Drept civil. caracter simulat, sub forma donaţiei, al contractului de vânzare-cumpărare
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 638 din data de 06.06.2016
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr. 1386 din data de 11.11.2015 Judecătoria Bicaz a admis în parte acțiunea în declararea simulației formulată de reclamantul-pârât C.D. în contradictoriu cu pârâții C.D. și C.M. și cu pârâta-reclamantă D.A.G., a admis în totalitate cererea reconvențională având același obiect formulată de pârâta-reclamantă și, în consecință, a constatat caracterul simulat, sub forma donației deghizate, al Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … la Biroul Notarului Public M.M, în privința celor două terenuri înstrăinate prin acest contract.
Prin aceeași hotărâre instanța de fond a respins capătul de cerere privind constatarea caracterului simulat sub forma interpunerii de persoane în ceea ce privește calitatea de donatar doar a reclamantului-pârât; a constatat că în Contractul autentificat sub nr. … au calitatea de donatari atât reclamantul-pârât cât și pârâta-reclamantă; a respins cererea reclamantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată și l-a obligat pe acesta din urmă să îi plătească pârâtei-reclamante suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Bicaz a reținut că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public M.M din Bicaz sub nr. …. pârâții C.D. și C.M. au vândut cumpărătorilor C.D. și D.A.G. un teren compus din suprafața de 989 mp și din suprafața de 1176 mp teren fânețe situate în intravilanul comunei Tarcău, județul Neamț.
Potrivit art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei - în vigoare la data încheierii contractului - imobilul a devenit bun comun al cumpărătorilor.
A mai reținut și că simulația este reglementată de art. 1175 din vechiul Cod civil, care prevede că "Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea niciun efect în contra altei persoane";. Acest text de lege definește simulația ca fiind operațiunea juridică ce constă în încheierea și existența concomitentă, între părțile contractante, a două contracte: unul aparent sau public, prin care se creează o situație juridică aparentă, contrară realității, iar celălalt secret, ce dă naștere situației juridice reale dintre părți și care anihilează sau modifică efectele produse în aparență de contractul public.
Contractul aparent are rolul de a disimula intenția reală a părților cu scopul de a ascunde față de terți, prin crearea unei false aparențe, adevăratele raporturi juridice dintre părți, al căror izvor principal este și rămâne actul aparent.
Astfel cum reiese din susținerea și recunoașterea reclamantului-pârât, coroborată cu recunoașterea pârâtei - reclamante și cu răspunsurile la interogatoriu ale pârâților C.D. și C.M., prețul stipulat în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -- nu a fost achitat pentru că, în realitate, contractul a fost o donație.
În privința beneficiarilor donației, prima instanță a apreciat că aceasta s-a făcut în favoarea ambilor soți C.D. și C.A.G., întrucât prezența acesteia din urmă la notariat și semnarea de către ea a contractului nu a fost una întâmplătoare, ci una voită și cu acordul reclamantului-pârât, soții intenționând să-și construiască o casă pe terenul dobândit iar vânzătorii și-au dat acordul în acest sens. Intenția înstrăinătorilor ca de donație să beneficieze ambii soți reiese și din declarația martorei G.I. care a auzit în comunitate că terenul a fost dat ambilor soți "pentru că atunci erau în relații bune, pârâta urma să aibă un copil";, iar martorul M.S. a declarat că știa că reclamantul voia să își edifice casa pe terenul înstrăinat.
Mai mult, în aliniatul 3 al contractului s-a prevăzut în mod expres că cele două terenuri vor fi bunuri comune ale celor doi soți, fiind incidentă teza finală a art. 31 alin. 1 lit. b) din Codul Familiei.
Prima instanță a mai reținut că, pentru a fi în prezența simulației, este necesar ca actul secret să fie încheiat anterior sau concomitent cu actul public, însă această condiție nu este îndeplinită în speță. Prin Contractul autentificat sub nr. 523/2003 s-a creat o anumită aparență juridică ce nu corespundea realității, voința reală a părților fiind cea de a dona imobilele ambilor soți, iar prin acest fapt se anihilează în tot aparența juridică creată prin actul autentic.
Dispozițiile art. 977 din vechiul cod civil au consacrat principiul priorității voinței interne în conformitate cu care, dacă între voința internă sau reală și declarația publică de voință există neconcordanțe, are întotdeauna prioritate voința reală. Din probatoriul administrat reiese că prin încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 523/17.04.2003 pârâții C.D. și C.M.au urmărit în realitate să doneze - și nu să vândă - imobilele atât reclamantului-pârât C.D. (fiului lor) cât și pârâtei-reclamante D.A.G. (nora lor), nu numai fiului lor.
Împotriva sentinței civile nr. 1386 din data de 11.11.2015 a Judecătoriei Bicaz a declarat în termen legal apel reclamantul-pârât C.D., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și care a invocat faptul că intenția reală a pârâților CV.D. și C.M. - părinții săi - a fost să transmită doar în patrimoniul lui dreptul de proprietate asupra celor două terenuri. Însă, pentru că la acel moment era căsătorit cu pârâta-reclamantă, singura modalitate de încheiere la notar a contractului de vânzare-cumpărare a fost aceea a semnării lui de ambii cumpărători, prezența pârâtei-reclamante la încheierea contractului fiind obligatorie.
În privința clauzei de la art. 3 din contract, ea se explică prin aceea că notarul public a inserat clauzele specifice unui contract de vânzare-cumpărare. Părțile nu au dorit inserarea respectivei clauze astfel că este greșită concluzia primei instanțe în sensul că ar fi incidente prevederile art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei.
Pe de altă parte, întrucât Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 523/17.04.2003 a fost simulat, nu se poate reține aplicabilitatea unei clauze a acestuia. Suma prevăzută în contract ca preț al vânzării nu s-a achitat și de aceea s-a încheiat de fapt un contract de donație în care doar el are calitatea de donatar deoarece părinții săi au intenționat să îi transmită doar lui dreptul de proprietate asupra celor două terenuri. Faptul că el și fosta lui soție au dorit să construiască o casă pe acel teren nu conduce în mod necesar la concluzia că donația s-a făcut în favoarea ambilor soți pentru că există posibilitatea legală ca o persoană să construiască pe terenul altei persoane și de a dobândi un drept de superficie asupra acelui teren.
Prin încheierea din data de 07.03.2016 instanța de control judiciar a admis cererea apelantului de acordare a unui ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 851,50 lei în 10 rate lunare.
Intimații-pârâți C.V.D. și C.M. au depus întâmpinare prin care au solicitat admiterea apelului declarat de reclamantul-pârât C.D.D. deoarece au intenționat să transmită dreptul de proprietate asupra celor două terenuri numai în patrimoniul acestuia, nu în cel comun al reclamantului-pârât și al pârâtei-reclamante. Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat de ambii soți pentru a crea aparența validității lui, acesta constituind și motivul pentru care contractul a fost semnat și de pârâta-reclamantă.
Și pârâta-reclamantă D.A.G. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de apel deoarece, dacă este adevărat că contractul de vânzare-cumpărare a fost simulat, în sensul că nu s-a plătit prețul stipulat în acesta, pârâții C.V.D. și C.M. au intenționat să transmită dreptul de proprietate în patrimoniul comun al său și al reclamantului-pârât, nu numai în patrimoniul acestuia din urmă. Prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei, având în vedere și dispozițiile art. 3 din Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 532/17.04.2003, împotriva cărora reclamantul-pârât nu a putut face proba contrară.
De altfel, donatarii au vândut terenurile în discuție în anul 2012 fără ca reclamantul-pârât sau ca pârâții să conteste calitatea de bun comun a imobilelor, contestarea fiind formulată mult mai târziu, când procesul de partaj de bunuri comune pe care l-a inițiat era într-o fază destul de avansată iar reclamantul-pârât a înțeles că ar fi avantajat prin scoaterea din masa de partaj a acestor imobile.
La această întâmpinare apelantul C.D. a redactat un răspuns în care a reluat argumentele din cererea sa de apel și din întâmpinarea și intimaților C.V.D. și C.M. privitoare la faptul că numai el a făcut obiectul gratificării.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de motivele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 479 din noul Cod de procedură civilă, Tribunalul constată că apelul declarat de reclamantul-pârât nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod just că prețul stipulat în Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -- nu a fost achitat de foștii soți C.D.D. și C.A.G - și nici nu a fost cerut, de altfel, de pârâții C.D. și C.M.- pentru că, în realitate, ei au dorit să înstrăineze cu titlu gratuit cele două terenuri în suprafață de 989 mp și de 1176 mp din intravilanul comunei Tarcău, județul Neamț.
S-a creat astfel aparența unui contract de vânzare-cumpărare prin intermediul căruia părțile au urmărit să disimuleze adevărata lor voință juridică. Reclamantul-pârât nu a explicat în acțiune care a fost motivul pentru care părțile au recurs la simulație - deși explicația ar fi fost necesară pentru relevarea voinței lor interne. Se poate prezuma însă că înstrăinătorii nu au intenționat să pretindă bani de la copilul și de la nora lor și că ar fi dorit să încheie cu ei un act care să nu poată fi atacat pentru eventuala atingere adusă rezervei succesorale prin liberalități excesive.
Și în privința identității persoanelor gratificate prima instanță a reținut în mod just că transferul dreptului de proprietate s-a făcut în patrimoniul comun al foștilor soți C.D.D. și C.A.G.. Din probele administrate în cauză nu reiese că intenția reală a pârâților C.V.D. și C.M. ar fi fost de a transmite doar în patrimoniul reclamantului-pârât acest drept, și nicio prezumție - fie ea și simplă - nu operează în acest sens. Dimpotrivă, dorința oricărui părinte este să contribuie la trăinicia și stabilitatea căminului copilului său și să nu recurgă la măsuri discriminatorii de natură să creeze tensiuni între copilul său și soțul acestuia, mai ales atunci când se așteaptă să aibă un nepot de la ei.
Martorul M.S. a fost singurul care a susținut teza reclamantului-pârât, însă el a arătat că ar fi știut de intenția pârâților C.V.D. și C.M. chiar de la aceștia, de la reclamantul-pârât și de la vecini. Această declarație este în mod evident nesinceră pentru că unui act secret nu i se face o asemenea publicitate.
Nu poate fi primită nici apărarea reclamantului-pârât și a pârâților C.V.D. și C.M. în sensul că prezența pârâtei-reclamante la încheierea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. -- ar fi fost obligatorie întrucât la acel moment apelantul era căsătorit cu ea, pentru că normele legale nu impun prezența obligatorie a părților la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, în persoană sau prin mandatar. În realitate, dacă în acest contract ar fi figurat în calitate de cumpărător numai reclamantul-pârât, notarul era obligat să insereze în contract mențiunea că terenurile devin bunuri comune ale cumpărătorului și ale soției acestuia conform art. 31 alin. 1 lit. b) din vechiul Cod al familiei.
Întrucât, în speță, simulația a îmbrăcat forma unui contract deghizat - cel de vânzare-cumpărare fiind de fapt de donație - iar deghizarea a fost totală, s-ar fi putut susține că mențiunea prin care cumpărătorii declarau că au cumpărat terenurile (împreună, în sensul de dobândire în patrimoniul comun) nu ar fi corespuns adevărului, dacă această susținere ar fi fost dovedită de reclamantul-pârât.
Pe de altă parte, este, într-adevăr, posibil ca o persoană să construiască pe terenul altei persoane și să dobândească un drept de superficie asupra acelui teren. În speță însă este evident că reclamantu-pârât a invocat caracterul simulat al Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. .-- și că el ar fi singurul beneficiar al bunurilor din contractul de donație deghizat doar pentru a le scoate din masa de partaj.
Pentru motivele ce preced, în temeiul art. 480 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul-pârât care, ca parte căzută în propriile pretenții, va fi obligat, potrivit art. 453 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, să îi restituie intimatei D.A.G. cheltuielile de judecată efectuate de ea în apel, constând în onorariul apărătorului ales, în cuantum de 1000 lei.
| ← Contravenţii – reexaminarea sancţiunii contravenţionale | Condiţiile pentru emiterea unui ordin de protecţie → |
|---|
