Uzucapiune. calitatea procesuală pasivă a u.a.t. condiţii pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripţia achizitivă de 30 de ani. joncţiunea posesiilor.
| Comentarii |
|
Tribunalul CĂLĂRAŞI Decizie nr. 740 din data de 26.09.2017
Titlu: uzucapiune. Calitatea procesuală pasivă a U.A.T. Condiții pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripția achizitivă de 30 de ani. Joncțiunea posesiilor.
Tip Speță: decizie civilă
Nr. speță: 740
Dată speță: 26.09.2017
Domeniu asociat: moduri de dobândire a dreptului de proprietate
Instituție: Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Conținut speță:Pe rol judecarea apelului civil declarat de reclamanții M.M. și M. L. împotriva Sentinței civile nr.1604 din data de 19 iulie 2016, pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.2408/202/2016, în contradictoriu cu intimata pârâtă UAT prin primar, având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți M. L. și M. M., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța ia act că s-a depus dovada achitării diferenței de onorariu de expert, precum și faptul că dl. av. G.G.apărătorul apelanților reclamanți solicită un termen pentru că este la Curtea de Apel București și nu se poate prezenta la acest termen de judecată.
Apelanții reclamanți, având cuvântul, pe rând, arată că nu doresc să fie prezent apărătorul lor și apreciază cauza în stare de soluționare.
Instanța ia act că apelanții prezenți personal nu insistă în acordarea unui alt termen, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru susțineri.
Apelantul reclamant M. M., având cuvântul, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței instanței de fond și să fie admisă acțiunea de la fond, respectiv să se omologheze raportul de expertiză și să se constate că are calitate de proprietar pe teren astfel cum a fost identificat.
Apelanta reclamantă, având cuvântul, achiesează la concluziile apelantului reclamant.
Instanța reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față
Prin cererea având ca obiect principal constatare dobândire drept de proprietate ca efect al uzucapiunii de lungă durată înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași la data de 11.05.2016 sub nr. 2408/202/2016, reclamanții M. M. și M. L. au chemat în judecată pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 342 mp teren intravilan situat în mun. Călărași.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamanții au devenit proprietari ai unui imobil format din suprafața 132 mp teren intravilan și construcții edificate pe aceasta prin certificatul de moștenitor nr. 183/25.11.2014 emis de BNP Ș. F.A.
Au mai arătat că autoarea lor a stăpânit acest imobil începând din anul 1970 și că în urma măsurătorilor cadastrale s-a constatat că terenul are în realitate suprafața de 474 mp, rezultând o suprafață excedentară de 342 mp.
Au susținut reclamanții că autoarea lor a exercitat o posesie continuă, netulburată și utilă de peste 40 de ani, timp în care nicio persoană nu a formulat vreo pretenție față de imobilul în discuție.
S-a mai susținut și faptul că nu sunt notate niciun fel de înregistrări tabulare privitor la acest imobil, iar Primăria Călărași a confirmat că terenul ce face obiectul cererii nu aparține domeniului public sau privat al mun. Călărași.
Totodată s-a susținut și faptul că reclamanții și-au îndeplinit obligațiile fiscale.
În drept s-au invocat disp. art. 1890 C.civ.1865
În dovedirea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale. Au fost indicate numele și domiciliul martorilor și au fost atașate înscrisuri în copie certificată (f.7-15).
Cererea a fost legal timbrată (f.4).
Pârâta a formulat întâmpinare (f.18), în care a arătat că în evidențele sale, la adresa menționată în cerere figurează reclamanții cu o suprafață de 474 mp.
Pârâta a lăsat la aprecierea instanței soluția ce va fi pronunțată în cauză.
La întâmpinare a atașat documente de evidență fiscală (f.19-20).
La termenul din 19.07.2016 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, motivată de faptul că nu s-a făcut nici o dovadă că pârâta ar fi sau ar fi fost proprietar al terenului.
Soluționând cauza prin sentința civilă nr. 1604/19.07.2016, Judecătoria Călărași a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT invocată din oficiu.
A respins ca formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă cererea având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate prin uzucapiune formulată de reclamanții M. M. și M.L. împotriva pârâtei Unitatea Administrativ-Teritorială.
Pentru a pronunța o astfel de soluție instanța de fond a reținut următoarele :
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, instanța reține în primul rând că reclamanta nu a prezentat instanței nici o dovadă că terenul în suprafață de 474 mp din care face parte și suprafața de 372 mp ce face obiectul cauzei de față s-ar afla sau s-ar fi aflat vreodată în domeniul privat al Unității Administrativ-Teritoriale -după intrarea autoarei lor în posesia lotului de teren menționat.
Mai mult decât atât, din coroborarea certificatului de moștenitor testamentar nr. 183 emis la 25.11.2014 de BIN Ș. F.A. (f.9) cu certificatul nr. 25371/15.04.2016 emis de OCPI (f.13-14) rezultă că reclamanta a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 132 mp situată în Călărași ca urmare a dezmembrării unui lot mai mare de teren între persoane fizice prin sentința civilă nr. 2514/1983 pronunțată de Judecătoria Călărași prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra unor imobile dobândite prin succesiune. Pentru acest motiv, nu se poate nici măcar prezuma că terenul în litigiu ar aparține sau ar fi aparținut unității administrativ teritoriale în condițiile în care, după toate aparențele, acest teren a făcut parte dintr-un lot mai mare divizat prin partaj între mai multe persoane fizice.
Din adeverința nr. 17842/18.04.2016 se reține că imobilul situat în str. Cireșoaia nr. 3 nu face parte din domeniul public sau privat al UAT (f.11).
În drept, potrivit art. 192 alin. 1 C.pr.civ., pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, orice persoană se poate adresa instanței competente cu o cerere de chemare în judecată., iar potrivit art. 30 alin. 1 C.pr.civ., oricine are o pretenție împotriva unei alte persoane ori urmărește soluționarea în justiție a unei situații juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanței competente.
Pentru exercitarea acțiunii civile prin formularea unei cereri în justiție este necesar să fie îndeplinite condițiile de exercitare enunțate de disp. art. 32 alin. 1 C.pr.civ., printre care și calitatea procesuală a părților.
Conform disp. art. 36 C.pr.civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății";.
Cu referire la situația din cauza de față, aplicând regulile procedurale enunțate la dreptul material aplicabil care în cauză este constituit de dispozițiile legale cuprinse în art. 1837 și art. 1846 și urm. C.civ.1864, se reține că uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății, este o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar, care, dând dovadă de lipsă de diligență, a lăsat vreme îndelungată bunul său în mâna altei persoane. În consecință, acțiunea în constatarea intervenirii uzucapiunii trebuie formulată în contradictoriu cu vechiul proprietar.
Chiar dacă, prin definiție, din punctul de vedere al dreptului material, dreptul de proprietate invocat de reclamantă este un drept real, care, în virtutea caracterului absolut, este opozabil oricărei persoane fizice sau juridice, unității administrativ teritoriale sau statului, aceasta nu conduce la concluzia că acest drept poate fi dobândit prin uzucapiune în contradictoriu cu orice persoană, ci doar cu cele pentru care se poate justifica o calitate procesuală concretizată în existența unui drept de proprietate afirmat și dovedit al pârâtului asupra bunului pentru care se invocă uzucapiunea.
Raportat la aceste argumente și la dispozițiile art. 249 C.pr.civ., aplicabil inclusiv în cadrul acțiunii de drept comun pentru constatarea intervenirii uzucapiunii, revine reclamantei care pretinde că pârâta este proprietarul imobilului sarcina probei dobândirii de către aceasta a dreptului de proprietate.
Cum din niciuna dintre probele administrate nu a rezultat că terenul în suprafață de 342 mp pentru care se invocă uzucapiunea s-ar afla sau s-ar fi aflat vreodată în domeniul privat al unității administrativ teritoriale sau al statului, actele aflate la dosar indicând contrariul, având în vedere și faptul că reclamanților le revenea obligația de a proba atât calitatea lor procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a UAT, iar reclamanții nu au făcut dovada calității de proprietar și implicit a calității procesuale pasive a pârâtei, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe cale de consecință, în temeiul art. 40 C.pr.civ., a respins cererea ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel reclamanții M. M. și M. L., solicitând reținerea cauzei spre soluționare în fond și admiterea acțiunii.
În motivare arată că perspectiva pe care o oferă instanța de fond asupra problemei juridice de principiu este una rigidă și formalistă, raționamentul pe care se întemeiază vizând inexistența unui titlu de proprietate aparținând UAT. Precizează că au formulat apărări pe excepție, raportându-se la jurisprudența instanței supreme, însă motivarea sentinței apelate omite integral aceste apărări.
Mai arată apelanții că au învederat caracterul pozitiv al cererii introductive de instanță, precum și natura sa juridică declaratorie, constatarea intervenirii uzucapiunii apărând nu ca sancțiune pentru pasivitatea proprietarului de fapt, ci având sensul de a preîntâmpina contestarea acestui drept ulterior recunoașterii sale judiciare.
Susțin apelanții că în speță, UAT, titular al patrimoniului municipiului, era singurul îndreptățit, în considerarea vocației sale generale de proprietar/administrator al bunurilor imobile neavând formal proprietar situate în raza sa de competență teritorială, conform Legii nr.215/2001, să afirme dreptul său exclusiv asupra terenului în discuție, însă atari argumente nu au fost învederate prin apărările scrise oferite cauzei. Intimata nu numai că nu a combătut acțiunea, ci prin întâmpinare s-a pronunțat în sensul că, în măsura îndeplinirii rigorilor legii, instanța urmează să dispună în consecință.
Consideră că în mod vădit contradictoriu, deși afirmă și motivează respingerea acțiunii în considerarea unei excepții, conform art.248 C.pr.civ., sentința apelată este motivată și pe aspectul netemeiniciei cererii. Astfel, sentința fondului motivează că reclamanta a dobândit proprietatea asupra suprafeței de 132 mp ca urmare a dezmembrării unui lot mai mare de teren prin sentința civilă nr. 2514/1983, ceea ce ar întemeia prezumția că UAT nu ar putea fi proprietar al terenului formând obiect al cauzei. Acest aspect nu a fost pus în discuția contradictorie a părților, deși reprezintă o chestiune de probatorii, proprie doar situațiilor în care prezumția ar avea puterea de a naște probabilitatea faptului pretins, conform art.329 C.pr.civ. Pe de altă parte, suprafața de 132 mp se află în exteriorul acțiunii reclamanților, instanța nefiind învestită cu privire la situația juridică a acestui imobil, iar pârâta nu a formulat pretenții cu privire la terenul supus uzucapiunii.
În drept invocă art.466 și urm. C.pr.civ., art.1890 C.civ. 1865.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri și martori.
Cererea de apel a fost legal timbrată.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Prin încheierea din 10.01.2017 s-a dispus suspendarea judecății în baza art.520 alin.4 C.pr.civ., pricina fiind repusă pe rol în data de 06.04.2017.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri, martori și expertiză topo.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale în cauze având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii, tribunalul reține că această chestiune de drept a făcut obiectul unei sesizări a Î.C.C.J. - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, care prin Decizia nr.27/2017 a respins sesizarea ca inadmisibilă, pe considerentul neîntrunirii condiției referitoare la noutatea problemei de drept, însă considerentele acestei decizii sunt pe deplin edificatoare pentru adoptarea unei soluții în speță.
Astfel, s-a reținut că din examenul jurisprudențial rezultă că, în proporție considerabilă, opinia majoritară a instanțelor este în sensul că atât timp cât nu există alte persoane (fizice sau juridice) care să exhibe un titlu de proprietate asupra imobilului în legătură cu care s-a cerut a se constata intervenită prescripția achizitivă, se consideră că nemișcătorul aparține domeniului public sau privat al unității administrativ-teritoriale din raza imobilului, care are calitate procesuală pasivă.
Ca atare, în majoritatea spețelor examinate s-a decis că în condițiile în care nu poate fi identificată vreo persoană care să justifice existența unui drept de proprietate asupra terenului, calitatea procesuală pasivă este determinată de regimul juridic al imobilului, în aceleași condiții ca și atunci când proprietarul acestuia a decedat fără moștenitori, iar succesiunea este vacantă.
Au fost invocate, în acest sens, prevederile art. 26 alin. (1) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată, care stabilesc în mod expres entitatea în patrimoniul căreia intră terenurile persoanelor decedate, fără moștenitori, precum și cele ale art.4 din Legea nr. 213/1998, art. 477, art. 646 și art. 680 din Codul civil de la 1864, în virtutea cărora unitatea administrativ-teritorială este prezumată ca proprietară a tuturor bunurilor fără stăpân care sunt de interes local, de pe raza sa teritorială.
S-a reținut că în această situație particulară a inexistenței unei persoane care să revendice drepturi asupra nemișcătorului, în calitate de proprietar sau de moștenitor al proprietarului inițial al terenului, a respinge acțiunea în constatarea uzucapiunii pe considerentul că unitatea administrativ-teritorială este lipsită de capacitate procesuală pasivă ar echivala cu lipsirea reclamanților din astfel de cauze de orice posibilitate de valorificare a drepturilor lor, în situația în care, se arată, chiar Curtea Europeană a reținut existența unui drept protejat de Convenție, din situații de fapt, cu mare persistență în timp, de care legea leagă producerea unor efecte juridice.
Față de aspectele reținute de Î.C.C.J. conform celor anterior expuse, tribunalul apreciază nu doar legală, ci și echitabilă orientarea jurisprudenței majoritare. Mai mult, se impune a fi înlăturat și argumentul instanței de fond în sensul că terenul a făcut parte dintr-un lot mai mare divizat prin partaj între mai multe persoane. Acest aspect nu prezintă relevanță în cauză în condițiile în care, odată efectuat partajul, fiecare coindivizar devine proprietar exclusiv asupra lotului ce i se atribuie, iar în prezenta cauză se solicită constatarea intervenirii uzucapiunii pentru o suprafață ce excede obiectul partajului, cu atât mai mult cu cât acesta s-a bazat pe un raport de expertiză tehnică, după cum se menționează în certificatul de moștenitor nr.183/2014. Cu alte cuvinte, nu subzistă temeiuri concrete care să confere calitate procesual pasivă foștilor coproprietari sau după caz, moștenitorilor acestora.
Față de aceste considerente, urmează ca în temeiul art.480 alin.3 C.pr.civ. să se dispună admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea procesului pentru evocarea fondului.
Analizând fondul cauzei, tribunalul constată că în fapt, reclamanții solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii pentru o suprafață pe care pretind că au posedat-o alături de autoarea lor, în intervalul prevăzut de lege, suprafață ce se află în fapt integrată curții asupra căreia dețin deja titlu de proprietate.
În raport de înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul va reține situația prezentată de către apelanții-reclamanți, în sensul că au dobândit de la M. C., prin moștenire testamentară, imobilul compus din teren intravilan în suprafață de 132 mp și construcțiile aflate pe acesta, imobil pe care la rândul său, autoarea apelanților reclamanți l-a dobândit urmare partajului efectuat prin sentința civilă nr.2514/1983 pronunțată de Judecătoria Călărași în dosarul nr.2208/1983.
Deși suprafața terenului pentru care dețin titlu este de 132 mp, potrivit certificatului fiscal depus la fila 12 dosar fond, reclamanții figurează în evidențele fiscale și cu suprafața de 342 mp, pe lângă cei 132.
Din adeverința emisă de Primăria Mun. Călărași nr.17842/18.04.2016 reiese că imobilul situat în str. Cireșoaia nr.3 nu face parte din domeniul public sau privat al municipiului.
Urmare administrării probei testimoniale în apel, se constată că într-adevăr, apelanții, alături de autoarea lor, au stăpânit în mod continuu și netulburat întregul imobil în litigiu, fără a exista vreo divergență legată de proprietate sau de limitele acesteia, care nu au suferit modificări.
În sfârșit, raportul de expertiză topo întocmit în apel confirmă suprafața totală în litigiu de 347 mp.
În drept, văzând și decizia ÎCCJ nr.19/2015, se constată că în speță sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil, care la art.645 prevede că proprietatea poate fi dobândită prin prescripție, iar potrivit art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Potrivit art.1890 C.civ. toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.
În sfârșit, potrivit art.1860, orice posesor posterior are facultatea, spre a putea opune prescripția, să unească posesiunea sa cu posesiunea autorului său.
Rezultă că, pentru a putea dobândi proprietatea unui bun prin uzucapiune prelungită, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții:
a) să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani;
b) posesia să fie utilă, adică neafectată de vreun viciu.
În ceea ce privește aceste condiții, din declarațiile martorilor audiați, coroborate cu înscrisurile mai sus menționate și raportul de expertiză întocmit în apel rezultă că reclamanții și autoarea lor au exercitat posesia asupra imobilului încă din anul 1983, termenul de 30 de ani fiind deci cu prisosință îndeplinit la data formulării prezentei acțiuni. În tot acest interval de timp, reclamanții și autoarea lor au întrunit ambele elemente ale posesiei, corpus și animus, și au stăpânit bunul în mod continuu, public (s-au înregistrat în evidențele primăriei), nu au fost tulburați de nici o altă persoană și au fost considerați proprietari în comunitate.
Față de aceste considerente, urmează a admite cererea formulată de reclamanții M. M. și M. L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T. Se va constata că reclamanții M. M.și M. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 347 mp, situat în mun. Călărași, prin efectul joncțiunii posesiilor și al prescripției achizitive de 30 de ani, imobilul fiind identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel de expert I. R., care face parte integrantă din prezenta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanții M. M. și M. L. în contradictoriu cu intimata U.A.T. împotriva sentinței civile nr.1604/19.07.2016 pronunțată de Judecătoria Călărași, pe care o anulează și evocând fondul:
Admite cererea formulată de reclamanții M. M. și M. L. în contradictoriu cu pârâta U.A.T.
Constată că reclamanții M. M. și M. L. au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren intravilan în suprafață de 347 mp, situat în mun. Călărași, prin efectul joncțiunii posesiilor și al prescripției achizitive de 30 de ani, imobilul fiind identificat conform raportului de expertiză tehnică întocmit în apel de expert I. R., care face parte integrantă din prezenta.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.09.2017
| ← Cerere de reconstituire a dreptului de proprietate formulată... | Contestație decizie pensionare. Jurisprudență Asistenţă şi... → |
|---|
