Contestatie arestare preventiva respinsa. Jurisprudență Arest preventiv
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Decizie nr. 69 din data de 22.07.2015
ROMÂNIA
Dosar nr. XXXX/297/2015/a3
TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE NR. XX
Ședința camerei de consiliu din data de xx.xx.xxxx
Judecător de cameră preliminară:
Grefier:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani - reprezentat de:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea contestațiilor formulate de inculpații C. P. R. și M. C. împotriva încheierii din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni.
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, au răspuns contestatorul-inculpat C. P. R., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu S. A., în substituirea avocatului din oficiu S. I., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar în ședință, și contestatorul-inculpat M. C., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu P. O., în substituirea avocatului din oficiu S. AU., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar în ședință.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, judecătorul de cameră preliminară acordă cuvântul în dezbateri asupra contestațiilor formulate.
Avocatul din oficiu al contestatorului-inculpat M. C. solicită, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea contestației și desființarea încheierii prin care s-a menținut arestarea preventivă, întrucât temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu mai subzistă la acest moment și nici nu există temeiuri noi care să justifice în continuare privarea de libertate. Arată că procesul penal se desfășoară cu inculpatul în stare de libertate și în mod excepțional în stare de arest, însă această situație de excepție nu există în cauză. Mai învederează faptul că art. 202 Cod procedură penală prevede că arestul preventiv este o măsură de excepție, necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, însă la acest moment, luni fiind primul termen de judecată la instanța de fond, inculpatul va solicita să fie judecat în procedura simplificată, deși până acum atitudinea sa a fost de nerecunoaștere a faptelor. Pentru motivele expuse, solicită admiterea contestației.
Avocatul din oficiu al contestatorului-inculpat C. P. R. solicită admiterea contestației formulată împotriva încheierii Judecătoriei Săveni, întrucât inculpatul susține că nu a comis faptele pentru care este cercetat, iar la primul termen de judecată partea vătămată îi va recunoaște în concret pe cei care au fost în noaptea de xx/xx.xx.xxxx la fața locului. Apreciază că măsura nu este proporțională cu gravitatea situației, mai ales dacă inculpatul nu a săvârșit fapta. Acesta susține că își poate face o apărare mai bună dacă s-ar afla în stare de libertate, urmărirea penală este finalizată, astfel că nu mai subzistă temeiurile pentru a se menține arestarea preventivă. În conformitate cu dispozițiile art. 348 raportat la art. 207 alin. 5 Cod procedură penală, solicită revocarea măsurii arestului preventiv și judecarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune menținerea încheierii instanței de fond și respingerea contestației ca nefondată, având în vedere gravitatea faptei și modul de comitere a acesteia, respectiv pe timp de noapte, de către 3 persoane, precizând și faptul că inculpații au un trecut infracțional, chiar dacă nu sunt recidiviști. Învederează faptul că au condamnări la pedepse cu închisoarea, respectiv amendă, au executat o perioadă în detenție dar aceasta nu a fost suficientă pentru reeducarea lor. Arată că este dată starea de pericol social concret și solicită respingerea contestațiilor.
Contestatorul-inculpat M. C. și contestatorul-inculpat C. P. R., având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu cele spuse de avocații desemnați din oficiu.
JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,
Asupra contestației de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prin încheierea din data de xx.xx.xxxx pronunțată de Judecătoria Săveni, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reținerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, menținută prin încheierea de ședință nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, față de inculpatul C. P. R. (fiul lui M. și V., născut la data de xx.xx.xxxx în mun. Botoșani jud. Botoșani, domiciliat în or. Săveni sat Petricani jud. Botoșani, posesor al CI seria XX nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, muncitor, fără ocupație, căsătorit, trei copii minori, studii 6 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, măsură care a fost menținută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului C. P. R. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
În baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reținerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, menținută prin încheierea de ședință nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, față de inculpatul M. C. (fiul lui G. și V., născut la data de xx.xx.xxxx în or. Săveni jud. Botoșani, domiciliat în or. Săveni jud. Botoșani, posesor al CI seria XX nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, fără ocupație, necăsătorit, studii 12 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, măsură care a fost menținută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului M. C. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
În baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reținerea art. 223 alin. 1 lit. d, alin.2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea de ședință nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. nr. XXXX/297/2015, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, menținută prin încheierea de ședință nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani, pusă în executare prin MAP nr. X/UP din xx.xx.xxxx, față de inculpatul B. M. (fiul lui G. G. și E., născut la data de xx.xx.xxxx în or. Săveni jud. Botoșani, domiciliat în or. Săveni str.X nr. Y bl. Z sc. T ap. U jud. Botoșani, posesor al CI seria XT nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, fără ocupație, necăsătorit, studii 8 clase, cu antecedente, nerecidivist), în prezent aflat în Penitenciarul Botoșani, măsură care a fost menținută.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului B. M. având ca obiect revocarea măsurii preventive a arestului preventiv.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul din xx.xx.xxxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, dat în dosarul nr. XXX/P/2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților B. M., M. C. și C. P. R., pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie calificată"; cu reținerea circumstanței agravante legale a săvârșirii faptei de trei persoane împreună, faptă prevăzută și pedepsită de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. c, d și f Cod penal cu aplicarea art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal față de inc. B. M..
În fapt, s-a reținut că, în noaptea de xx/xx.xx.xxxx, în jurul orelor 2300, fiind mascați, au pătruns în locuința persoanei vătămate M. G. din satul și com. Vlăsinești jud. Botoșani, după care au imobilizat-o, au lovit-o și au amenințat-o, cerându-i acesteia banii. După ce au căutat bunuri și bani prin locuință, inculpatul B. M. a sustras o butelie pentru aragaz, iar din beciul casei inculpații au sustras un bidon cu 5 litri de țuică. Urmare a loviturilor primite , persoana vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare un număr de 2 - 3 zile îngrijiri medicale.
Din analiza actelor și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară a reținut următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. X/UP din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. nr. XXXX/297/2015, judecătorul de drepturi și libertăți a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni și, în baza disp. art. 226 Cod procedură penală, cu referire la disp. art. 202 și 223 alin. 2 Cod procedură penală, a dispus arestarea preventivă a inculpaților B. M., M. C. și C. P. R., cercetați în dosarul nr. XXX/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "tâlhărie calificată";, prev. și ped. de art. 233, art. 234 alin. 1 lit. c, d și f C.pen, cu aplic. art. 77 alin. 1 lit. a C.pen pentru toți, și cu art. 44 alin. 1 C.pen. în privința inculpatului B. M. , pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu data de xx.xx.xxxx și până la data de 02.07.2015, inclusiv.
Măsura a fost menținută, în procedura camerei prealabile, prin încheierea de ședință nr. FN din xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni pronunțată în dos. prezent, rămasă definitivă prin încheierea nr. XX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Botoșani.
Verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în condițiile prev. de art. 207 alin. 6 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară a constatat că această măsură a fost dispusă cu respectarea cerințelor impuse de dispozițiile legale, respectiv art. 202 Cod procedură penală, text care la alin. 1 prevede că "măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii sustragerii suspectului sau inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni";, iar la alin. 3 prevede că "orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia";.
De asemeni, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit "o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică";.
Potrivit principiilor și cerințelor consacrate în jurisprudența C.E.D.O. privind aplicarea articolului 5 paragraf 3 din convenție "Orice persoană arestată sau deținută în condițiile prevăzute de articolul 5 § 1 c) din prezentul articol (…) are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții a prezentării persoanei în cauză la audiere"
Articolul 5 paragraf 3 din Convenție conține două garanții distincte - principii: obligația ca magistratul să se pronunțe asupra legalității măsurii preventive - examinarea circumstanțelor care pledează pentru sau împotriva arestării preventive a persoanei; pronunțarea pe baza criteriilor juridice stabilite asupra existenței motivelor care să justifice măsura și puterea magistratului de a ordona punerea în libertate a persoanei.
Regula este că judecarea inculpatului să se realizeze cu persoana în stare de libertate, iar excepția este privarea de libertate. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt inviolabile, iar arestarea persoanei este permisă numai în cazurile și cu procedura prevăzută de lege (art. 23 Constituția României). Un alt principiu al procesului penal de care trebuie să se țină seama este acela potrivit căruia "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă"; (art. 4 Cod procedură penală).
Principiul general că arestarea preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală iar detenția preventivă nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că se va imputa sau nu din pedeapsă. Curtea a subliniat (în cauza Calmanovici împotriva României):
1) necesitatea identificării aspectelor concrete privind riscul punerii în libertate a unei persoane aflate în stare de arest preventiv;
2) examinarea modalităților alternative privării de libertate;
3) gravitatea faptei imputabile persoanei aflată în detenție nu trebuie să reprezinte unicul criteriu care să conducă la prelungirea/menținerea arestării preventive.
Conform art. 242 alin. 1 teza I măsura preventivă a arestului se revocă, la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o; nu s-a invocat modalitatea în care au încetat temeiurile arestării, ci doar s-a menționat că acestea au încetat, solicitare care a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Lăsarea inculpaților în libertate ar genera un sentiment de insecuritate în rândul comunității și ar induce percepția că, în fața unor conduite de genul celei adoptate de inculpați, autoritățile statului nu au o reacție fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare - fie de către inculpați, fie de către alte persoane care ar considera că pot acționa într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituțiile abilitate, să reacționeze proporțional cu gravitatea încălcării produse.
Prin urmare, în baza disp. art. 348 alin. 2 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală, cu reținerea art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de cei trei inculpați, măsură care a fost menținută.
Pentru considerentele anterior expuse, apreciind că temeiurile arestării subzistă, în baza disp. art. 242 alin. 1 teza I Cod procedură penală, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpaților având ca obiect revocarea măsurii arestului preventiv.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au formulat contestație inculpații C. P. R. și M. C., motivele fiind expuse la termenul de astăzi de apărătorii acestora.
Analizând contestațiile formulate, prin prisma motivelor invocate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Astfel, conform art. 348 alin. 2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art. 207.
Art. 207 alin. 6 Cod procedură penală prevede că în tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive și a măsurii arestului la domiciliu.
Astfel, în concret, se impune a se verifica dacă din probele administrate în cauză rezultă că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare și măsura se impune a fi menținută.
Ori, din actele și lucrările dosarului de urmărire penală rezultă că în cauză temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin. În speță, așa cum în mod corect a reținut și judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond, temeiurile care au determinat luarea măsurii nu au încetat și nu au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii arestării preventive, care să impună punerea inculpaților în libertate.
În condițiile în care probatoriul administrat în faza de urmărire penală nu a conturat o altă situație de fapt decât cea avută în vedere la arestarea preventivă a inculpaților și nu a intervenit vreo modificare a temeiurilor care au stat la baza luării acestei măsuri, în mod corect judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanțe a constatat că se impune menținerea privării de libertate.
Având în vedere stadiul procesual al cauzei, aflat în procedura de camera preliminară, nu s-au administrat până în prezent probe noi care să contrazică situația de fapt reținută în rechizitoriu, astfel că, deși inculpații continuă să beneficieze de prezumția de nevinovăție, în cauză există suficiente indicii temeinice care fac rezonabilă presupunerea că aceștia au săvârșit într-adevăr fapta de care sunt acuzați, de tâlhărie calificată, pentru care s-a dispus arestarea lor preventivă și apoi trimiterea în judecată.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței în materie, în acord și cu practica CEDO, luarea oricărei măsuri preventive (fără a se face distincție dacă este una privativă de libertate ori una restrictivă de drepturi) trebuie să aibă la bază împrejurări care să justifice prevalența acordată interesului public la a cărui protejare se tinde astfel față de cea a unui drept individual al persoanei vizate, cu atât mai mult cu cât în favoarea ei este incident și principiul prezumției de nevinovăție.
Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță a faptei penale, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, insecuritate socială. Pericolul concret pentru ordinea publică este evident mai mare în cazul în care asupra inculpaților planează acuzația comiterii unor fapte penale cu un grad de pericol social ridicat, astfel cum este cazul în speța de față.
În același timp, se apreciază că durata arestării preventive a inculpaților, în raport de faza procesuală aflată în derulare, se situează în limitele guvernate de rezonabilitatea specifică unui proces echitabil, așa cum se desprinde din jurisprudența CEDO în materie.
Este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea necesității unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate, pe de o parte, și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni, dedus din modul de săvârșire al faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, în desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați prezintă o gravitate sporită, fapta săvârșită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații sunt judecate în stare de libertate. De asemenea aceștia nu sunt la primul contact cu legea penală, ambii inculpați având condamnări penale, pedepse ce nu i-au determinat să-și schimbe comportamentul infracțional.
Prin urmare, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală, justificând o detenție provizorie a inculpaților, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Având în vedere toate aceste considerente și împrejurarea că privarea de libertate a inculpaților nu a depășit o durată rezonabilă, prin raportare la natura și gravitatea activității infracționale, complexitatea cauzei și celeritatea cu care au acționat organele judiciare, în mod corect s-a concluzionat că nu sunt date condițiile pentru înlocuirea arestării preventive.
Prin urmare, măsura arestării preventive a inculpaților C. P. R. și M. C. este legală și temeinică, judecătorul de cameră preliminară de la instanța inferioară în grad apreciind corect că aceasta se impune a fi menținută pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii de noi fapte penale de către inculpați și nu sunt îndeplinite condițiile legale ale revocării măsurii arestării preventive sau ale înlocuirii cu altă măsură preventivă, mai ușoară, așa încât, în baza art. 203 alin. 5, 205 raportat la art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge, ca nefondate, contestațiile formulate, cu menținerea încheierii atacate.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Respinge, ca nefondate, contestațiile formulate de inculpații C. P. R., fiul lui M. și V., născut la data de xx.xx.xxxx1 în mun. Botoșani jud. Botoșani, cu domiciliul în sat Petricani, oraș Săveni, jud. Botoșani, posesor al C.I. seria XT nr. XXXXXX, CNP XXXXXXXXXXXXX și M. C., fiul lui G. și V., născut la data de xx.xx.xxxx în oraș Săveni, jud. Botoșani, domiciliat în oraș Săveni, jud. Botoșani, posesor al CI seria XT nr. XXXXXX, CNP-XXXXXXXXXXXXX, împotriva încheierii din data de xx.xx.xxxx a Judecătoriei Săveni, pe care o menține.
Obligă fiecare contestator-inculpat să plătească statului suma de câte 160 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare din contestație, din care suma de câte 130 lei, reprezentând onorarii avocați oficiu, se avansează Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința camerei de consiliu, azi, xx.xx.xxxx.
Judecător de cameră preliminară, Grefier,
| ← Contestatie control judiciar. Jurisprudență Arest preventiv | Constatare a incetarii liberarii provizorii. Jurisprudență... → |
|---|
