Minori. Jurisprudență Minori

Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 176 din data de 28.11.2013

Prin referatul procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău nr.828/P/2013 din 28.11.2013, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul A.A.C., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate și de tentativă la viol prevăzute de art. 189 al. 2 C.penal și art.20 raportat la art.197 al. 1,3 teza I C.penal, fiecare cu aplicarea art. 99 al. 3 C.penal.

In motivarea propunerii se arată că în noaptea de 17/18.06.2013 inculpatul minor A.A.C. prin constrângere fizică și psihică a transportat pe bicicletă pe victima minoră de 8 ani N.G. la marginea pădurii din afara satului B. unde a încercat să întrețină forțat raporturi sexuale normale cu aceasta. Insă nu a reușit să o penetreze datorită lipsei de experiență și a zbaterii și opunerii permanente a victimei. Apoi inculpatul s-a îmbrăcat și a adormit lângă partea vătămată până în jurul orelor 1,00 când aceasta l-a trezit și i-a cerut să o ducă acasă.

Analizând probatoriul administrat până în prezent în faza de urmărire penală (declarațiile părții vătămate și ale inculpatului, depozițiile martorei A.L. și procesul verbal de conducere în teren), precum și referatul procurorului, instanța reține următoarele:

Partea vătămată N.G. provine dintr-o familie cu 9 copii și locuiește împreună cu părinții într-o casă modestă situată în com. R., sat B., jud. Bacău.

Inculpatul A.A.C. este originar din com. / sat J., jud. Vrancea, dar locuiește efectiv în com. R., sat B. Jud. Bacău la bunica paternă A.M., care l-a crescut de la vârsta de aproximativ 3 ani. Când avea 6 ani părinții săi s-au despărțit, el rămânând în grija tatălui și bunicii paterne.

Inculpatul este prieten cu N.C. - fratele părții vătămate, calitate în care a vizitat de multe ori locuința familiei N., cunoscându-i astfel pe toți copiii acesteia.

În ziua de 17.06.2013 inculpatul A.A.C. a fost la muncă la numitul N.B. din satul S., unde a consumat băuturi alcoolice, iar mai pe seară a mers la locuința surorii sale A.A., de la care a luat o bicicletă cu care s-a deplasat spre locuința sa din satul B..

Pe traseul de deplasare s-a mai oprit la un bar din satul P., unde a mai consumat băuturi alcoolice, după care și-a continuat drumul, trecând și pe la locuinței familiei N., să vadă dacă prietenul său N.C. este acasă. A lăsat bicicleta la poartă, a mers în casă constatând că în locuință se aflau N.V., partea vătămată și mama acestora A.L..

A stat de vorbă cu acestea circa 5-10 minute, după care a plecat.

La acest moment, afară se întunecase bine.

La ieșirea din casă, inculpatul a văzut-o pe partea vătămată care stătea pe prispă și a luat hotărârea de a întreține raport sexual cu aceasta. S-a dus la ea și i-a spus să meargă cu el la sora lui, "S.";.

Întrucât partea vătămată nu a fost de acord, inculpatul a amenințat-o că o lovește "cu pumnul în gură";, după care a imobilizat-o, i-a pus mâna la gură să nu țipe și a tras-o afară din curte.

În acest timp, mama și sora părții vătămate se aflau în bucătărie și nu au observat ce se întâmplă afară.

Ajuns lângă bicicletă, inculpatul a urcat partea vătămată pe portbagajul din spate, s-a urcat în șea și a plecat îndreptându-se spre marginea localității, în direcția satului M.

După ieșirea din sat, inculpatul a virat la dreapta îndreptându-se spre pădure și oprindu-se într-un loc cu vegetație înaltă, a așezat partea vătămată pe sparte, cu fața în sus, i-a dat jos pantalonii și chiloții până la nivelul genunchilor, după care s-a dezbrăcat și el de pantaloni și chiloți.

Întrucât partea vătămată se zbătea și a început să țipe, inculpatul a încercat să o lege la gură cu tricoul de pe el, dar nu a reușit.

După ce s-a dezbrăcat, inculpatul s-a urcat peste partea vătămată încercând să întrețină raport sexual normal cu aceasta, dar din cauza faptului că partea vătămată s-a opus, zbătându-se, precum și din cauza lipsei de experiență, nu a reușit să o penetreze.

După câteva minute, inculpatul a renunțat la activitatea infracțională, s-a îmbrăcat, a fumat o țigară și a adormit lângă partea vătămată, care l-a trezit în jurul orelor 01:00 și i-a cerut să o ducă la domiciliu.

In momentul săvârșirii faptei, inculpatul a amenințat partea vătămată cu acte de violență și potrivit declarației acesteia, la un moment dat ar fi folosit și un cuțit.

Întrucât afară era noapte și o oră târzie și nu cunoștea drumul de întoarcere, de frică partea vătămată nu a profitat de faptul că inculpatul dormea și nu a părăsit locul infracțiunii.

Inculpatul a transportat partea vătămată în satul B., ducând-o până în dreptul locuinței numitei L.N., ce locuiește la aproximativ 2 case depărtare de imobilul părinților victimei și aceasta a plecat de aici singură acasă.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, dând detalii amănunțite despre modul în care a acționat.

La data de 20.11.2013, cu ocazia deplasării organelor de poliție în localitatea B., com. R., jud. Bacău, la domiciliul numitei A.M. a fost găsit inculpatul A.A.C. care în momentul în care a fost invitat la sediul postului de poliție s-a sustras de la urmărirea penală, fugind spre dealurile din spatele casei, fiind depistat abia la data de 27.11.2013.

Inculpatul a motivat că a fugit de teamă să nu fie bătut de poliție.

Potrivit art. 148 alin. 1 cod procedură penală măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 cod procedură penală și dacă există vreunul din cazurile prevăzute de art. 148 lit. "a-f";. Potrivit art. 143 alin. 1 cod procedură penală pentru privarea de libertate a unei persoane este necesar să existe probe sau indicii temeinice că a săvârșit o faptă penală .Astfel , în cazul în care nu sunt probe ,sunt suficiente indiciile cu condiția ca acestea să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 68 indice 1 cod procedură penală. Astfel potrivit acestei dispoziții legale sunt indicii temeinice când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta sau faptele.

De asemenea potrivit dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o anumită infracțiune fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.

Totodată potrivit jurisprudenței CEDO detenția este justificata doar daca se face dovada ca asupra procesului penal planează unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate in concreto, pentru fiecare caz in parte:pericolul de săvârșirea unor noi infracțiuni, pericolul de distrugere a probelor, riscul presiunii asupra martorilor, pericolul de dispariție a inculpatului sau pericolul de a fi tulburata liniștea publica.

Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetului de Miniștri a Consiliului Europei prevede la pct. 3 ca detenția provizorie nu poate fi ordonata decât daca persoana in cauza este bănuita ca a săvârșit o infracțiune si sunt motive serioase de a se crede ca exista unul sau mai multe dintre următoarele pericole:pericolul de fuga, cel de obstrucționare a justiției ori acela ca acuzatul sa nu comită o noua infracțiune grava. Pct.4 al recomandării specifica in plus ca ,daca existenta nici unuia dintre pericolele enunțate nu a putut fi stabilita, detenția provizorie s-ar putea totuși, justifica ,in mod excepțional, in anumite cazuri in care se comite o infracțiune deosebit de grava.

Analizând aceste texte de lege prin prisma actelor si lucrărilor dosarului instanța constata ca la dosarul cauzei exista dovezi certe privind existenta unuia dintre pericolele apreciate, atât de Codul de procedura penala,Constituția României, CEDO cat si de Recomandarea nr. R(80)11 a Comitetul de Miniștri ai Consiliului Europei ca fiind justificative pentru luarea măsurii arestului preventiv si anume comiterea unor infracțiuni deosebit de grave sau orice alt delict de natura sa pericliteze bunul mers al societarii civile.

Din probatoriul administrat până în prezent, rezultă că sunt întrunite condițiile luării măsurii arestării preventive prevăzute de art.148 lit.a, f Cod pr.penală, în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală și pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de trafic de persoane, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar măsura arestării preventive se impune pentru desfășurarea în bune condiții a urmăririi penale.

Instanța consideră că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, datorită caracterului grav al faptelor comise, prin însăși natura acestora, valorile sociale ocrotite de lege ce au fost încălcate de activitatea inculpatului - dreptul victimei la libertate, la sănătate și integritate fizică și psihică, vârsta mică a părții vătămate (8 ani) și consecințele asupra dezvoltării psiho-fizice normale a victimei.

Măsura preventivă se impune și este necesară pentru a asigura atât buna desfășurare a urmăririi penale și cât și sentimentul de securitate al opiniei publice, prin reacția promptă a autorităților judiciare în vederea bunei înfăptuiri a justiției în cazul infracțiunilor care aduc atingere drepturilor persoanelor la libertatea și la sănătatea lor.

Instanța nu poate reține ca justificare a faptelor comise de inculpat starea de minoritate și situația că se afla sub influența băuturilor alcoolice întrucât autoritățile trebuie să realizeze un just echilibru între drepturile inculpatului de a fi judecat în stare de libertate și drepturile victimei de a fi protejată și de a-i fi respectate și apărate drepturile constituționale.

De asemenea, instanța nu poate reține în favoarea inculpatului faptul că de la data comiterii infracțiunilor până în prezent nu a mai săvârșit nicio altă faptă penală având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunile de care este acuzat, vârsta foarte mică a victimei, lipsa totală de supraveghere a inculpatului, neexistând nicio garanție că dacă va consuma băuturi alcoolice așa cum se întâmplă frecvent în mediul rural nu va comite o nouă infracțiune de aceeași natură. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea reprezenta pentru el chiar o încurajare a activității sale infracționale văzând că autoritățile nu au luat nicio măsură împotriva sa.

Mai mult decât atât inculpatul când a fost chemat la Postul de Poliție pentru a da declarație pentru 20.11.2013 a fugit preferând să se sustragă, decât să-și asume răspunderea pentru faptele sale, fiind prins abia pe 27.11.2013.

Având în vedere toate aceste argumente, instanța apreciază că nu se impune luarea unei măsuri preventive mai blânde precum cea prevăzută de art.145 sau 145/1 Cod pr.penală.

Față de toate acestea, instanța apreciază că cererea privind arestarea preventivă a inculpatului are temei legal, fiind pe deplin dovedita existenta pericolului pe care inculpatul îl reprezintă, pericol de natura sa amenințe buna desfășurare a procesului penal in curs , din actele dosarului reiese în mod indubitabil existenta si persistenta unor indicii grave de vinovăție ce constituie conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie";; și care să fie conformă scopului instituit prin art. 5 al CEDO.

Pentru toate aceste motive, instanța în baza art. 1491 al. 9 si 10 și art.160h C.pr.penală va admite propunerea procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău și va dispune arestarea preventivă a inculpatului A.A.C., cercetat pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate și de tentativă la viol prevăz. de art. 189 al. 2 C.penal și art. 20 C.penal rap. la art. 197 al. 1,3 teza I C.penal cu aplic. art. 99 al. 3 C.penal, pentru fiecare faptă, pe o perioadă 19 de zile, începând cu data de 28.11.2013 și până la data de 16.12.2013 inclusiv.

Se va dispune emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Minori. Jurisprudență Minori