Contestaţie în anulare art. 318 Cod procedură civilă. Noţiunea de greşeală materială.
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 664 din data de 05.06.2013
Prin decizia civilă nr. 96/R din 23.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 a fost respins recursul civil promovat împotriva sentinței civile nr. 814 din data de 02.02.2010 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 ca nefundat, au fost obligate recurentele să plătească intimatului Z.C. 1000 lei cheltuieli de judecată. Cu opinia separata a doamnei judecător P.M.M. în sensul admiterii recursului, modificării sentinței recurate sub aspectul lotizării și atribuirea lotului 2 din varianta I din expertiza G. M. recurentei A.I. (teren-contrucții).
Pentru a pronunța decizia civilă de mai sus instanța a reținut următoarele:
"Prin sent.civ.nr. 814/02.02.2011 a Judecătoriei Bacău s-a admis acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamantul Z.C. în contradictoriu cu pârâții Z.T., B.M., M.C., A.I. și B.E.
Totodată, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B.M., M.C. și A.I..
S-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei Z.M. decedată la data de 08.01.2004, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Bacău, și că moștenitori legali cu vocație la succesiunea rămasă de pe urma defunctei Z.M. sunt reclamantul Z.C., în calitate de soț supraviețuitor , și pârâții Z.T., B.M., M.C., A.I. și B.E.
De asemenea, s-a constatat că masa succesorală se compune de 1/2 casă cu 3 camere și hol, construită din chirpici, bucătărie, magazie și 1/2 din suprafața de 1000 mp teren intravilan, toate situate în comuna S., jud. Bacău.
A mai hotărât instanța de fond că părților li se cuvin din masa bunurilor de împărțit următoarele cote: 3/5 pentru reclamantul Z.C. și câte 3/40 pentru fiecare dintre pârâții Z.T., B.M., M.C., A.I. și B.E.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune și s-au atribuit bunurile astfel :
reclamantului Z.C. în deplină proprietate și pașnică posesie următoarele bunuri imobile, în valoare totală de 34947 lei:
- suprafața de 625 mp teren intravilan situat pe raza satului S., com. S., jud. Bacău, conform variantei II, lotul 1 din suplimentul la raportul de expertiză cu schiță întocmit de expert judiciar G. M.;
- imobilul casă de locuit compus din trei camere, două debarale și două holuri identificat în raportul de expertiză cu schiță, lotul 1, varianta a.III-a, întocmit de expert judiciar N.C.;
pârâtului Z.T. în deplină proprietate și pașnică posesie următoarele bunuri imobile, în valoare totală de 15435 lei:
- suprafața de 375 mp teren intravilan situat pe raza satului S., com. S., jud. Bacău, conform variantei II, lotul 2 din suplimentul la raportul de expertiză cu schiță întocmit de expert judiciar G. M.;
- anexe gospodărești și coteț identificat în raportul de expertiză cu schiță, lotul 2, varianta a.III-a, întocmit de expert judiciar N.C.;
Pentru egalizarea loturilor, părțile au fost obligate la plata de sulte:
Reclamantul Z.C. plătește sultă:
- către pârâta B.M. plătește sultă în valoare de 3778,65 lei;
- către pârâta M.C. plătește sultă în valoare de 939,15 lei.
Pârâtul Z.T. plătește sultă:
- către pârâta M.C. plătește sultă în valoare de 3679,50 lei.
- către pârâta A.I. plătește sultă în valoare de 3778,65 lei;
- către pârâta B.E plătește sultă în valoare de 3778,65 lei.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că, în cauză, la data de 10.02.2010, în temeiul dispozițiilor art. 673 indice 6 C. pr. civ., s-a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, prin care s-a admis în principiu acțiunea de partaj formulată de reclamant, s-a constatat deschisă succesiunea de pe urma defunctei Z.M., decedată la data de 08.01.2004, cu ultimul domiciliu în comuna S., jud. Bacău, s-a constatat că moștenitori legali cu vocație la succesiunea rămasă de pe urma defunctei sunt: reclamantul Z.C., în calitate de soț supraviețuitor, cu o cotă de ¼ din masa succesorală, și pârâții Z.T., B.M., M.C., A.I. și B.E, având cote de câte 3/20 din masa succesorală.
De asemenea, s-au stabilit bunurile care alcătuiesc masa succesorală și cotele succesorale care se cuvin fiecăreia dintre părți.
Prin aceeași încheiere, s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții și a unei expertize în specialitatea topocadastru.
Totodată, instanța a respins cererea pârâtelor reclamante B.M., M.C. și A.I. de aducere la masa de partaj a suprafeței de teren din TP 130338/20.09.1995 întrucât titlul de proprietate amintit este eliberat pe numele defunctului P.G., cu moștenitori P.C. și Z.M. Or, prezenta cauză are ca obiect ieșirea din indiviziune privitor la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei Z.M. și nu s-a făcut dovada identității între Z.M și Z.M..
A fost respinsă și cererea pârâtelor reclamante B.M., M.C. și A.I. de aducere la masa de partaj a unui cazan de țuică de 200 l și a 5 butoaie din lemn - două de 350 l, unul de 500 l și două de 400 l, întrucât acestea nu au fost dovedite ca existând în masa succesorală.
Potrivit concluziilor celor două rapoarte de expertiză, valoarea masei bunurilor de împărțit este de 50382 lei, iar valoarea lotului ce se cuvine reclamantului Z.C. este de 30229,2 lei și valoarea loturilor ce se cuvin fiecăruia dintre pârâții Z.T., B.M., M.C., A.I. și B.E este de 3778,65 lei.
S-a dispus ieșirea părților din starea de indiviziune.
La atribuirea bunurilor care alcătuiesc masa de partaj, prima instanță s-a raportat la posesia și opțiunea părților, la concluziile raportului de expertiză specialitatea construcții, care a arătat că imobilul casă nu este comod partajabil, iar reclamantul se află în posesia lui neavând posibilitatea de a locui în altă parte .În plus, reclamantul a precizat că cel care îl susține și îl ajută la treburile gospodărești este pârâtul Z.T., fiul său. Mai mult, din depoziția martorului T.N., instanța a reținut că între reclamant și pârâte există o stare conflictuală, astfel că acestea nu ar putea conviețui în liniște cu reclamantul. Potrivit depoziției martorei R.M., pârâtul Z.T. locuiește împreună cu reclamantul, aspect ce îndreptățește instanța de judecată să îi atribuie acestuia o parte din imobilele construcții, mai exact anexele gospodărești și cotețul.
De altfel, poziția procesuală a părților, atitudinea pe care acestea au avut-o pe parcursul desfășurării prezentei cauze au format convingerea instanței în sensul că există o stare tensionată între pârâte și reclamant, stare care s-ar perpetua dacă instanța ar da curs cererii pârâtelor de atribuire către acestea a unei părți din imobilul construcții.
De asemenea, la împărțirea bunurilor succesorale instanța a avut în vedere și faptul că atribuirea în lotul pârâtului Z.T. a unei părți din imobile este de natură să împovăreze mai puțin pe reclamant cu plata sultelor.
În considerarea prevederilor art. 673indice 9 Cod procedură civilă, a hotărât atribuirea în deplină proprietate și posesie a bunurilor respective potrivit variantei a.III-a a raportului de expertiză, întocmit de expert judiciar N.C. și a variantei a II-a a suplimentului la raportul de expertiză specialitatea topocadastru, întocmit de expert judiciar G. M..
În cauză au declarat recurs pârâtele B.M., M.C., A.I. și B.E., care au criticat sentința sub următoarele aspecte:
În mod greșit nu au fost reținute la partaj 5 butoaie din lemn și un cazan de țuică de 200 l, deși martorii R.M. și N.C. au declarat că defuncta și soțul acesteia produceau și comercializau vin și țuică, activitate continuată de soțul supraviețuitor.
Un alt motiv de recurs se referă la atribuirea bunurilor imobile: deși pârâtul Z.T. nu a solicitat, i s-au atribuit acestuia anexele gospodărești, cu toate că recurentele-pârâte formulaseră o asemenea solicitare în sensul de a li se atribui anexele în indiviziune sau să fie atribuite pârâtei- recurente A.I..
Au arătat recurentele că aceasta s-a ocupat de îngrijirea defunctei în ultimii 3 ani de viață, locuind efectiv cu aceasta, ambii părinți exprimându-se în sensul ca imobilele să rămână recurentei, toți ceilalți descendenți fiind de acord. Între părți nu există o stare tensionată, considerentele reținute de instanța de fond în acest sens fiind contrare probelor existente.
Au mai susținut recurentele că atribuirea anexelor, în indiviziune, către acestea, ar fi reprezentat o soluție morală și legală.
Analizând recursul, Tribunalul constată următoarele:
Soluția instanței de fond în ceea ce privește neincluderea la masa de partaj a unui cazan de țuică de 200 l și a 5 butoaie din lemn este temeinică.
Într-adevăr, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că la data deschiderii succesiunii, aceste bunuri existau în patrimoniul succesoral.
Declarația singurului martor care a arătat că avea cunoștință de aceste bunuri, N.C., nu poate fi primită de către instanță, relatarea nefiind concludentă, în condițiile în care martorul a afirmat că reclamantul ar fi dus aceste bunuri la o vecină, dar nu a putut identifica persoana respectivă.
Or, întrucât recurentele-pârâte au formulat această solicitare, era sarcina acestora să dovedească existența bunurilor.
Și în ceea ce privește lotizarea, sentința este legală și temeinică.
Conform art. 673^9 din Codul de procedură civilă, "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.";
Aceste criterii au caracter exemplificativ, instanța putând să aprecieze modalitatea de împărțire a bunurilor și în raport de alte elemente asemănătoare.
În speță, atunci când a hotărât să atribuie anexele gospodărești către intimatul Z.T., corect a reținut instanța că o atare soluție se impune față de faptul că acesta locuiește efectiv împreună cu reclamantul - intimat în imobile și având în vedere și starea conflictuală existentă între reclamant și recurentele-pârâte.
Această situație de fapt reiese din declarațiile martorilor audiați.
Întrucât imobil-casă a fost atribuit reclamantului, pentru ca acesta să-și poată exercita corespunzător dreptul de proprietate cu privire la imobil, în mod corect s-a avut în vedere situația tensionată dintre acesta și recurente.
Având în vedere că imobilul pe care l-au solicitat recurentele reprezintă anexe ale casei atribuite reclamantului, instanța apreciază că atribuirea acestor construcții conform dorinței recurentelor ar fi reprezentat o soluție necorespunzătoare finalității unui partaj, perpetuând o stare tensionată și conflictuală între părți.
Pe de altă parte, ar fi însemnat să nu se țină cont nici de faptul că pârâtul Z.T. locuiește, efectiv, împreună cu reclamantul, în aceste imobile și să i se schimbe situația locativă din prezent, fără ca acesta să aibă o altă locuință.
Față de considerentele expuse, instanța, cu majoritate, constată că recursul este nefondat și, în consecință, îl va respinge.
În temeiul art.274 din Codul de procedură civilă, le va oblige pe recurente să plătească intimatului Z.C. cheltuieli de judecată reprezentând onorar de avocat conform chitanței de la dosar.
Opinie separată
Consider că soluția corectă este cea de admitere a recursului și de modificare a sentinței recurate în sensul atribuirii lotului nr.2 din varianta I a raportului de expertiză întocmit de domnul expert M. G. recurentei A.I., lot cuprinzând atât construcțiile cât și terenul aferent acestora) pentru următoarele considerente:
Potrivit art.6735 alin.(2) și 6739 Cpc, instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ieșire din indiviziune va face împărțeala în natură, la formarea și atribuirea loturilor, urmând a ține seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.
Prin urmare, varianta 1 propusă de expert G. M., variantă în care lotul nr.1 a revenit domnului Z.C. iar lotul nr.2 doamnei I.A. respectă atât principiul partajării în natură a bunurilor dar și voința exprimată de majoritatea părților din cauză, cele patru pârâte solicitând primei instanțe atribuirea acestui lot în indiviziune iar în recurs manifestându-și voința în sensul atribuirii bunurilor către A. I. care, potrivit adeverinței nr.10825/14.11.2011 eliberată de Primăria comunei S., nu deține locuință proprietate personală (f.50), în timp ce domnul T.Z. căruia judecătoria i-a atribuit bunurile în discuție, locuiește împreună cu tatăl său, reclamantul Z.C., având, deci, locuința asigurată.";
Împotriva deciziei civile nr. 96/R din 23.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 18164/180/2008 a formulat contestație în anulare contestatorii B.M., A.I., B.E solicitând modificarea sentinței civile recurate în sensul atribuirii lotului nr.2 din varianta 1 din raportulul de expertiză G., recurentei A..
În motivarea contestației în anulare se arată că soluția dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale în sensul că membrii completului de judecată au făcut o analiză sumară a probelor și a dat o interpretare contradictorie probelor existente la dosarul de fond și în recurs.
Cererea a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimații nu au depus întâmpinare la dosar în ceea ce privește admisibilitatea cererii.
În contestația în anulare nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele contestației în anulare, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod de procedură civilă:
" Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317 și art. 318 Cod de procedură civilă. Motivele contestației în anulare au un caracter limitativ și de strictă interpretare.
Or, ceea ce invocă contestatoarea prin motivele de contestație nu se încadrează în dispozițiile art. 318 Cod de procedură civilă, ci ceea ce invocă este o eventuală greșeală de judecată.
Noțiunea de greșeală materială la care face referire art.318 Cod procedură civilă nu are în vedere eventuale erori de judecată, de interpretare a faptelor și de apreciere a probelor de către instanță. Textul menționat nu deschide pentru părți posibilitatea schimbării unei decizii irevocabile pentru nemulțumiri legate de modalitatea soluționării pe fond a cauzei, ci constituie o cale de excepție ,în care, pentru situații restrânse la aspecte formale ale judecății, se pot îndrepta anumite erori legate de procedură care au dus la pronunțarea unei soluții greșite.
Însă în motivarea contestației în anulare se invocă eventuale greșeli de judecată, transformându-se în mod nepermis o cale extraordinară de atac într-una ordinară, neprevăzută de lege.
Față de cele mai sus arătate și având în vedere că în cauză nu sunt întrunite prevederile 318 Cod procedură civilă contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
| ← Prescripţia dreptului la acţiune în obligarea statului la... | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
