelegală a unei cantități de combustibil aferentă anului 2011.
Recursul declarat de reclamanta UATC C., prin Primar, împotriva acestei sentințe, a fost admis de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.a / 2013*, care a casat sentința recurată și a trimis cauza la același tribunal, pentru o reală cercetare a fondului cauzei.
S-a reținut de către instanța de control judiciar că, în baza Deciziei din 2012, emisă de Curtea de Conturi - Camera de Conturi Buzău, reclamanta UATC C., prin Primar a solicitat obligarea pârâtei H.F, fost primar al comunei Cilibia în perioada 2008-2012, la plata sumei de 8 865,92 lei, reprezentând decontarea combustibil și cheltuieli de transport, aferente anului 2011.
Deși intimata nu a formulat întâmpinare și nu a adus niciun fel de probe în combaterea acțiunii, cu excepția Încheierii din 2008, pronunțată de Judecătoria Pogoanele, prin care a făcut dovada calității sale de fost primar al comunei Cilibia, prima instanță a respins acțiunea, pe motiv că nu s-a emis un ordin sau o dispoziție de imputare,în conformitate cu dispozițiile art.85 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Curtea a reținut că autoritățile publice pot emite ordine sau decizii de imputare numai împotriva acelor persoane care au statutul de funcționar public la data emiterii, ori, în cazul de față, mandatul de primar al intimatei a încetat în anul 2012. În aceste condiții, Curtea a apreciat că,în mod legal, recurenta a formulat acțiune pentru recuperarea prejudiciului produs de pârâtă, aceasta fiind singura posibilitate legală de recuperare a prejudiciului.
Curtea a constatat că prima instanță nu a făcut niciun fel de cercetare judecătorească, apreciind că există diferențe între sumele reținute în Decizia Camerei de Conturi Buzău și cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, împrejurare care ar justifica respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Decizia din 2012, emisă de Curtea de Conturi- Camera de Conturi Buzău, se bucură de o prezumție de legalitate, ca orice act administrativ, iar intimata avea obligația legală de a prezenta probe de natură să dovedească netemeinicia acestui act administrativ, în conformitate cu dispozițiile art.249 din Codul de procedură civilă.
După casarea cu trimitere,cauza a fost introdusă la Tribunalul Buzău și înregistrată sub nr.a/2013**.
Având în vedere obiectul acțiunii, dar și calitatea pârâtei H.F., de fost primar al UATCC, instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău, apreciind că răspunderea patrimonială a fostului primar este o răspundere civilă delictuală, acțiunea în pretenții îndreptată împotriva acesteia fiind de competența instanțelor civile, iar nu de competența instanței de contencios administrativ.
Tribunalul apreciază că, în lipsa unor dispoziții legale exprese, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei H.F., fost primar al UATC C, nu pot fi aplicate prin analogie dispozițiile speciale din materia funcției publice, reglementate de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, primarul nefiind funcționar public ori a achizițiilor publice și nici cele de dreptul muncii. De asemenea, întrucât nu se poate reține că daunele s-au produs în cadrul unui raport juridic de drept administrativ, antrenarea răspunderii nu se poate face pe temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/ 2004. Aceasta deoarece, pe temeiul Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, nu se poate formula o acțiune în despăgubiri, cu titlu principal, de-sine-stătător, în temeiul art.19 alin.(1), fără ca, anterior, să fi existat o acțiune având ca obiect anularea actului administrativ considerat a fi vătămător, iar instanța să fi dispus una dintre măsurile prevăzute de art.18 alin.(1) și (2) din actul normativ menționat.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că răspunderea patrimonială a fostului primar, H. F.,este o răspundere civilă delictuală, acțiunea în pretenții dedusă judecății, formulată de reclamanta UATC C, fiind de competența instanțelor civile, în speță a Judecătoriei Pogoanele, în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis excepția de necompetență materială a Secției a II-a Civilă,de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Buzău, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii în răspundere civilă delictuală, formulată de reclamanta UATC C, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta HF, fost primar al comunei C., în favoarea Judecătoriei Pogoanele,căreia i se va trimite de îndată dosarul.
Potrivit dispozițiilor art.135 alin.(3) din Codul de procedură civilă,
"(3)Dacă instanța se declară necompetentă,hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac,dosarul fiind trimis de îndată instanței judecătorești competente sau,după caz,altui organ cu activitate jurisdicțională competent";.
| ← Contencios administrativ şi fiscal. Acţiune având ca obiect... | Contencios administrativ şi fiscal. Anulare deciziei de... → |
|---|
