Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Rezoluţie nr. 170 din data de 27.11.2013
Prin încheierea penală nr 130/ 24 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosar nr170187 180 / 2011 s-a dispus următoarele:
S-a constatat nelegala sesizare a instanței cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
În baza art.149 ind.1 C.p.p. s-a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților:
- M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal,
- S.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
În baza art.189 C.pr.pen. s-a dispus plata din fondurile M.J. către Baroul Bacău a onorariilor apărătorilor din oficiu pentru inculpații M.V.C. și S.C..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin sesizarea înregistrată sub numărul 17018/180/2013 pe rolul acestei instanțe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a propus instanței, în conformitate cu dispozițiile articolului 149¹ din Codul de procedură penală, luarea măsurii arestării preventive față de inculpații:
M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal,
S.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
În motivarea propunerii s-a arătat, în esență, că este necesară luarea acestei măsuri față de inculpați având în vedere următoarele: există indicii temeinice că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați penal, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol social concret și real pentru ordinea publică, fapt de rezultă pe de o parte din natura infracțiunii săvârșite, din gravitatea deosebită a faptei săvârșite, concretizată în modalitatea concretă de comitere a faptelor, dar și persoana inculpaților.
A fost atașat propunerii dosarul penal nr.10459/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Analizând propunerea formulată în raport cu actele dosarului de urmărire penală, instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 23.11.2012, ora 13.00, organele de cercetare penală au dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal și față de S.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Rezoluția de începere a urmăririi penale a fost confirmată prin rezoluția din data de 24.11.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău.
Prin ordonanța din data de 24.11.2013 s-a dispus extinderea urmăriri penale față de învinuiți pentru săvârșirea altor două acte materiale de furt calificat.
La data de 24.11.2013, prin ordonanța procurorului, a fost pusă în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților pentru infracțiunile cu privire la care s-a dispus începerea urmăririi penale.
În fapt, s-au reținut de către procuror următoarele:
,,Cei doi inculpați, au luat hotărârea de a sustrage bunuri sens în care au considerat că lăcașele de cult sunt locuri potrivite din care pot fi sustrase bunuri, dat fiind faptul că în urmă cu câteva nopți, respectiv în noaptea de 10/11.11.2013 au încercat să pătrundă în magazinul SC C. SRL de pe raza localității S. însă au fost împiedicați de sistemul de alarmă care s-a declanșat.
În noaptea de 19/20.11.2013 învinuitul S.C. ajutat de către M.V.C. a pătruns in curtea imobilul persoanei vătămate V.E.G. din localitatea H. loc din care au sustras două biciclete.
Dintre cele două biciclete sustrase de către inculpați din curtea persoanei vătămate V.E.G. , una a fost abandonată pe marginea drumului întrucât avea o pedală ruptă.
Mai departe, inculpații s-au deplasat în localitatea T. unde, din curtea persoanei vătămate H.E., au mai sustras o bicicletă. Aceste bunuri au fost sustrase de către S.C., în timp ce M.V.C. aștepta în apropierea gardului și prelua bunurile sustrase.
În continuare, inculpații s-au deplasat cu în localitatea S., la Biserica Ortodoxă "Mihail și Gavril";. În acest loc, inculpații au forțat ușa de acces cu ajutorul unei șurubelnițe sau a altui obiect asemănător, au forțat ușa care despărțea holul de intrare (pridvorul) de restul bisericii, au îndoit zăvorul care asigura această ușă și astfel au reușit să pătrundă în biserică.
Întrucât sistemul de alarmă se declanșase inculpații au smuls din peretele bisericii tastatura și cablurile, reușind în acest fel să dezafecteze sistemul.
În continuare inculpații au forțat cutia milei, respectiv au smuls capacul acesteia și au sustras banii găsiți în cutie respectiv 20-30 de lei, iar dintr-un dulap din biserică au luat suma de 50-60 de lei.
În aceeași noapte, inculpații s-au deplasat în satul G., comuna S. la Biserica Ortodoxă "Nașterea Maicii Domnului";. Beneficiind de experiența efracției anterioare, inculpații au debranșat mai întâi de la curent lăcașul de cult - asta pentru a nu mai avea surpriza de a da peste un sistem de alarmă care să se declanșeze.
În continuare, după același mod de operare au forțat ușa de acces în biserică, respectiv o ușă metalică pe care au reușit să i îndoaie la nivelul sistemului de asigurare, iar după ce au pătruns în biserică inculpații au sustras banii găsiți în cutia milei și într-o altă cutie de carton în care se depozitau banii obținuți în urma vânzării de lumânări.";
Instanța, văzând actele procedurale întocmite în dosarul de urmărire penală, a constatat că în prezenta cauză punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații M.V.C., S.C. nu a fost făcută în condiții legale, față de susnumiții, ceea ce echivalează cu lipsa punerii în mișcare a acțiunii penale față de inculpații M.V.C., S.C. pentru care s-a făcut prezenta propunere de arestare preventivă.
Astfel, instanța a reținut că, deși ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de inculpații M.V.C., S.C. respectă condițiile de formă și conținut prevăzute la art.235 C.p.p. cu trimitere la art.203 C.p.p., totuși aceasta nu este semnată de către procurorul care a emis-o, omisiune care ridică problema dacă procurorul și-a însușit ori nu acest act procesual și dacă toate celelalte măsuri și acte dispuse și efectuate de către procuror în cauză s-au desfășurat în cadrul urmării penale cu punerea în mișcare a acțiunii penale ori în lipsa acesteia. Faptul că procurorul face vorbire în referatul cu care a sesizat instanța despre actul de punere în mișcare a acțiunii penale nu poate echivala cu însușirea acestui act de către procuror și cu desfășurarea urmăririi penale în condiții legale.
Nu au fost respectate întocmai nici prevederile art.236 C.p.p. coroborate cu cele ale art.149/1 alin.1 C.p.p. care prevăd obligativitatea procurorului ca, după momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, dacă apreciază că se impune arestarea inculpatului, procedează la audierea acestuia și întocmește propunerea de arest preventiv. Or, din declarațiile numiților M.V.C., S.C., date în fața procurorului, nu rezultă dacă aceștia aveau calitatea de învinuit ori de inculpat. Din conținutul acestor declarații a rezultat doar că inculpaților le-a fost adus la cunoștință faptul că a fost extinsă cercetarea penală, nu și faptul că a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal, respectiv de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal. În atari condiții, văzând că nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală în condiții legale, instanța nu a putut reține decât că numiții M.V.C., S.C. au fost audiați de către procuror în calitate de învinuiți. Or, aceasta echivalează cu omisiunea audierii susnumiților în calitate de inculpați, propunerea de arestare preventivă fiind făcută în temeiul art.149/1 C.p.p. pentru inculpații, ci nu pentru învinuiții M.V.C., S.C.. A rezultat că au fost încălcate dispozițiile legale ce reglementează prezența obligatorie a învinuitului/inculpatului în fața procurorului, sancționate cu nulitatea absolută conform art.197 alin.2, 3 C.p.p.
Conform doctrinei și jurisprudenței constante raportate la regularitatea actului de sesizare al instanței, s-a reținut că regularitatea trebuie a fi verificată prin prisma respectării trecerii cauzei prin toate stadiile procesuale obligatorii, anume începerea urmării penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, ci nu doar raportat la condițiile de formă și conținut al actului de sesizare. Astfel, lipsind actul procesual de punere în mișcare a acțiunii penale în condiții legale, a rezultat că și actul de sesizare al instanței cu propunerea de arestare a inculpaților, anume referatul procurorului, este nelegal întocmit, fiind vorba de incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de art.197 alin.2, 3 C.p.p.
Susținerile apărătorului inculpatului M. au fost neîntemeiate întrucât dispozițiile art.149/1 ș.u. C.p.p. nu prevăd obligativitatea verificării legalității/temeiniciei referatului cu propunere de arestare preventivă de către procurorul ierarhic superior, astfel cum se prevede pentru rechizitoriu prin art.264 C.p.p.
Instanța a apreciat că aceste vicii de procedură, așa cum au fost precizate anterior, aduc atingere legalității sesizării instanței prin referatul procurorului cu propunerea de arestare preventivă. Astfel, nefiind respectate dispozițiile relative la sesizarea instanței, instanța a constatat nelegala sesizare a instanței cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău.
Întrucât instanța, în cursul urmăririi penale, nu se poate autosesiza cu privire la luarea măsurii arestului preventiv și dată fiind neregularitatea referatului de sesizare al procurorului, constatată anterior, în baza art.149 ind.1 C.p.p. a respins propunerea de arestare preventivă a inculpaților:
-M.V.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
-S.C., pentru săvârșirea infracțiunii continuate de furt calificat, prevăzută de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal;
Împotriva acestei soluții a declarat recurs , în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU care critică ca nelegală soluția primei instanțe deoarece , se impunea luarea măsurii arestului preventiv motivând că instanța de fond nu a pus în discuția părților neregularitatea actului de sesizare a instanței; în subsidiar reprezentantul Parchetului a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se dispune arestarea celor doi făptuitori ca învinuiți.
Analizând motivele de recurs, Tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Și Tribunalul constată că în mod legal regularitatea sesizării instanței trebuie a fi verificată prin prisma respectării trecerii cauzei prin toate stadiile procesuale obligatorii, anume începerea urmării penale, punerea în mișcare a acțiunii penale, ci nu doar raportat la condițiile de formă și conținut al actului de sesizare și prin lipsa actului procesual de punere în mișcare a acțiunii penale în condiții legale, rezultă că și actul de sesizare al instanței cu propunerea de arestare a inculpaților, anume referatul procurorului, este nelegal întocmit, fiind vorba de incidența cazului de nulitate absolută prevăzut de prevăzut de art.197 alin.2, 3 C.p.p.
În mod corect s-a reținut că , deși ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale față de M.V.C. și S.C. respectă condițiile de formă și conținut prevăzute la art.235 C.p.p. cu trimitere la art.203 C.p.p., totuși aceasta nu este semnată de către procurorul care a emis-o, omisiune care ridică problema dacă procurorul și-a însușit ori nu acest act procesual și dacă toate celelalte măsuri și acte dispuse și efectuate de către procuror în cauză s-au desfășurat în cadrul urmării penale cu punerea în mișcare a acțiunii penale ori în lipsa acesteia. Faptul că procurorul face vorbire în referatul cu care a sesizat instanța despre actul de punere în mișcare a acțiunii penale nu poate echivala cu însușirea acestui act de către procuror și cu desfășurarea urmăririi penale în condiții legale.
În acest sens, instanța de recurs nu poate reține motivul invocat de către reprezentantul Parchetului , cu privire la trimiterea cauzei spre rejudecare și arestarea celor doi făptuitori ca învinuiți deoarece procurorul care a întocmit ordonanța a fost și procuror de ședință ; acesta și și-a dat seama de neregulile sus menționate , a semnat la o dată ulterioară ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, însă nu a solicitat în instanță modificarea referatului și arestarea celor doi ca învinuiți și nu ca inculpați.
Nu poate fi primită susținerea că instanța nu a pus în discuție neregulile constatate deoarece , din cuprinsul încheierii atacate rezultă că instanța a pus în discuție regularitatea actului de sesizare , a rămas în pronunțare cu privire la acest aspect.
Având în vedere aceste aspecte , în mod legal au fost reținute prevederile art 197 cod pr pen , potrivit cărora nerespectarea dispozițiilor privind sesizarea instanței este sancționată cu nulitatea absolută.
De asemenea , Tribunalul constată ca și prima instanță , că nu au fost respectate prevederile art.236 C.p.p. coroborate cu cele ale art.149/1 alin.1 C.p.p. care prevăd obligativitatea procurorului ca, după momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, dacă apreciază că se impune arestarea inculpatului, procedează la audierea acestuia și întocmește propunerea de arest preventiv. Or, din declarațiile numiților M.V.C. și S.C., date în fața procurorului, nu rezultă dacă aceștia aveau calitatea de învinuit ori de inculpat.
Din conținutul acestor declarații rezultă doar că inculpaților le-a fost adus la cunoștință faptul că a fost extinsă cercetarea penală, nu și faptul că a fost pusă în mișcare acțiunea penală sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit. a) Cod penal, respectiv de art.208-209 alin.1, lit. a), g) și i) cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Ori, față de faptul că nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală în condiții legale, instanța nu poate reține decât că numiții M.V.C. și S.C. au fost audiați de către procuror în calitate de învinuiți iar în instanță procurorul de ședință nu a solicitat arestarea în această calitate.
Aceasta echivalează cu omisiunea audierii susnumiților în calitate de inculpați, propunerea de arestare preventivă fiind făcută în temeiul art.149/1 C.p.p. pentru inculpații, ci nu pentru învinuiții M.V.C. și S.C..
Față de aceste considerente Tribunalul , față de cauza de nulitate absolută privitoare la sesizarea instanței , constată și sub acest aspect că nu se poate pune problema acoperirii vătămării prin audierea nemijlocită a făptuitorilor direct în instanță , ca inculpați, fiind aplicabile dispozițiile art 149 ind. 1 alin 1 corob. cu art 197 alin 2 cod pr penală cu privire la nulitatea absolută.
Pe cale de consecință instanța de recurs consideră că, în mod legal s-a constatat nelegala sesizare a instanței cu propunerea de arestare preventivă, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău și în baza art.149 ind.1 C.p.p. a respins propunerea de arestare preventivă , fapt pentru care , se va respinge ca nefondat recursul formulat de Parchet .
Văzând și prev art .189 și 192 alin 2 cod pr penală;
În baza art.385 ind. 15 pct. 1 lit b cod pr-.penală,
Respinge , ca nefondat, recursul formulat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BACĂU împotriva încheierii penale nr 130 din data 24 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 17018/180/2013.
Constată că intimații au fost asistați de apărători din oficiu .
În baza art 192 alin 3 cod pr penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului .
Definitivă.
| ← Minori. Jurisprudență Minori | Contestaţie act administrativ fiscal . Jurisprudență... → |
|---|
