Contestare decizie de sancţionare. Descriere faptă
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1830 din data de 03.11.2015
Contestare decizie de sancționare. Descriere faptă Descrierea faptei și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat reprezintă cerințe de formă ale deciziei de sancționare, ce trebuiesc cuprinse obligatoriu în decizie sub sancțiunea nulității absolute, așa cum prevede art. 252 al. 2 Codul muncii. Fapta trebuie descrisă în toate elementele sale esențiale chiar în cuprinsul deciziei, fără posibilitatea de a fi completată cu alte elemente extrinseci( raport de cercetare, note de relații sau declarații, în cauză).
Secția civilă, sentința nr. 1180 din 3 noiembrie 2015
Contestatorul C M a chemat în judecată civilă pe intimata SC G F R SA B, solicitând anularea deciziei de sancționare nr. …../03.02.2015, cu consecința plății sumelor reținute în mod nelegal.
În motivarea cererii a arătat că decizia de sancționare nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 2 lit. c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a arătat că nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa prin decizia contestată, precum și faptul că motivul real al sancționării sale a fost deraierea de 3 osii a locomotivei Disel DA 1549 pe liniile industriale din punctul de lucru …... Întrucât intimata nu a putut stabili circumstanțele incidentului (deraierii) și nici momentul acestuia (pe tura sa sau pe tura altui coleg), a fost sancționat pentru abateri închipuite care țin de specificul activității de manevră și de siguranță feroviară.
Mai arată că din cuprinsul deciziei de sancționare reiese faptul că la predarea-primirea locomotivei nu s-a verificat starea exterioară și dispozitivul de rulare, însă nu se menționează care a fost constatarea tehnică, defectul concret de la dispozitivul de rulare (osie, buză bandaj etc.) pe care nu l-a observat și care ar fi provocat deraierea.
Formularea că ar fi executat cu bună știință efectuarea manevrei în condiții de nerespectare a normelor de siguranță a circulației este o formulare generică, astfel că instanța nu o poate cenzura.
Prin sentința civilă nr. 1180 din 3 noiembrie 2015, Tribunalul Galați a admis contestația, a constatat nulitatea absolută a deciziei de sancționare nr……/03.02.2015 emisă de intimată și a dispus repunerea părților în situația anterioară prin restituirea către contestator a drepturilor salariale reținute în baza acestei decizii de sancționare.
S-a reținut că numitul C M este angajat în funcția de mecanic de locomotivă la intimata SC G F R SA B.
Se susține că acesta nu și-a respectat obligațiile de serviciu și intimata a emis deciziei de sancționare nr. …./03.02.2015 în baza art. 248 lit. c din Codul muncii(fila 5 dosar).
Astfel, se reține din cuprinsul deciziei de sancționare doar faptul că se dispune sancționarea contestatorului, întrucât ar fi încălcat mai multe prevederi din diferite acte normative, fără să se regăsească mențiuni referitoare la motivele care determină luarea acestei măsuri, mențiuni referitoare la descrierea faptelor imputate, a circumstanțelor săvârșirii acestora sau a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările contestatorului. Neefectuarea acestor mențiuni în cuprinsul deciziei de concediere reprezintă un caz de nulitate expresă și absolută a acestui act.
Potrivit art. 252 al. 2 din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 251 alin. 3, nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Descrierea faptei și a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat reprezintă cerințe de formă ale deciziei de sancționare, ce trebuiesc cuprinse obligatoriu în decizie sub sancțiunea nulității absolute, așa cum prevede art. 252 al. 2 Codul muncii. Fapta trebuie descrisă în toate elementele sale esențiale chiar în cuprinsul deciziei, fără posibilitatea de a fi completată cu alte elemente extrinseci( raport de cercetare, note de relații sau declarații, în cauză).
În aceste condiții, instanța a găsit întemeiată excepția nulității absolute a deciziei contestate prin raportare la dispozițiile art. 252 alin. 2 lit. a din Codul muncii privind nedescrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Concret, în decizia de sancționare faptele sunt menționate astfel: contestatorul a acceptat cu bună știință efectuarea manevrei în condiții de nerespectare a normelor de siguranță a circulației, nu a urmărit parcursul de manevră, a efectuat activitatea de manevră încălcând procesul tehnologic stabilit, la predarea-primirea locomotivei nu s-a verificat starea exterioară și dispozitivul de rulare a locomotivei, nu a luat măsuri potrivite, nu a executat corespunzător sarcinile de serviciu, nu a sesizat personalul căreia îi era subordonat și nu a luat măsuri de oprire a mișcărilor de manevră.
Rezultă că, în decizia de sancționare faptele reținute au un anume caracter de generalitate, fiind reproduse astfel cum sunt stabilite prin actele normative prin care sunt reglementate, însă nu se arată în mod concret modalitatea de comitere a acestora(respectiv ce norme de siguranță a circulației au fost încălcate, în ce modalitate a fost încălcat procesul tehnologic stabilit, ce măsuri ar fi trebuit luate și nu au fost luate, care sarcini de serviciu nu au fost executate în mod necorespunzător).
Enumerarea unor generalități nu îndeplinește cerințele dispozițiilor legale care prevăd, strict și imperativ, care sunt elementele obligatorii ale unei decizii. De asemenea, trimiterea la referate sau la fișa postului nu satisface condiția descrierii faptelor concrete de care s-ar face vinovat contestatorul și care trebuie să se regăsească în conținutul deciziei de sancționare.
Ori, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menționarea aspectelor care o individualizează, modalitatea în care s-a comis în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina contestatorului și să se poată efectua controlul judecătoresc.
Omisiunea intimatei nu poate fi înlocuită întrucât, fiind vorba de o nulitate absolută, pentru nerespectarea cerințelor de formă ad validitatem, nu poate fi acoperită prin confirmare.
Se consideră că, prin instituirea acestor obligații de ordin formal în sarcina angajatorului se reflectă expresia principiului statului social și al dreptății instituit prin dispozițiile art. 1 alin. 3 din Constituția României.
Acest principiu se oglindește și în dispozițiile art. 8 din Codul muncii, potrivit cărora relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe iar pentru buna desfășurare a relațiilor de muncă, participanții la raporturile de muncă se vor informa și consulta reciproc, în condițiile legii și ale contractelor colective de muncă.
Nulitatea prevăzută de art. 252 din Codul muncii are caracterul unei nulități exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulității exprese, legea instituie o prezumție de vătămare, astfel încât beneficiarul prezumției nu trebuie să dovedească faptul vătămării, ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage sancțiunea nulității absolute.
| ← Insolvenţă . Deschidere procedură simplificată. Condiţii. | Insolvenţă. Contestaţia la raport asupra fondurilor şi... → |
|---|
