Contestaţie în anulare. nelegală citare. depunerea cererii de recurs printr-un serviciu specializat (prin unitatea specializată a serviciului român de informaţii). data înregistrării. modul de calcul al termenului de recurs.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 1916 din data de 25.09.2017
Rezumat:
In cazul altor servicii de comunicare decât cele poștale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanței este reprezentată de mențiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat (în cauza de față, cererea de recurs) a datei la care a fost predat. Practic data înmânării actului către serviciului specializat trebuie menționată ("înregistrată ori atestată";) pe înscrisul ce urmează a fi transmis instanței, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condițiilor legate de respectarea termenelor procedurale de către instanța de judecată și partea adversă.
Lipsa unei atari mențiuni, care nu putea fi invocată decât la primul termen de judecată de către instanță, prin invocarea excepției tardivității în raport de data înregistrării efective la instanță, nu trebuie să impună părții obligații suplimentare, sub forma depunerii altor înscrisuri, respectiv a borderourilor de transmitere a corespondenței.
Hotărârea:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 8.04.2016, reclamantul Sindicatul A., pentru membrii de sindicat B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtul E., a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata contravalorii cheltuielilor de transport efectuate în scopul deplasării la și de la locul de muncă, în perioada 11.04.2014 la 31.05.2014.
Prin sentința nr. 539 din 5 octombrie 2016, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., pentru membrii de sindicat B., C. și D. în contradictoriu cu pârâtul E.; a obligat pârâtul să achite reclamanților contravaloarea transportului efectuat în perioada 11.04.2014 - 31.05.2014, la și de la locul de muncă; a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată - 400 lei onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, însă motivele de recurs nu pot fi supuse analizei instanței de control judiciar întrucât la termenul de astăzi, Curtea, din oficiu, a invocat excepția tardivității promovării căii de atac.
Prin decizia nr. 1178 din 7 iunie 2017 Curtea de Apel Suceava - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a respins ca tardiv formulat recursul declarat de pârâtul E. împotriva sentinței nr. 539 din 5 octombrie 2016 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal - în dosarul nr. 888/40/2016, intimați fiind reclamanții B., C. și D., prin A.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut cu prioritate excepția de tardivitate a recursului, potrivit art. 248 Cod de procedură civilă, aplicabil și în recurs. Astfel, potrivit art. 485 alin. 1 din codul de procedură civilă coroborat cu art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Termenul de recurs, fiind termen pe zile, se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, neintrând în calcul nici ziua când a început să curgă, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, s-a constatat că sentința atacată a fost comunicată pârâtului-recurent la data de 10 martie 2017 (fila 60 dosar fond), recursul acestuia fiind înregistrat la Tribunalul Botoșani la data de 28 martie 2017 (fila 4 dosar recurs), depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii care s-a împlinit la data de 27 martie 2017. Conform art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune altfel. Constatând că recursul nu a fost declarat în termenul imperativ prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea a făcut aplicarea dispozițiilor legale de sancționare mai sus invocate și a respins recursul ca tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii, contestatorul E., a formulat contestație în anulare.
În motivarea contestației sale în anulare, contestatorul a arătat, în esență, că prima instanță a fost învestită cu soluționarea cererii de către A. în numele a 3 membri de sindicat respectiv B., C. și D., sentința Tribunalului Botoșani fiind pronunțată în raport cu părțile A. și E. Ulterior, la instanța de recurs, au fost citate ca părți E. în calitate de recurent respectiv intimații B., C., și D., fără a mai fi citat și sindicatul în calitate de intimat. A mai arătat că instanța de recurs a respins ca tardiv formulat recursul promovat de E. împotriva Deciziei Tribunalului Botoșani nr. 539/05.10.2016, ca urmare a invocării din oficiu la termenul din data de 07.06.2017 a excepției tardivității introducerii cererii de recurs. A apreciat că excepția invocată de către instanța de recurs din oficiu nu poate fi reținută în cauză, întrucât memoriul de recurs a fost transmis de către instituția recurentă în termenul legal de 15 zile, prin intermediul poștei speciale a SRI, în cauză fiind vorba despre o eroare materială cu privire la transmiterea în termenul legal a recursului. Totodată a menționat că E. și structurile din subordine transmit corespondența conform prevederilor H.G. 1349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția, pe teritoriul României, a corespondenței clasificate prin unitatea specializată a Serviciului Român de Informații, reprezentată de UM 0xxx, act normativ care la art. 20 alin. 4 prevede că: "Corespondența neclasificată elaborată de Parlament, Administrația Prezidențială, Guvern, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ministere, prefecturi și unități din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și care circulă între acestea se colectează, se transportă, se distribuie și i se asigură protecția, fără plată, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri." În baza Borderoului nr. S56 E. a transmis în data de 27.03.2017 (termenul legal) prin UM 0xxx către Tribunalul Botoșani borderoul cu nr. 28/27.03.2017 ce conținea, printre altele, memoriul de recurs cu nr. 1030261/21.03.2017. Conform art. 183 din Codul de procedură civilă "(1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.(3) în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată." A susținut că recursul a fost formulat în termenul legal, E. a primit comunicarea hotărârii instanței de fond în data de 10.03.2017 și a transmis recursul nr. 1030261 din 21.03.2017 către Tribunalul Botoșani în data de 27.03.2017 conform borderoului S 56/27.03.2017, însă instanța a apreciat greșit data la care a fost depus recursul, considerând că acesta a fost depus la data de 28.03.2017, dată la care UM 0xxx a predat corespondența la Tribunalul Botoșani. Solicită a se avea în vedere că termenul de 15 zile s-a împlinit la data de 25.03.2017 într-o zi nelucrătoare - sâmbătă, astfel încât următoarea zi lucrătoare a fost 27.03.2017, dată la care cererea de recurs a fost predată la serviciul de poștă specială. Mai arată că numai dintr-o eroare instanța de recurs a luat în considerare data de 28.03.2017 ca dată a depunerii recursului, în fapt data la care acesta a fost înregistrat la Tribunalul Botoșani, fără a lua în considerare că cererea astfel formulată putea fi transmisă și prin poștă. Faptul că instanța de recurs a invocat din oficiu excepția de tardivitate, fără a fi pusă în vedere prin intermediul citației obligația de a dovedi depunerea recursului în termen sau fără a da posibilitatea prin amânarea judecății sau a pronunțării de a depune înscrisuri doveditoare în acest sens, a condus la pronunțarea unei soluții nelegale și netemeinice, contrară principiului general privind aflarea adevărului. Regimul juridic special al înscrisurilor doveditoare privind transmiterea corespondenței, înscrisuri care se regăsesc la structura de secretariat a unității, nu a permis deținerea acestora de către consilierul juridic împuternicit în dosar pentru a putea fi în măsură a le prezenta instanței la termen, cu atât mai mult cu cât excepția a fost invocată din oficiu la termenul de judecată. în fapt, memoriul de recurs fiind predat la structura de secretariat pentru transmitere la destinatar, nu subzista obligația de a extrage respectivele file din carnetul de borderouri pentru ca acestea să se regăsească la dosarul de instanță de la nivelul unității.
Solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată cu consecința soluționării pe fond a cererii de recurs.
Examinând contestația în anulare formulată, instanța constată că prevederile legale invocate respectiv art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, nu sunt îndeplinite în cauză.
Sub un prim aspect, instanța constată că pârâtul recurent a formulat prezenta contestație în anulare invocând dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), fiind menționate din eroare ca temei juridic al cererii "art. 509 alin. 1 pct. 5 ("Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 5) după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;";).
În ceea ce privește motivele prezentei contestații, instanța reține că s-a invocat săvârșirea unei erori materiale cu privire la calcularea termenului în care a fost depus recursul, respectiv s-a omis a se avea în vedere comunicarea cererii de recurs prin poșta specială, în conformitate cu dispozițiile art. 183 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010).
Potrivit acestor din urmă dispoziții "Actele depuse la poștă, servicii specializate de curierat, unități militare sau locuri de deținere (1) Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. (2) Actul depus de partea interesată înăuntrul termenului prevăzut de lege la unitatea militară ori la administrația locului de deținere unde se află această parte este, de asemenea, considerat ca făcut în termen. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată";(sublinierea instanței).
Practic, recurentul contestator invocă omisiunea instanței de recurs de a da eficiență dispozițiilor art. 183 alin. 1, în condițiile în care transmiterea cererii de recurs a fost realizată printr-un serviciu specializat de comunicare.
Spre deosebire de contestator, instanța reține că în cazul altor servicii de comunicare decât cele poștale, dovada depunerii înscrisurilor transmise instanței este reprezentată de mențiunea sau atestarea făcută pe actul comunicat (în cauza de față, cererea de recurs) a datei la care a fost predat. Practic data înmânării actului către serviciului specializat trebuie menționată ("înregistrată ori atestată";) pe înscrisul ce urmează a fi transmis instanței, tocmai pentru a fi posibilă verificarea îndeplinirii condițiilor legate de respectarea termenelor procedurale de către instanța de judecată și partea adversă.
Lipsa unei atari mențiuni, care nu putea fi invocată decât la primul termen de judecată de către instanță, prin invocarea excepției tardivității în raport de data înregistrării efective la instanță, nu trebuie să impună părții obligații suplimentare, sub forma depunerii altor înscrisuri, respectiv a borderourilor de transmitere a corespondenței. Dispozițiile exprese din codul de procedură civilă, care impun efectuarea acestor mențiuni, sunt de natură a înlătura dificultățile întâmpinate de către contestatoare în dovedirea datei trimiterii în termen a cererii de recurs.
Faptul că recurentul contestator a preferat transmiterea corespondenței conform prevederilor H.G. 1349/2002 privind colectarea, transportul, distribuirea și protecția, pe teritoriul României, a corespondenței clasificate prin unitatea specializată a Serviciului Român de Informații, reprezentată de UM 0xxx, act normativ care la art. 20 alin. 4 prevede că: "Corespondența neclasificată elaborată de Parlament, Administrația Prezidențială, Guvern, Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ministere, prefecturi și unități din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și care circulă între acestea se colectează, se transportă, se distribuie și i se asigură protecția, fără plată, în conformitate cu prevederile prezentei hotărâri." nu înlătură sancțiunea aplicată de instanța de recurs.
Sub un prim aspect, instanța reține că actul normativ invocat de către contestator este unul cu putere inferioară legii organice reprezentate în speță de codul de procedură civilă, astfel că, în caz de dispoziții neconcordante, instanța va trebui să acorde aplicabilitate actului normativ cu forță superioară.
Sub un al doilea aspect, actul normativ invocat este anterior codului de procedură civilă, situație în care nu s-ar putea aplica în mod prioritar, adoptarea noului cod de procedură civilă impunând modificarea corespunzătoare a actelor normative cu forță inferioară, chiar dacă acestea au aplicabilitate specială în domeniul în care au fost edictate.
Față de argumentele de fapt și de drept expuse, cum motivele invocate de către contestator nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 raportat la art. 183 alin. 3 din Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), contestația în anulare de față urmează a fi respinsă ca atare.
| ← Hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare | Contestaţie la executare. recurs declarat împotriva deciziei... → |
|---|
