Contencios administrative şi fiscal – anulare process verbal de contravenţie. persoana fizică sau juridica ce a înstrăinat un autovehicul mai poate fi subiect active al contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. 1 din og nr. 15/2002
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 773 din data de 07.07.2016
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 467 din 18.02.2016 pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț în dosarul nr. 1832/321/2015, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.467 din data de 18.02.2016, pronunțată de Judecătoria Tg. Neamț a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul P.C., împotriva procesului verbal de contravenție seria R15 nr. _/15.06.2015, în contradictoriu cu intimata CNADR- CESTRIN
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea contravențională ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. Neamț sub nr. 1832/321/2015, petentul P.C., a solicitat, în contradictoriu cu intimata CNADR- CESTRIN, anularea procesului verbal de constatare a contravenției seria R15 nr. -/15.06.2015, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constând în aceea că la data de 21.12.2014, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare NT.07.DPR, proprietatea petentului, a circulat în com. Moțca, jud. Iași, fără a deține rovinietă valabilă.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât încă din data de 08.04.2014 a vândut autoturismul numitului M.D., astfel că acesta este răspunzător de respectarea legislației în vigoare; că procesul verbal de contravenție contestat nu poartă semnătura olografă a agentului constatator, fiind nul absolut.
În dovedire, petentul a atașat la dosarul cauzei în copii certificate pentru conformitate cu originalul procesul verbal de contravenție contestat cu dovada comunicării, contract de vânzare-cumpărare pentru vehicul folosit, act identitate cumpărător; în completare, petentul a solicitat administrarea probei cu martori.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 15/2002 și ale OG nr. 2/2001.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru (fila 4).
Prin întâmpinare (fila 14), intimata a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind temeinic și legal întocmit; în apărare, a atașat la dosarul cauzei înregistrarea video a abaterii săvârșite, autorizație de control, dovadă comunicare.
La propunerea petentului, a fost audiat martorul M.D., declarația acestuia fiind consemnată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției seria R15 nr. -/15.06.2015, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002.
Pentru a dispune sancționarea petentului, agentul constatator a reținut că la data de 21.12.2014, vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare NT.07.DPR, proprietatea petentului, a circulat în com. Moțca, jud. Iași, fără a deține rovinietă valabilă.
Având în vedere dispozițiile art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal evocat, instanța de fond a reținut că acesta a fost legal întocmit, fiind evidențiate în cuprinsul său, toate elementele prevăzute de art. 17 alin. din OG nr. 2/2001, care pot fi analizate și din oficiu.
Analizând conținutul procesului verbal de contravenție contestat, instanța de fond a reținut că acesta poartă semnătura olografă a agentului constatator M.B..
Așadar, susținerile petentului cum că această semnătură este una electronică s-a apreciat că sunt nefondate.
Analizând cel de-al doilea aspect propus de prevederile art. 34 alin. 1, s-a constatat că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator. Relativ la prezumțiile evocate, instanța de fond a amintit că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko împotriva Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia sa contravină CEDO.
Prin urmare, dată fiind împrejurarea că agentul constatator a constatat personal săvârșirea contravenției, s-a reținut faptul că intimatul și-a îndeplinit obligația a de a proba existența faptei antisociale, săvârșită de petent, obligație ce îi incumbă, având în vedere că acesta din urmă beneficiază de prezumția de nevinovăție, față de aplicabilitatea generală a prevederilor legale încălcate, astfel cum s-a stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Petentul, în susținerea plângerii, a invocat împrejurarea că la data săvârșirii contravenției nu mai era proprietarul autovehiculului, autovehicul care la data de 08.04.2014 a fost înstrăinat numitului M.D. din com. Moțca, jud. Neamț, astfel că acesta avea obligația de a achita rovinieta.
Împrejurarea că petentul a înstrăinat autovehiculul anterior constatării contravenției rezultă din cuprinsul depoziției martorului M.D. și din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare atașat de petent la dosarul cauzei.
Acest probatoriu însă, s-a apreciat că nu are relevanță asupra contravenției reținute în sarcina petentului, pentru următoarele considerente:
Din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare și că utilizator este persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.
Contractul de vânzare-cumpărare invocat de petent produce efecte doar între părțile contractante, neputând fi opus terților.
Orice schimbare a proprietarului/utilizatorului autoturismului în cauză devine opozabilă terților doar după transcrierea dreptului de proprietate în evidențele serviciului public comunitare regim de conducere și înmatriculare a vehiculului competent.
Atâta timp cât petentul figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare, nicio altă persoană nefiind menționată în calitate de utilizator, s-a constatat că acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit dispozițiilor art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din OG nr. 15/2002, și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității contravenientei.
Petentul figurează în continuare ca proprietar al autovehiculului, deoarece nu a solicitat radierea.
Faptul că noul proprietar nu face demersurile necesare pentru transcrierea dreptului de proprietate, s-a apreciat că nu poate fi imputat terțului.
S-a mai reținut că este adevărat că prevederile art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, stabilesc că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează la cererea noului proprietar, însă, în lipsa unor astfel de demersuri, petenta nu se poate prevala de starea sa în pasivitate, ci are obligația de a acționa în justiție pe cumpărător pentru reglementarea situației legale a autovehiculului.
Petentul nu a dovedit că măcar a demarat un astfel de demers.
S-a reținut că, așa cum a învederat instanței și intimata, contractul de vânzare-cumpărare invocat de petentă produce efecte doar între părțile contractante, neputând fi opus intimatei, intimată care nu poate fi sancționată pentru neîndeplinirea obligației de transcriere a dreptului de proprietate.
În consecință, față de acestea, instanța de fond a reținut că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, plângerea fiind respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal petentul P.C.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr.1832/321/2015.
În apelul declarat, petentul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
A arătat și la instanța de fond faptul că autovehiculul în cauză a fost înstrăinat la data de 08.04.2014 numitului M.D., dată la care a predat acestuia toate actele necesare transcrierii dreptului de proprietate, inclusiv fișa de înmatriculare vizată de serviciul fiscal Vânători, care a și procedat la scoaterea autoturismului de pe rolul fiscal al petentului.
Instanța de fond a reținut că semnătura agentului constatator este valabilă în raport cu prevederile Deciziei nr.6/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu este aplicabilă în speță, față de înscrisul original trimis la dosar de intimat, din care rezultă că agentul constatator a constatat personal săvârșirea faptei, că intimatul a probat săvârșirea acesteia și că depoziția martorului cumpărător și contractul de vânzare cumpărare depus la doar sunt fără relevanță asupra contravenției reținută în sarcina petentului, întrucât rovinieta intră în obligațiile proprietarului sau ale utilizatorului înscris în certificatul de înmatriculare, că acest contract de vânzare-cumpărare este opozabil doar între părțile semnatare și că nu a făcut dovada că a solicitat radierea sau că a început vreun demers juridic pentru a obține radierea autoturismului de pe numele petentului.
Consideră petentul nelegală și netemeinică sentința apelată, deoarece:
- răspunderea contravențională este una personală, sancțiunea contravențională poate fi aplicată doar persoanei care a săvârșit contravenția reținută în sarcina sa. În acest sens, arată că autovehiculul care nu deținea rovinietă valabilă nu a fost condus de către petent, întrucât a predat toate actele necesare transcrierii cumpărătorului la data de 08.04.2014, acesta fiind de la acel moment atât proprietar, cât și utilizator al autoturismului în cauză. Potrivit art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, contravenția constă în fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, fără a face trimitere la art.7 referitor la responsabilitatea achitării tarifului, or, din declarația martorului audiat în cauză a rezultat cu claritate faptul că în luna aprilie 2014 autovehiculul în cauză a fost preluat în proprietate de cumpărătorul M.D.. Prin urmare, consideră că în mod greșit prima instanță a reținut vinovăția petentului și a dispus respingerea plângerii. Prin conținutul constitutiv al contravenției, se înțelege totalitatea elementelor stabilite în norme de drept, de existența cărora depinde calificarea faptei ilicite ca și contravenție, trebuind întrunite atât obiectul, cât și latura obiectivă, subiectul și latura subiectivă. Lipsa unuia din elementele nominalizate, în cazul de față latura subiectivă, are drept consecință lipsa conținutului de contravenție. Latura obiectivă a contravenției indică conținutul și modalitatea atentării subiectului asupra obiectului (valorilor protejate) sau manifestarea exterioară a persoanei, adică fapta care prin rezultatul produs lezează sau pune în pericol valorile ocrotite prin legea contravențională. Potrivit art. 8 alin. 1 din O. G. nr. 15/2002, latura obiectivă a acestei contravenții constă în fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă, activitate pe care în nici un caz nu a executat-o petentul și care reprezintă singura modalitate de atentare la obiectul sau valorile protejate, lipsind, astfel, vinovăția petentului și, ca atare, consideră că nu există nici contravenția reținută în sarcina sa.
- a arătat în plângere că la data de 08.04.2014 autoturismul a fost transmis în proprietatea numitului M.D, căruia i-au fost puse la dispoziție toate documentele necesare pentru a proceda la transcrierea autoturismului pe numele său, în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile legale în vigoare. Autoturismul a fost radiat din evidența fiscală a primăriei de domiciliu, fiind predată noului proprietar fișa de înmatriculare a autoturismului vizată pentru impozite achitate la zi. O.G. nr. 15/2002 consideră subiecți ai contravenției proprietarii sau utilizatorii care sunt înscriși în certificatul de înmatriculare, indiferent dacă aceștia au circulat sau nu pe drumurile naționale, fiind considerați vinovați în mod absolut și amendați de intimat, cu toate că fapta este săvârșită de o altă persoană decât cea menționată în certificatul de înmatriculare al autoturismului, fără a putea fi chemat în garanție cel vinovat de circulația pe drumurile publice. Art. 8 din Ordinul 1501/200 prevede în mod expres procedura de transcriere a unui autovehicul și obligațiile care sunt exclusiv în sarcina noului proprietar. Intimatul, într-un comunicat, a arătat că vechii proprietari pot notifica Serviciul Înmatriculări despre vânzarea autoturismului însa MAI, într-un comunicat oficial, a declarat că această notificare nu are relevanță și nu poare modifica situația juridică a autovehiculului, astfel cum este înscrisă în baza de date și, ca atare, vechii proprietari au doar calea plângerii contravenționale. Cu ocazia audierii martorului, a rezultat că acesta la rândul său a înstrăinat autoturismul și nu cunoaște numele noului proprietar, motiv pentru care petentul arată că nu a putut începe nici o procedură judiciară pentru radierea autoturismului de pe numele său. Petentul și-a îndeplinit obligațiile impuse de art. 1672, 1673 cod civil și, ca atare, se poate considera că proprietatea a fost strămutată la cumpărător de la momentul încheierii contractului, fiind astfel întrunite și condițiile impuse prin art. 1685, 1688 Cod civil.
Pentru toate aceste motive, petentul solicită admiterea apelului, reaprecierea probatoriului și admiterea plângerii contravenționale astfel cum a fost formulată.
Apelul a fost legal timbrat.
Față de apelul declarat de petent, intimata a formulat întâmpinare, prin care a arătat că procesul-verbal a fost întocmit cu respectarea art. 9 alin. 4-6 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor. Procesul-verbal este întocmit cu respectarea prevederilor legale, inclusiv a orientării impuse de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6/2015, respectiv semnat olograf de către agentul constatator.
Intimata arată că, indiferent de durata cât mijlocul auto circulă pe rețeaua de drumuri naționale, pentru acesta trebuie achitat tariful de utilizare prevăzut de legislația în vigoare în acest sens. Din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal. În baza de date a MAI - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002. Înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiție de opozabilitate, iar formalitățile prevăzute de OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, sunt necesare, pentru a face actul încheiat de părți opozabil și persoanelor ce nu au participat la încheierea lui. Această formă de opozabilitate este obligatorie, iar nerespectarea ei se sancționează cu inopozabilitatea actului juridic față de terți, el producând efecte doar între părțile contractante, nu și față de terți.
Din moment ce petentul este înscris în continuare în evidențele MAI ca proprietar/utilizator al autoturismului, iar art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul-verbal de constatare a contravenției pe baza datelor furnizate de MAI - DRPCIV, iar părțile contractante au obligația legală de a se prezenta la acest serviciu pentru a proceda la transcrierea autovehiculului pe numele cumpărătorului, pentru a asigura opozabilitatea tranzacției, conform Ordinului 1501/2006, încheierea unui contract de vânzare-cumpărare nu poate fi opusă intimatei, iar responsabilitatea deținerii rovinietei revine petentului.
În măsura în care se procedează la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, în condițiile în care petentul nu deținea rovinietă valabilă la data săvârșirii faptei, elementul coercitiv și de conștientizare a utilizatorului cu privire la obligațiile ce le revin conform prevederilor legale, tinde să devină caduc.
Pentru aceste motive, intimata solicită respingerea ca nefundat a apelului declarat.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, în care a arătat că nu a contestat modul de întocmire a procesului-verbal cu referire la elementele invocate de intimată în ceea ce privește semnătura. A invocat în răspunsul la întâmpinare prescripția aplicării sancțiunii contravenționale conform art. 9 alin. 4-6 din OG nr.15/2002. Mai arată că nefinalizarea procedurii de reînmatriculare nu îi este imputabilă, iar răspunderea contravențională este una personală. Mai menționează că prezumția că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare este contravenient este o prezumție relativă, care poate fi răsturnată pe calea unei plângeri contravenționale precum cea pendinte.
Menționează că nu a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, se constată că este fondat apelul declarat de petent, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal contestat a fost sancționat petentul, deoarece autoturismul aparținând acestuia a circulat la data de 21.12.2014, ora 15:36, pe DN2 Km375+900 m, pe raza localității Moțca, județul Iași, fără a deține rovinietă valabilă, faptă prevăzută de art.8 alin.1 din OG nr.15/2002 și sancționată de art.8 alin.3 ind.2 din același act normativ.
Singurul motiv pentru care petentul a criticat sentința apelată se referă la netemeinicia procesului verbal, determinată de lipsa sa de vinovăție, în condițiile în care la momentul la care a fost constatată în sarcina sa fapta contravențională, nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului care circula pe drumurile publice fără a deține rovinietă valabilă.
Așadar, în discuție este dacă persoana fizică sau juridică ce a înstrăinat un autovehicul mai poate fi subiect activ al contravenției prevăzută de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002. Cu privire la această situație trebuie mai întâi făcută o distincție categorică între situațiile în care după înstrăinare, vânzătorul a efectuat sau nu demersurile pentru ca respectivul autovehicul să fie radiat din evidențele sale fiscale, în baza actului de vânzare cumpărare încheiat cu un cumpărător. Astfel, în situația în care autovehiculul a fost radiat din evidențe rezultă în mod expres faptul că vânzătorul nu mai achită obligațiile fiscale care revin proprietarului, acestea transferându-se în sarcina cumpărătorului, ce achită impozitul în calitatea sa de nou proprietar. Așadar, în atare situație, organele statului, respectiv serviciile fiscale, au dat eficiență actului sub semnătură privată care a fost încheiat între părțile contractante, act care, în această modalitate, devine opozabil, prin prezentarea sa la organele fiscale.
În cazul în care nu s-a realizat însă transferul de rol și acest autovehicul figurează în evidențele fiscale tot la rolul fiscal al vânzătorului, acesta, prin acceptarea achitării obligațiilor fiscale, de natura impozitelor, își menține calitatea de proprietar, actul sub semnătură privată având doar opozabilitate între părțile contractante, în condițiile în care nu a fost prezentat niciunui organ de stat, pentru luare în evidență.
În cauza de față, petentul a efectuat operațiunile de radiere a autoturismului din evidențele sale fiscale în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, din data de 08.04.2014, în condițiile în care la data de 18.02.2016, certificatul de atestare fiscală eliberat pe numele petentului face dovada că la rubrica "taxă mijloace transport"; nu este înscris nicio sumă de plată pentru vreun autovehicul care să aibă seria de sașiu identică cu cea din actul de vânzare cumpărare.
Față de cele menționate, se constată că actul de vânzare cumpărare din data de 08.04.2014 a devenit opozabil terților prin prezentarea sa la serviciul fiscal.
În aceste condiții, tribunalul constată că petentul nu mai are calitatea de persoană obligată la plata rovinietei, deoarece nu mai este proprietar, iar acestuia nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile art.8 alin.1 din OG nr.15/2002, care prevede că fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, cu următoarea argumentare:
Conform art.1 alin.1 lit.j, din același act normativ rovinieta reprezintă înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare. Tariful de utilizare, în considerarea dispozițiilor art.1 alin. 2 și respectiv art.6 trebuie să fie achitat de către utilizatori români sau străini.
În baza dispozițiilor art.1 alin.1 lit. b din același act normativ noțiunea de utilizator român este definită ca fiind reprezentată de sfera persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Din analiza acestui text, rezultă că utilizator este persoana care îndeplinește două condiții, respectiv acelea de a fi proprietari și de a fi înscriși astfel în certificatul de înmatriculare sau de a folosi autovehiculul în baza unui drept legal (exemplu: contract de leasing) și de a fi înscriși în consecință în certificatul de înmatriculare. În situația în care legiuitorul ar fi înțeles că întotdeauna persoana care este înscrisă în certificatul de înmatriculare are și calitatea de proprietar nu ar mai fi fost necesar să menționeze expres cele două condiții, respectiv aceea de proprietar și de persoană înscrisă în certificatul de înmatriculare, fiind suficientă mențiunea doar de persoană evidențiată ca atare în certificatul de înmatriculare. Dat fiind, însă, că au fost prevăzute aceste două condiții, se reține, că chiar la momentul edictării textului s-a avut în vedere posibilitatea să nu existe identitate între persoana din certificatul de înmatriculare și cea care este proprietar. Astfel, certificatul cu evidențele sale creează doar o prezumție legală relativă că persoana din certificat este aceeași cu cea care are calitatea de proprietar. Această prezumție a fost înlăturată, în speță, de petent, prin probă contrarie, față de faptul vânzării autovehiculului.
Prin urmare, în speță, se constată că petentul nu întrunește în persoana sa în mod direct, cele două condiții necesare pentru a avea calitatea de utilizator, definit conform textului, deoarece chiar dacă este înscris în certificatul de înmatriculare, nu are și calitatea de proprietar, deoarece a înstrăinat autoturismul și a efectuat concomitent operațiunile de radiere din evidențele fiscale, dând astfel opozabilitate actului de vânzare cumpărare și față de terți, răsturnând, așadar, și prezumția instituită de evidențele din certificatul de înmatriculare.
De altfel, nu este posibil ca, pe de o parte, statul, prin organele sale fiscale, să fie de acord că vânzătorul urmare a încheierii actului de vânzare cumpărare și efectuării transferului de rol să nu mai aibă calitatea de proprietar, întrucât nu mai achită impozitul aferent, pentru ca tot statul, prin alte organe abilitate, respectiv CNADNR, să nu mai recunoască lipsa calității de proprietar al vânzătorului unui autovehicul, menținându-i această calitate prin obligarea sa la plata rovinietei.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât, conform art.8 alin.1 lit.a din Ordinul nr.1501/2006 al MAI, transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza documentelor expres prevăzute, la cererea noului proprietar. Astfel, după intervenirea transferului dreptului de proprietate și efectuarea transferului în evidențele fiscale, vânzătorul nu mai are nicio obligație în ceea ce privește formalitățile ulterioare de radiere a autoturismului, acestea fiind date de lege în sarcina noului proprietar. Având în vedere lipsa oricăror obligații în sarcina petentului, în calitatea sa de vânzător al autovehiculului, și cum acesta nu are nici calitatea de utilizator în accepțiunea textului arătat, se constată că nu poate fi atrasă nici răspunderea sa contravențională, conform art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, deoarece obligația de achita rovinieta nu-i mai incumbă.
În lipsa acestei obligații, nu mai are nici calitatea de subiect activ al contravenției, deoarece, în caz contrar, chiar raportat la condițiile răspunderii contravenționale ar fi sancționat pentru săvârșirea unei fapte fără vinovăție, dat fiind că, în temeiul actelor normative în vigoare de lege lata, nu mai are de îndeplinit alte formalități ulterioare după transmiterea dreptului de proprietate asupra unui autovehicul și după urmarea procedurilor fiscale de radiere din rolul fiscal.
Se mai constată că, din interpretarea concordantă a dispozițiilor din OG nr.15/2002 și Ordinul nr.1501/2006 al MAI, prin acordarea calității pentru cumpărător de nou proprietar, acesta are în consecință, și calitatea de utilizator, în accepțiunea art. 1 alin.1 lit. b din OG nr.15/2002.
Mai mult. față de natura juridică a contractului, tribunalul reține că, contractul de vânzare cumpărare al unui autoturism este un contract real, care este supus principiului consensualismului și care devine perfect în momentul predării cheilor de către vânzător cumpărătorului, nefiind supus ad validitatem niciunei alte condiții, cum ar fi transcrierea transmiterii dreptului prin efectuarea operațiunilor de radiere din evidențele poliției.
Faptul că emiterea procesului verbal se realizează cu luarea în considerare a bazei de date SIEGMCR, nu poate constitui un temei pentru sancționarea petentului, deoarece față de evidențele on-line actuale, ar trebui să fie posibilă, în mod direct, vizualizarea de către intimată a operațiunilor fiscale efectuate de fiecare serviciu fiscal, în situația transferurilor de rol, efectuate de proprietari în cazul vânzării unui autovehicul.
Această concluzie nu vine în contradicție nici cu statuările făcute de Curtea Constituțională în Decizia nr.217/2003, deoarece în considerentele acestei decizii, curtea a făcut referire la răspunderea care revine întotdeauna utilizatorilor înscriși în certificatul de înmatriculare, pentru situația în care au încredințat autoturismul unei alte persoane, nu și în cazul vânzării acestuia, deci în situația în care a intervenit un transfer de folosință, nu și de proprietate. În acest sens, "Curtea a reținut pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă";.
De asemenea, se constată că, în sarcina petentului, în calitatea sa de vânzător nu sunt aplicabile nici dispozițiile artt.24 alin.2 lit.d din Ordinul nr.1501/2006, care prevede că proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, deoarece acest text trebuie interpretat în coroborare cu dispozițiile art.25 din același act normativ, ce reglementează modalitatea de radiere, care se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute la art. 24 alin.1-4. Or, în speță, prin înstrăinarea vehiculului, petentul în calitatea sa de vânzător, nu mai este, nici în posesia plăcuțelor cu numerele de înmatriculare, care sunt în continuare la autoturismul ce a fost anterior în proprietatea sa (aspect care a fost constatat și de intimat în momentul stabilirii contravenției) și nici a celorlalte documente, la care face referire textul menționat.
De altfel, pentru situația transcrierii înstrăinării unui autovehicul pentru circulație nu este aplicabil acest text, ce vizează scoaterea din circulație, ci cel anterior menționat, respectiv art. 8 alin.1 lit.a din Ordinul nr.1501/2006 al MAI. Aceasta deoarece pentru situația înstrăinării dreptului de proprietate nu este necesară radierea din circulație urmată de reînscriere, ci în mod direct, transcrierea înstrăinării cu păstrarea înregistrării anterioare.
Pentru toate aceste motive, se constată că petentul a dovedit că nu poate fi atrasă răspunderea sa contravențională, pentru fapta prevăzută de art. 8 alin.1 din OG nr.15/2002, prezumția de legalitate a procesului verbal fiind astfel răsturnată prin probă contrarie, considerente în baza cărora apelul declarat va fi apreciat ca întemeiat și admis în baza art.480 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece instanța de fond a făcut o greșită apreciere a dispozițiilor legale incidente raportat la fapta reținută de intimată în sarcina petentului, sentința schimbată în totalitate și, în consecință, admisă plângerea contravențională formulată de petent în contradictoriu cu intimata și anulat procesul verbal de constatare a contravenției seria R 15, nr.0075979 din data de 15.06.2016, emis de intimată. Va fi exonerat petentul de plata amenzii contravenționale în sumă de 250 lei.
| ← Obligatia de a face. Jurisprudență Cereri | Contravenţii – rexaminarea sncţiunii contravenţionale → |
|---|
