Drept civil. pretenţii. calitate procesuală activă.
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 638 din data de 06.06.2016
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 2455 din data de 07.10.2015 Judecătoria Roman a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C.G.B., invocată de pârâtul municipiul Roman, județul Neamț, și a respins cu această motivare acțiunea în pretenții formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 32.302,86 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând costul reparației autoturismului marca Renault Simbol înmatriculat cu numărul NT-04--, care la data de 24.09.214 a fost avariat pe strada Chimiei, unde era parcat, de un arbore care a căzut pe autoturism. Autoturismul a fost degajat de o echipă a ISU Neamț, care a încheiat Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014. Întrucât Primăria municipiului Roman avea obligația să îndepărteze de pe domeniul public toți arborii ce prezintă un pericol pentru cetățeni și pentru bunurile acestora, consideră că este îndreptățit să recupereze prejudiciul de la pârât, cu dobânda legală penalizatoare aferentă sumei pretinse, calculată de la data introducerii acțiunii până la data achitării integrale a sumei datorate.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pe care a admis-o cu următoarea argumentare:
Actul de vânzare-cumpărare a autoturismului a fost consemnat printr-un înscris sub semnătură privată care a căpătat dată certă cel mai devreme la data de 11.02.2015, când a fost depus la dosar de către reclamant.
Analizând acest înscris și fișa de înmatriculare a autoturismului prima instanță a constatat că acestea nu erau vizate de Direcția de impozite și taxe locale, cerința fiind obligatorie potrivit art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/13.11.2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberării autorizației de circulație provizorie. Nici pe certificatul de înmatriculare a autoturismului nu era înregistrat numele noului proprietar, data și semnătura acestuia, mențiunile fiind obligatorii în cazul înstrăinării autoturismului. Procedând astfel, reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 11 alin. 10 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora "Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a intervenit modificarea";.
Prima instanță a constatat că reclamantul nu a respectat nici dispozițiile art. 264 alin. 4 din Codul Fiscal privind radierea autovehiculului de pe numele fostului proprietar și înmatricularea acestuia pe numele dobânditorului, iar deși în cererea de ajutor public judiciar a menționat că nu realizează venituri, susține că ar fi avut suma de 2500 euro pentru a achita prețul autoturismului.
Pe baza acestor considerente instanța de fond a considerat că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar al autoturismului avariat, astfel că a considerat admisibilă excepția lipsei calității procesuale active a acestuia.
Împotriva sentinței civile nr. 2455 din data de 07.10.2015 a Judecătoriei Roman a declarat în termen legal apel reclamantul CGB, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece el este proprietarul autoturismului marca Renault Simbol înmatriculat cu numărul NT-04--, care a fost avariat la nici 10 zile de la dobândire. Potrivit art. 11 din OUG nr. 195/2002 avea la dispoziție un termen de 30 zile de la dobândire pentru a înmatricula autoturismul pe numele său, astfel că nu se poate susține că nu îi aparținea, mai ales că și Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014 a fost încheiat pe numele său.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu 50 lei taxă judiciară de timbru conform art. 25 alin. 2 lit. a) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimatul-pârât municipiul Roman, județul Neamț, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate deoarece în mod just prima instanță a reținut că reclamantul nu era proprietarul autoturismului avariat pentru că actul de vânzare-cumpărare a autoturismului și fișa de înmatriculare a acestuia nu erau vizate de Direcția de impozite și taxe locale, conform art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/13.11.2006; pe certificatul de înmatriculare a autoturismului nu era înregistrat numele noului proprietar, data și semnătura acestuia, și nici nu au fost respectate dispozițiile art. 264 alin. 4 și 5 din Codul Fiscal care prevăd obligativitatea depunerii unei declarații fiscale în termen de 30 de zile de la dobândirea unui autovehicul.
Pe fondul cauzei a invocat faptul că autoturismul nu era parcat regulamentar în momentul producerii evenimentului iar apelantul nu a făcut dovada reparării autoturismului, devizul întocmit de SC Renault - Auto Moldova neavând valoare probatorie. În speță, apelantul ar fi trebuit să se adreseze Poliției municipiului Roman pentru a-i elibera un document de constatare a evenimentului. Pe de altă parte, despăgubirile solicitate de reclamant sunt mai mari decât valoarea autoturismului, situație în care, potrivit art. 48 din Norma ASF nr. 23/06.11.1914 - în vigoare la data producerii evenimentului - valoarea despăgubirilor nu o poate depăși pe cea a autoturismului.
A mai invocat faptul că în persoana lui nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349, art. 1357 și urm. din noul Cod de procedură civilă și că dobânzile penalizatoare solicitate de reclamant nu pot fi acordate pentru că nici suma pe care o pretinde nu este exigibilă.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de motivele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 479 din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul declarat de reclamant este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Reclamantul CGB a cumpărat autoturismul marca Renault Simbol înmatriculat cu numărul NT-04-- la data de 17.09.2014 și, potrivit art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 "În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului";.
Tot astfel, potrivit art. 264 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal - în vigoare la data vânzării autoturismului în discuție - "Orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport … are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.";
Reiese că transferul dreptului de proprietate asupra unui vehicul se face în momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nu în momentul înscrierii noului proprietar în evidențele autorităților competente ori în cel al completării declarației fiscale, cum în mod greșit a considerat prima instanță. Chiar și în cazul depășirii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002 și de art. 264 alin. 4 din Legea nr. 571/2003, noul proprietar poate fi sancționat administrativ, dar nu pierde dreptul de proprietate asupra vehiculului pe care l-a dobândit.
În speță însă, evenimentul prin care autoturismul în discuție a fost avariat, a survenit la data de 24.09.2014 - așadar la o săptămână de la dobândire - când și contractul de vânzare-cumpărare a acestuia a dobândit dată certă, din moment ce a fost prezentat echipei de intervenție a ISU Neamț care a încheiat Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014.
Însă, dacă prima instanță avea îndoieli cu privire la calitatea reclamantului de proprietar al autoturismului avariat, avea posibilitatea, prevăzută de art. 22 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, să dispună introducerea în cauză a persoanei care figurează în calitate de vânzător în contractul de vânzare-cumpărare.
Stabilind că reclamantul este proprietarul autoturismului avariat, că Judecătoria Roman a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului și, cum prin cererea de apel reclamantul nu a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare, în temeiul art. 480 alin. 3 teza I din noul Cod de procedură civilă instanța de apel va admite apelul reclamantului, va anula hotărârea atacată și va judeca procesul în fond.
Astfel, instanța de apel reține că este necontestat faptul că la data de 24.09.2014 autoturismul reclamantului, înmatriculat cu numărul NT-04--, a fost avariat prin căderea pe acesta a unui arbore de pe domeniul public al municipiului Roman, fapt consemnat în Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014 încheiat de echipa de intervenție a ISU Neamț (f. 6 dosar fond).
Întrucât în acest document se menționează că arborele era uscat, instanța de control judiciar consideră că era ușor de prevăzut de către municipalitate că, la un moment dat, arborele va cădea și va putea cauza pagube materiale și chiar victime.
Potrivit art. 36 alin. 2 lit. c) și art. 63 alin. 1 lit. b) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, responsabilitatea administrării domeniului public și privat al unei localități revine deopotrivă consiliului local și primarului respectivei localități, iar împrejurarea că în Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014 se menționează că arborele uscat a căzut atât pe autoturism cât și pe partea carosabilă conduce la concluzia că nu prezintă relevanță dacă autoturismul era parcat regulamentar sau nu. Este de observat însă că Procesul-verbal de intervenție nr. 214/24.09.2014 a fost semnat inclusiv de agentul-șef principal N.D. din cadrul Poliției municipiului Roman și că în acest act nu se face vreo mențiune privind parcarea neregulamentară a autoturismului, astfel că această apărare a pârâtului rămâne o simplă supoziție.
Sunt întrunite, astfel, în persoana pârâtului, condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prevăzute de art. 1357 din noul cod civil - respectiv existența unei fapte ilicite constând în neglijarea îndepărtării de pe domeniul public a arborilor bătrâni și uscați; existența unui prejudiciu constând în stricăciunile aduse autoturismului reclamantului prin căderea arborelui; existența unei legături de cauzalitate între fapta ilicită și producerea prejudiciului, precum și vinovăția pârâtului, sub forma culpei.
În privința prejudiciului, instanța de control judiciar reține că acesta trebuie să fie cert, condiția fiind îndeplinită chiar dacă reclamantul nu și-a reparat autoturismul, ci a prezentat un deviz estimativ întocmit de o unitate specializată în repararea autoturismelor marca Renault. Este însă îndreptățită observația pârâtului în sensul că despăgubirile solicitate - în cuantum de 32.302,86 lei, ceea ce ar reprezenta aprox. 7175 euro - depășesc cu mult valoarea autoturismului, de 2500 euro, înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare.
Or, autorul unei fapte ilicite este dator să acopere doar prejudiciul cauzat ce corespunde, în speță, valorii de piață a autoturismului, sens în care este și art. 48 din Norma ASF nr. 23/06.11.1914, în vigoare la data producerii evenimentului.
În privința cererii de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale penalizatoare aferente sumei de 32.302,86 lei, instanța de control judiciar constată că aceasta nu este întemeiată deoarece nu acesta este cuantumul prejudiciului cauzat reclamantului.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța de control judiciar va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și va admite în parte acțiunea în pretenții formulată de acesta împotriva pârâtului municipiul Roman, județul Neamț, pe care îl va obliga să îi plătească reclamantului echivalentul în lei de la data plății al sumei de 2500 euro, precum și la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond și în apel.
| ← Condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie | Situaţia conflicutului de interese al creditorului reprezentat... → |
|---|
