Contestaţie act administrativ fiscal . Jurisprudență Finanţe. Financiar. Implicaţii ale Min. Finanţelor
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Sentinţă civilă nr. 2189 din data de 21.11.2013
OBIECT: Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC M.S. SA în contradictoriu cu C.A.S. BACĂU înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.02.2013 sub nr de dosar 1257/110/2013 s-a solicitat instanței obligarea pârâtei la restituirea sumei de 18458 lei achitată pentru concediile medicale de maternitate pe perioada iulie-noiembrie 2010 pentru beneficiarul U.C.L.
MOTIVE: În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că doamna U.C.L. este angajată în societate pe postul de director financiar, în anul 2010 fiind înregistrată în concediu de maternitate și creștere copil, prezentând un număr de 5 certificate de concediu medical. S-a mai arătat faptul că a transmis pârâtei o cerere la data de 3.12.2012 prin care a solicitat soluționarea cererii de returnare a sumelor la care era îndreptățită, dar CAS Bacău a ignorat prevederile legale care impun emiterea răspunsului în 30 de zile. S-a mai precizat faptul că societatea și-a îndeplinit toate obligațiile legale atât față de angajat cât și față de instituțiile competente.
TEMEI ÎN DREPT: Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 158/2005.
ASPECTE PROCEDURALE:
Cererea a fost legal timbrată cu taxă timbru 39 lei și timbru judiciar 0,3 lei.
SUSȚINERILE PÂRÂTEI:
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii. S-a arătat faptul că reclamanta a depus declarațiile privind evidența obligațiilor de plată pentru perioada 2008-2010, dar decontarea sumelor nu poate interveni automat, ci după înregistrarea solicitării scrise făcută pe modelul prevăzut în anexa 12 a Ordinului 0/2006. Pârâta a invocat în apărare dispozițiile art 77 din Ordinul 60/2005. S-a mai invocat faptul că în perioada 2008-2009 reclamanta a ales să recupereze treptat suma reprezentând indemnizații de concediu medical din contribuțiile datorate de aceasta pe lunile următoare, această compensare neputându-se realiza solicitând concomitent sumele de restituit. A mai precizat faptul că reclamanta nu a făcut dovada respectării procedurii de depunere a documentelor , iar până la apariția OUG 36/2010 termenul de depunere era de 3 ani, iar după modificarea actului normativ de 90 de zile.
ANALIZA INSTANȚEI:
Analizând acțiunea formulată, prin prisma motivelor invocate și a lucrărilor și actelor dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea nr 163/18.08.2011 (fila 22) adresată de reclamantă pârâtei s-a solicitat virarea sumei de 17366 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorată în perioada iulie-noiembrie 2010. S-a specificat în cerere faptul că totalul prestațiilor de suportat din bugetul Fondului Național Unic de asigurări de sănătate pentru concedii și indemnizații pe perioada iulie-noiembrie 2010 este de 18458 lei, iar totalul contribuțiilor pentru concedii și indemnizații datorat de angajator pe perioada respectivă este de 1092 lei, iar totalul sumei de recuperat este de 17366 lei.
Prin cererea formulată la data de 27.11.2012 reclamanta a solicitat plata creanței în valoare de 18458 lei reprezentând totalul sumei de recuperat de la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate ca urmare a plăților realizate către beneficiarul asigurat U.C.L..
În drept, potrivit dispozițiilor articolului 77 din Ordinul 60/2006:
"Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.
(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Centralizatorul privind certificatele de concediu medical prevăzut în anexa nr. 18, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.";,
iar potrivit dispozițiilor articolului 38 din OUG 158/2005:
"Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.";
ale articolului 40 din OUG 158/2005:
"Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite.";
Până la data introducerii acțiunii reclamanta nu a primit de la pârâtă niciun răspuns prin care să se motiveze refuzul de restituire a sumelor, în cadrul întâmpinării acest refuz fiind justificat pe neîndeplinirea obligației reclamantei de a depune cererea de rambursare, pe nerespectarea termenului de 90 de zile și pe solicitările anterioare privind intervenția compensării.
Cu privire la primul motiv invocat în cadrul întâmpinării și anume formularea unei cereri de compensare, instanța reține faptul că nu este întemeiat, având în vedere faptul că apărarea pârâtei vizează perioada 2008-2009, iar cererea care face obiectul analizei de față vizează perioada iulie-noiembrie 2010. Având în vedere faptul că pârâta nu a făcut dovada stingerii creanței prin compensare, va înlătura aceste susțineri ca neîntemeiate.
Cu privire la cel de al doilea motiv invocat instanța apreciază că nu este justificat, având în vedere faptul că cererea nr 163/18,08,2011 a fost comunicată pârâtei prin poștă, cu confirmare de primire la data de 19.08.2011 (fila 24), actul fiind semnat de un delegat al pârâtei. Analizând formularul și dovada de comunicare instanța reține faptul că reclamanta și-a îndeplinit obligația de depunere a cererii de rambursare, legea neimpunând în sarcina acesteia obligația depunerii personale a cererii, scopul acestei prevederi fiind acela de informare a autorității cu privire la situația intervenită, sumele neputând fi acordate din oficiu.
Cu privire la ultimul motiv invocat și anume nerespectarea termenului de 90 de zile, instanța apreciază ca aceste dispoziții nu se aplică la situația invocată. Din interpretarea textului articolului 40 rezultă faptul că legea se referă la plata indemnizațiilor către beneficiar, care în înțelesul actului normativ este asiguratul, interpretarea având la bază modul de redactare a textului, respectiv, modul de calcul al termenului - de la data la care beneficiarul era în drept să solicite indemnizațiile. Acțiunea reclamantei vizează sumele achitate cu titlu de indemnizații de către angajatori asiguratului și care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia, legea neimpunând un termen special pentru restituire, în cazul de față, în raport de natura fiscală a creanței, aplicându-se termenul general de prescripție, de 5 ani de zile. Instanța va înlătura astfel susținerile pârâtei referitoare la aplicarea termenului de 90 de zile, în accepțiunea OUG 158/2005 angajatorul neavând calitate de beneficiar, această noțiune vizând strict persoana fizică care se bucură de indemnizațiile reglementate de textul normativ, interpretarea având la bază și dispozițiile prevăzute de art 78, 81 din Ordinul 60/2006.
În raport de aceste aspecte instanța apreciază faptul că refuzul pârâtei are caracter nejustificat, în sensul articolului 2 lit i din Legea 554/2004, exercitarea dreptului de apreciere al autorității realizându-se prin încălcarea dreptului reclamantei prevăzut de art 38 din OUG 158/2005.
În ceea ce privește cuantumul debitului, instanța, având în vedere declarațiile privind evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale pentru lunile iulie-noiembrie, ordinele de plată, concediile medicale (filele 23-49) coroborate cu necontestarea acestuia de către pârâtă, apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei doar în ceea ce privește suma de 17366 lei. Din analiza textelor invocate de către reclamantă cât și din analiza cererii de restituire instanța reține faptul că dreptul angajatorului vizează cuantumul sumei care depășește suma contribuțiilor datorate de acesta. În cazul de față angajatorul a suportat obligații în cuantum de 18458 lei, cuantumul sumei datorate fiind de 1092 lei. Față de aceste aspecte instanța apreciază faptul că partea este îndreptățită doar la diferența dintre suma de 18458 lei și suma de 1092 lei, respectiv suma de 17366 lei, cuantum care de altfel face obiectul cererii de rambursare înregistrat la sediul pârâtei.
Pentru aceste motive, în baza art 38 din OUG 158/2005, art 2 lit i din legea 554/2004 urmează a admite în parte acțiunea reclamantei și a obliga pârâta la plata sumei de 17366 lei.
| ← Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv | Întoarcere executare silită. Compensarea creanţelor. → |
|---|
