Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată doar de unul dintre moştenitori atât în nume propriu cât şi în numele celuilalt comoştenitor în lipsa unui mandat la data formulării cererii. gestiune de afaceri. ratificare.
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Decizie nr. 967 din data de 07.12.2017
Titlu: Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată doar de unul dintre moștenitori atât în nume propriu cât și în numele celuilalt comoștenitor în lipsa unui mandat la data formulării cererii. Gestiune de afaceri. Ratificare Dreptul tuturor moștenitorilor la reconstituire.
Tip speță: decizie civilă
Nr. speță: 967
Dată speță: 07.12.2017
Domeniu asociat: fondul funciar
Instituție: Tribunalul Călărași
Conținut speță: pe rol, judecarea apelului declarat de pârâții DP și DV împotriva sentinței civile nr. 184/19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Lehliu-Gară, în contradictoriu cu intimata reclamantă IG și intimații pârâți DJ, COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/1991, COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LG. 18/1991, având ca obiect fond funciar - constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate +reconstituire drept de proprietate.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.11.2017 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în cauza de față, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat următoarea decizie:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea introdusă pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară la data de 17.02.2015 și înregistrată sub nr. 305/249/2015, reclamanta IG, prin avocat MM, cu sediul profesional în municipiul Călărași, în contradictoriu cu pârâții DP, DJ, DV, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută parțială a Titlului de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în sensul înscrierii în Titlul de proprietate nr. 28908/03.06.1997 a numitului DȘ, în calitate de singur beneficiar al reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 4,9500 ha înscrisă în titlu, să se constate calitatea de beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate pentru DȘ și IG cu privire la suprafața de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, situat pe raza comunei Dor - Mărunt, județul Călărași înscris în Titlul de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și să se dispună înscrierea sa în calitate de beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, în calitate de persoană îndreptățită la reconstituire, alături de DȘ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului DN, decedat la data de 30 iulie 1989, în calitate de fiică, defunctul Dumitru Nicolae fiind căsătorit cu defuncta DE, având împreună trei copii: DM, DȘ și D (căsătorită I) G. Pârâții DV, DP și DJ, sunt persoane cu vocație la moștenirea rămasă de pe urma defunctului DȘ, decedat în 2008, DV, în calitate de soție supraviețuitoare, DP, în calitate de fiu și DJ, în calitate de fiică.
În anul 1991, la intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991, împreună cu defunctul DȘ au formulat o cerere comună la Comisia locală de fond funciar, pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 8,20 ha teren arabil extravilan, de pe urma autorului DN, teren cu care acesta a intrat în C.A.P. fosta gospodărie agricolă de stat existentă la acel moment, conform cererii înregistrate sub nr. 406/28.02.1991 la Primăria comunei Dor - Mărunt, județul Călărași, comisia locală admițând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,95 ha din suprafața de 8,20 ha solicitată, conform însemnărilor din cererea prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, iar în anul 1997 a fost emis Titlul de Proprietate nr. 28909/03.06.1997 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași cu privire la suprafața de 4,9500 ha, teren agricol extravilan, situat pe raza comunei Dor - Mărunt, județul Călărași.
În ceea ce privește beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate, a precizat că în Titlul de Proprietate nr. 28908/1997 a fost trecut numai fratele său, numitul DȘ, că nu a cunoscut nici hotărârea Comisiei locale de împroprietărire, nici hotărârea Comisiei județene de împroprietărire Călărași, acestea nefiindu-i comunicate, deși exista o cerere comună, a sa și a fratelui său, pentru reconstituirea dreptului de proprietate, că nu a cunoscut nici conținutul Titlului de Proprietate nr. 28908/1997, în posesia căruia a intrat în urma cererii formulate de aceasta la O.C.P.I., după ce s-a adresat cu cerere către Comisia locală de fond funciar.
Defunctul DȘ a folosit jumătate din suprafața de teren reconstituită și ea a folosit cealaltă jumătate de teren pe care a lucrat-o personal și i-a cules roadele, iar fratele său nu i-a adus niciodată la cunoștință că în titlul de proprietate, pentru suprafața de teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate este trecut numai el, în calitate de singur beneficiar al reconstituirii.
Prin Legea nr. 18/1991, forma în vigoare la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, se stabileau persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 18/1991 cu privire la stabilirea dreptului de proprietate, termenul până la care se putea formula cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, câmpul de aplicare a Legii nr. 18/1991, dovada dreptului de proprietate și a întinderii acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, în vigoare la data formulării cererii de reconstituire, de prevederile acestei legi beneficiau membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cei cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Dispozițiile art. 8 alin. (3) din același act normativ instituie principiul disponibilității, care guvernează materia reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la terenurile care se regăsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție, astfel că, în lipsa unei cereri formulate de persoana/persoanele îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate nu se putea proceda la o astfel de reconstituire, iar cererea, în formă scrisă, trebuia depusă într-un anumit termen stabilit de dispozițiile legale în materie.
A mai arătat că l-a mandatat pe fratele său să formuleze cerere de reconstituire pentru suprafața de teren solicitată, fiind vorba de un mandat tacit, a cărui dovadă rezultă din executarea acestuia, adică formularea cererii de reconstituire în numele amândurora, iar cererea a fost formulată în termen legal, astfel că titlul de proprietate trebuia emis pe numele tuturor persoanelor îndreptățite (moștenitori) care au formulat cerere de reconstituire în termen legal.
În mod nelegal Comisiile de fond funciar au reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului arabil extravilan în suprafață totală de 4,9500 ha, înscris în Titlul de proprietate nr. 28909/03.06.1997, numai fratelui său DȘ.
În drept: art. 8 și urm. din Legea nr. 18/1991; art. III alin. (1) din legea nr. 169/ 1997 astfel cum au fost modificate prin Titlul V art. unic pct. 1 din Legea 247/2005.
În dovedirea acțiunii s-au solicitat probele cu: înscrisuri, interogatoriile pârâților, martori, precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Alăturat cererii au fost atașate în copii certificate "conform cu originalul"; următoarele înscrisuri: titlul de proprietate; cererea înregistrată sub nr. 406/28.02.1991 la Primăria dm; certificatul de naștere; certificatul de căsătorie; adresa nr. 356/27.01.2015 emisă de Primăria com. Dor Mărunt; împuternicirea avocațială seria CL nr.025401.
La data de 11.03.2015 pârâta COMISIA LOCALA PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, reprezentata legal prin președinte de comisie II, a formulat ÎNTÂMPINARE în cauză.
Alăturat întâmpinării au fost anexate în xerocopie înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate.
Urmare a solicitării instanței, cu adresa nr. 11619/02.04.2015, Primăria com. Dor Mărunt a înaintat înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate: cererea înregistrată sub nr. 406/28.02.1991; declarația dată de numitul DȘ la 28.02.1991; certificatele de naștere ale lui DȘ și DG; anexa 3; fișa de punere în posesie înregistrată sub nr. 2432/25.07.1996.
Tot urmare a solicitării instanței, cu adresa nr. 2319/20.05.2015, Comisia Județeană a înaintat înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate: extras din anexa 3; fișa de punere în posesie înregistrată sub nr. 2432/25.07.1996; adresele nr. 2319/2015.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară sub nr. 301/249/13.02.2015, reclamanta IG în contradictoriu pârâții DP, DJ, DV, SS și PMI a solicitat:
- constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de moștenitor nr. 294/17.05.1990 emis de notariatul de Stat Călărași, județul Călărași, de pe urma defunctului DN, cu privire la calitatea de moștenitori și a cotelor ce le revin stabilite prin acest act;
- să se constate calitatea de moștenitori pentru DȘ, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, IG, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, SS, în calitate de nepoată de fiu predecedat cu o cotă de 1/6 și PMI, în calitate de nepoată de fiu predecedat, cu o cotă de 1/6 din masa succesorală.
Prin încheierea de ședință din 03.06.2015, în temeiul art. 413 al. 1 pct. 1 NCPC, s-a dispus suspendarea judecății pricinii până la soluționarea definitivă a dosarului nr. 301/249/2015 al Judecătoriei Lehliu Gară, având ca obiect "anulare act, constatare nulitate absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 294/17.05.1990 de pe urma defunctului DN (autorul reclamantei și al numitului DȘ).
Cauza a fost repusă pe rol la data de 05.04.2017.
Dosarul civil nr. 301/249/2015 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 152/28.03.2016, prin respingerea acțiunii reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 1283/07.12.2016 a Tribunalului Călărași s-a respins apelul acesteia.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 184/19.04.2017, Judecătoria Lehliu-Gară a admis acțiunea formulată de reclamanta IG, în contradictoriu cu pârâții: DP, cu reședința în Spania, DJ, DV, COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR CĂLĂRAȘI.
A constatat nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 28909/03.06.1997 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași, de pe urma autorului DN, pe numele DȘ, numai în ce privește titularul dreptului de proprietate.
A obligat pârâta Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Călărași să o înscrie pe titlul de proprietate și pe reclamanta IG (fostă D), în calitate de beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma autorului DN, pentru suprafața de 4,95 ha - teren arabil extravilan, situată pe raza com. Dor Mărunt, jud. Călărași, alături de DȘ.
A obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a fost formulată de numitul DȘ atât în nume personal, cât și pentru sora sa D (căsătorită I) G, de unde rezultă că acesta a înțeles să se comporte ca un mandatar al surorii sale, respectiv al reclamantei.
Prin urmare, instanța a apreciat că suntem în prezența unui mandat tacit, a cărui dovadă rezultă din executarea acestuia, adică din formularea cererii de reconstituire în numele ambilor moștenitori, situație față de care se constată că reclamanta I (fostă D) G a formulat în termenul legal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului său.
De pe urma defunctului DN s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 294/17.05.1990 din care rezultă că moștenitorul acestuia este numitul DȘ, în calitate de fiu, menționându-se că IG - fiică, SS și PMI - nepoate de fiu predecedat - sunt străine de moștenire.
Referitor la calitatea reclamantei de moștenitoare a defunctului DN, instanța a apreciat că acest aspect a fost clarificat cu autoritate de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1283/07.12.2016 a Tribunalului Călărași în considerentele căreia s-a reținut:
"În ceea ce privește mențiunea "am renunțat"; din încheierea finală dată notarului public în dosarul succesoral în care a fost emis certificatul de moștenitor nr. 294 din 17.05.1990 de fostul Notariat de Stat Județean, mențiunea în dreptul căreia a semnat reclamanta IG, tribunalul constată că aceasta nu poate fi considerată o renunțare expresă la moștenire întrucât și manifestarea dreptului la opțiune succesorală în sensul renunțării la moștenire trebuie făcută în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii (data decesului defunctului după care se dezbate moștenirea).";, precum și:
"Față de aceste considerente, tribunalul constată că certificatul de moștenitor nr. 294/17.05.1990 emis de Notariatul de Stat Călărași a fost emis în mod legal, că la dezbaterea moștenirii defunctului DN a participat și reclamanta IG, iar aceasta spre deosebire de fratele său DȘ care a declarat că a acceptat moștenirea, a declarat expres că a renunțat la moștenire, renunțare ce nu poate fi apreciată decât la o renunțare prin neacceptare în termen a succesiunii (cum corect s-a menționat în certificatul de moștenitor) și nu o renunțare expresă având în vedere că la data dezbaterii moștenirii trecuseră 6 luni de la deschiderea moștenirii.";
Din analiza disp. art. 430 alin. 2 NCPC rezultă că autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă, conferindu-se autoritate de lucru judecat considerentelor deci¬sive sau nece-sare (acele motive care constituie fundamentul hotărârii, explicația soluției adoptate prin dispozitiv), precum și celor decizorii (acele considerente care conțin o soluție asupra unei chestiuni liti¬gioase supuse dezbaterii în cursul procesului; legea are în vedere numai acele considerente decizorii prin care se rezolvă chestiuni litigioase pe care se sprijină soluția cuprinsă în dispozitiv; este vorba de acele motive cu valoare decizională, care vin să tranșeze aspecte ale litigiului deduse judecății de așa manieră încât rezolvarea asupra lor nu se poate regăsi în dispozitiv decât de manieră indirectă).
După cum se poate observa, considerentele deciziei civile menționate mai sus sunt unele decisive sau necesare (care fac corp comun cu hotărârea și reprezintă sprijinul indispensabil al soluției, întrucât constituie explicația acesteia).
Prin urmare, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat faptul că reclamanta nu a renunțat expres la moștenirea tatălui său, ci este vorba de o renunțare prin neacceptare în termen a succesiunii.
Prin Decizia nr. XI din 5 februarie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite (publicată în MO nr. 733 din 30 octombrie 2007), în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, a stabilit că: beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Față de precizările anterioare, cum reclamanta nu a renunțat la moștenirea tatălui său, instanța a constatat că aceasta beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, fiind repusă în termenul de acceptarea a moștenirii prin formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.
S-a invocat de către pârâți în concluziile pe fond lipsa de interes a reclamantei în promovarea acțiunii de față, atâta timp cât nu a fost utilizată procedura specială prevăzută de HG nr. 131/1991, a contestării la comisii și a plângerii la instanță.
Într-adevăr, prin dispozițiile art. 11alin. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991 (forma inițială din momentul publicării) s-a stabilit competența comisiilor județene de a soluționa contestațiile și de a valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile subordonate, urmând ca împotriva hotărârii comisiei județene, cel nemulțumit să facă plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoștință de soluția dată de comisia județeană, iar din dispozițiile art. 28 din HG nr. 131/1991 (forma în vigoare la momentul formulării cererii) rezultă obligativitatea acestei proceduri administrativ-jurisdicționale.
Aceste prevederi sunt puse la dispoziția persoanelor interesate, respectiv a foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora.
Este adevărat că exista posibilitatea contestării de către reclamantă a modului de soluționare a cererii în termen de 5 zile de la comunicare, potrivit art. 28 alin. 2 din HG nr. 131/1991, numai că reclamantei nu i-a fost comunicat de către comisia locală modul de soluționare a cererii pentru a-i da posibilitatea să o conteste.
Disp. art. 28 alin 1 din norme prevăd că "După definitivarea tabelelor anexa nr. 2-20 și aprobarea lor prin proces-verbal de către comisiile comunale, orășenești sau municipale, acestea vor fi afișate la sediul primăriei pentru luarea la cunoștința de cei interesați"; (deși alin. 2 face referire la comunicare), dar, având în vedere formularea cererii prin fratele său - în urma mandatului tacit, faptul că reclamanta locuia în altă localitate, că fratele reclamantei a semnat fișa de punere în posesie și că, deși a constatat că a fost menționat singur pe aceasta, nu i-a adus la cunoștință reclamantei acest aspect, nu se poate reține o culpă a reclamantei în neutilizarea acestei proceduri administrative.
Mai mult decât atât, după reconstituirea dreptului de proprietate reclamanta a beneficiat de produse agricole de pe terenul înscris în titlu, aspect confirmat de martora PN în dosarul atașat nr. 301/249/2015 - fila 128 - vol. I), aflând de faptul că nu figurează pe titlu de-abia la data de 04.02.2015, când a intrat în posesia unei copii a acestuia emisă de OCPI Călărași (fila 5 din dosar), cu puțin înainte de formularea acțiunii de față.
Prin urmare, cum reclamanta deși a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de urma autorul său, îndeplinind condițiile de lege cerute în acest sens, nu a fost menționată în titlul de proprietate, se constată că titlul contestat a fost emis cu încălcarea unor norme legale imperative, reclamanta justificând interesul în promovarea acțiunii de față.
Având în vedere motivul invocat, sancțiunea nulității absolute decurge chiar din înseși prevederile Legii nr.18/1991, care instituie cu titlu imperativ procedura reconstituirii dreptului de proprietate, supusă printre altele condiției formulării unei cereri și a întrunirii calității de persoană îndreptățită, potrivit art. 8 din lege.
Instanța a avut în vedere și disp. art. III alin.1 din Legea nr.169/1997, care consacră sancțiunea nulității absolute aplicabilă actelor emise cu încălcarea unor norme legale imperative.
Împotriva sentinței menționate au formulat apel, apelanții - pârâți DP și DV.
în motivarea apelului au susținut în esență că soluția pronunțată în cauză este nelegală și netemeinică întrucât reclamanta IG e străină de succesiunea autorului DN. Astfel arată că reclamanta a renunțat expres la moștenirea defunctului autor DN, ca renunțătoare conform declarației exprese dată în fața notarului public la dezbaterea moștenirii acestuia.
Mai arată că neavând calitatea de moștenitor, reclamanta nu poate beneficia de dispozițiile art.8 alin.2 din legea nr.18/1991 potrivit cărora vocația la reconstituirea dreptului de proprietate o au membrii cooperatori care au adus pământ în fosta Cooperativă Agricolă sau li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta precum și în condițiile legii civile, moștenitorilor. menționează că în conformitate cu dispozițiile art.13 alin.1 din aceiași lege, calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau hotărârii judecătorești definitive sau în lipsa acestora prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii. Mai arată că nu poate fi reținută în cauză acordarea unui mandat tacit întrucât existența unui atare mandat nu a fost dovedit în cauză.
Probe: înscrisuri
În drept a invocat: art.466 și urm. C.civ.
Intimata - reclamantă IG a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a susținut în esență că hotărârea nr.1283/2016 a Tribunalului Călărași a stabilit cu autoritate de lucru judecat că nu a renunțat la moștenire, ci este străină de moștenire prin neacceptarea în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.700 C.civ.. Menționează că potrivit Deciziei nr. XI/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art.700 din Codul civil iar nu și cei care au renunțat la moștenire. Mai arată că defunctul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate atât în nume personal cât și pentru ea, de unde rezultă că a înțeles să se comporte și ca mandatar al său. Precizează că justifică interes pentru a promova acțiunea având în vedere că nu i-au fost comunicate hotărârile de către Comisiile de fond funciar, iar pe de altă parte în cauză este un caz de nulitate absolută care poate fi invocată oricând de orice persoană interesată.
În drept: a invocat art.205 C.pr.civ.
Probe: înscrisuri, precum și orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Tribunalul a acordat termen de judecată în data de 06.10.2017, cu citarea părților.
Analizând apelul formulat prin prisma criticilor formulate, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de apel referitor la calitatea de moștenitoare a intimatei - reclamante, tribunalul nu îl poate reține raportat la faptul că această chestiune a intrat în autoritatea de lucru judecat. Astfel, prin Sentința civilă nr.152/2016 pronunțată de Judecătoria Lehliu - Gară în dosarul nr.301/249/2015, definitivă prin Decizia nr.1283/07.12.2016 a Tribunalului Călărași, s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că intimata - reclamantă nu a renunțat expres la moștenirea tatălui său DN, ci este vorba de o renunțare prin neacceptare în termen a moștenirii conform art.700 C.civ..
Astfel conform normelor legale referitoare la succesiune, dreptul subiectiv la restituirea în natură a imobilului pentru care s-a formulat cererea s-a transmis către moștenitori.
Prin Decizia nr.XI/2007, Î.C.C.J. - Secțiile Unite. a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 8 și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prevăzut de art. 700 din Codul civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
În consecință, prin cererea de reconstituire formulată în temeiul art.8 din Legea nr.18/1991 rep., intimata - reclamantă a fost repusă în termenul de acceptare întrucât ea era străină de moștenire prin neacceptare și nu prin renunțare, conform considerentele anterioare.
Totodată, tribunalul apreciază că lipsa unei procuri scrise la data formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu echivalează cu lipsa cererii.
Astfel, tribunalul având în vedere modul în care a fost formulată cererea de reconstituire de către defunctul DȘ(atât în nume propriu, cât și în numele reclamantei I (fostă D G) în calitate de moștenitori legali ai defunctului DN (deși exista certificatul de moștenitor nr.294/17.05.1990, în care se consemna că aceasta este străină de moștenirea defunctului DN) precum și atitudinea reclamantei, tribunalul reține că a operat gestiunea de afaceri, în sensul că prin cererea formulată, DȘ a făcut un act juridic util celeilalte moștenitoare care reprezintă un act de conservare, întrucât s-a urmărit evitarea pierderii unei valori patrimoniale.
Pentru a fi în prezența gestiunii de afaceri , gerantul poate lucra, așa cum s-a întâmplat în prezenta cauză, în același timp în interes propriu și în interesul altuia. În plus, ratificarea gestiunii de afaceri duce la convertirea acesteia retroactiv într-un contract de mandat. Or, intimata - reclamantă a arătat că își însușește cererea formulată de comoștenitorul său pentru terenul din litigiu.
Ca atare, față de principiul indivizibilității moștenirii și având în vedere atitudinea semnatarului cererii care nu a încercat excluderea acestei moștenitoare, rezultă fără echivoc că, prin demersurile făcute, a urmărit valorificarea drepturilor succesorale în cadrul Legii nr.18/1991, de către toți moștenitorii.
Privitor la interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni întrucât anterior nu a uzat de procedura specială prevăzută de art.51 din Legea nr.18/1991, tribunalul observă că apelanți nu aduc niciun argument în susținerea acestui motiv de apel, ci se mulțumesc doar să îl amintească.
Interesul personal în promovarea acțiunii este evident și derivă așa cum corect reține prima instanță din eliberarea titlului de proprietate doar pe numele defunctului Dumitru Ștefan, în condițiile în care acesta a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate și în numele intimatei, aceasta beneficiind de produsele agricole de pe terenul înscris în titlu, hotărârea comisiei locale nefiind-i comunicată.
Pentru motivele expuse, tribunalul va respinge apelul declarat de apelanții - pârâți DP ȘI DV, împotriva Sentinței civile nr.184 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în data de 19.04.2017 în contradictoriu cu intimata - reclamantă IG, intimata - pârâtă DJ, intimata - pârâtă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimata - pârâtă COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Potrivit art.453 alin.1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Prin urmare, tribunalul va obliga apelanții - pârâți DP și DV în solidar la plata către intimata - reclamantă IG a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (chitanță - fila 30).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții - pârâți DP și DV, împotriva Sentinței civile nr.184 pronunțată de Judecătoria Lehliu Gară în data de 19.04.2017 în contradictoriu cu intimata - reclamantă IG, intimata - pârâtă DJ, intimata - pârâtă COMISIA LOCALĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și intimata - pârâtă COMISIA JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR.
Obligă apelanții - pârâți DP și DV în solidar la plata către intimata - reclamantă IG a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.12.2017.
| ← Cerere de încuviinţare a executării silită - contractul de... | Uzucapiune. calitatea procesuală pasivă a u.a.t. condiţii... → |
|---|
