Contestaţie la executare, executare benevolă a obligaţiei
| Comentarii |
|
Judecătoria GĂEŞTI Sentinţă civilă nr. 1090 din data de 24.09.2015
Prin sentința civilă nr. 1090 din data de 24.09.2015, Judecătoria Găești a hotărât astfel:
"Respinge contestația la executare formulată de contestatorul MC, în contradictoriu cu pârâta MG.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2015";.
Pentru a hotărî astfel, s-au reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la 19.05.2015, sub nr. 2031/232/2015, contestatorul MC, în contradictoriu cu pârâta MG, a formulat contestație împotriva executării silite pornite de numita MG. A solicitat anularea formelor de executare, respectiv exonerarea sa de plata onorariului de executor în sume de 5510 lei, onorariu de executare, 600 lei, cheltuieli de executare, 800 lei, onorariu executare bunuri, având în vedere faptul că și-a exprimat punctul de vedere în sensul executării de bună voie, dar pârâta nu s-a prezentat, nici pentru a-și ridica bunurile și nici pentru a încasa sulta, pe care a fost și este de acord să o achite, de îndată ce aceasta îi pune la dispoziție adresa unde să depună banii sau număr de cont.
În motivarea contestației contestatorul arată că, prin Decizia civilă nr. 200 din 20.03.2015, comunicată la data de 14 04.2015, rămasă definitivă la data de 30 aprilie 2015, i s-a admis apelul în sensul că instanța dispune partajarea conform variantei 3 a raportului de expertiză. Susține că a fost de acord să-i fie atribuit imobilul bun comun, situat în comuna Cobia, sat Frasin Deal și să despăgubească pe numita MG cu suma de 67745 lei, cu titlu de sultă. Prin varianta 3 s-a stabilit și modalitatea în care se atribuie bunurile mobile.
Așa cum s-a arătat la instanța de fond, pârâta MG este plecată în Italia, aceasta dându-și pe parcursul procesului adresa din ..., județul Dâmbovița, deși are domiciliul în același imobil, bun comun, de la care are și cheia de acces, nu s-a prezentat pentru a executa de bună voie decizia instanței, el nu avea cum să-i înmâneze acești bani, faptul că a sesizat executorul judecătoresc, în mod direct, fără a încerca să execute de bună voie, este o dovadă a relei credințe. Susține că locuiește în altă construcție, numită pătul locuibil, moștenire de la părinții lui, nu era în posesia și nu folosea bunurile ce au făcut obiectul partajului. Având în vedere dispozițiile art. 622 alin. 2 din codul de procedură civilă, potrivit căruia "În cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația, aceasta se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită";, s-a solicitat să se aibă în vedere faptul că pârâta nu s-a prezentat și nici nu a pus la dispoziție niciun cont pentru a depune suma, iar în ceea ce privește bunurile mobile, sunt în posesia sa, putând oricând să și le ridice sau să dispună de ele în orice mod dorește. S-a mai solicitat să se aibă în vedere faptul că, la o săptămână după rămânerea definitivă a hotărârii, fără să facă niciun demers pentru a dovedi că a dorit să execute de bună voie, aceasta a trecut la executarea silită și a indicat și un domiciliu ales, care nu mai este cel din domiciliul comun.
Pe calea prezentei contestații, s-a solicitat să se dispună exonerarea sa de plata onorariului nejustificat de executor și a celorlalte cheltuieli, urmând să i se pună la dispoziție un cont al pârâtei în care să vireze sulta.
În ceea ce privește bunurile mobile, sunt în posesia pârâtei, care deține cheia imobilului și le poate ridica oricând sau dispune în orice mod de ele.
În dovedirea cererii a fost indicată proba cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 711 și următoarele cod procedură civilă.
Prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar, la 21.05.2015, de către contestator, cerere de suspendare a executării silite.
Prin întâmpinare, intimata MG a solicitat respingerea cererii.
În motivare a susținut în esență că nu se invocă motive de nulitate a executării. Precizează că MC cunoștea domiciliul din străinătate al părții și că bunurile nu se aflau în posesia sa, fiind în domiciliul contestatorului care întotdeauna s-a opus în mod violent ca ea să revină în fostul domiciliu comun, astfel că nu a avut acces decât pe baza unei hotărâri judecătorești de reintegrare și numai pentru o zi, pentru că a plecat din nou în Italia, iar la revenire a avut aceeași atitudine, așa cum reiese din conținutul sentinței 2723/15.10.2013 pentru a lua câteva lucruri personale. Susține că la mai multe zile de la începerea executării silite contestatorul a solicitat creditoarei intimate să-i pună la dispoziție un cont pentru a efectua plata sumei de bani, dar nu amintește nimic de bunurile mobile, în privința cărora, nu în totalitate, titlul executoriu a fost executat silit la 04.06.2015. Mai arată că suma de bani nu a fost virată în contul care prin somație i-a fost pus la dispoziție de executorul judecătoresc sau în varianta alternativă de a depune această sumă direct la biroul de executare. Afirmă că nu sunt incidente dispozițiile art. 670 alin. 2 cod procedură civilă. În ce privește cererea de suspendare susține că nu se întrevăd motive temeinice care să o impună.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 cod procedură civilă.
Prin răspuns la întâmpinare, contestatorul a susținut că afirmațiile făcute de MG nu corespund realității, aceasta necunoscând domiciliul intimatei. Referitor la bunurile mobile, solicită să se aibă în vedere rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Găești, prin care se confirmă că a împărțit imobilul în natură între ei, până la finalizarea procesului de partaj și i s-a înmânat o cheie de la ușa casei, cu care a deschis ușa executorului judecătoresc. Afirmă că executarea a fost făcută cu rea credință, el executând de bună voie.
Au fost administrate probele cu înscrisuri.
Prin încheierea pronunțată la 12 iunie 2015, în dosar, a fost respinsă cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul MC.
S-a depus copie certificată a dosarului de executare silită 87/2015 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești Marin Florea și Marin George Robert, din Răcari, județ Dâmbovița.
Analizând motivele invocate de către contestator, instanța a reținut că acesta nu a dovedit nicio cauză de nelegalitate a actelor de executare efectuate, situație care ar fi putut conduce la anularea actelor de executare silită ce s-ar fi efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale.
Prin sentința civilă 1609/03.09.2013 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul 2425/232/2012, definitivă prin decizia civilă 200/20.03.2015 a Tribunalului Dâmbovița, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta MG, în contradictoriu cu pârâtul MC, dispunându-se partajarea bunurilor comune conform raportului de expertiză - varianta a III a completării. Conform hotărârii, în lotul contestatorului au revenit bunurile imobile și o parte din bunurile mobile, urmând ca acesta să achite intimatei sultă de 67745 lei, iar în lotul intimatei sulta și o parte din bunurile mobile.
Prin cererea înregistrată la biroul executorului judecătoresc, sub nr. 87/06.05.2015, creditoarea MG a solicitat executarea silită.
Prin încheierea din 06.05.2015, executorul judecătoresc a admis cererea creditoarei MG și a încuviințat executarea silită împotriva debitorului MC, în temeiul titlului executoriu decizia civilă 200/20.03.2015 a Tribunalului Dâmbovița, pentru plata sumei de 67745 lei și recuperarea bunurilor mobile, precum și cheltuieli de executare.
La 07.05.2015 a fost emisă somație, prin care s-a pus în vedere debitorului ca, în termen de o zi de la primire să achite suma de 67.745 lei, onorariul de executare, cheltuielile de executare, onorariul de recuperare bunuri, 74655 lei în total. De asemenea, s-a pus în vedere acestuia să fie la domiciliu în data de 04.06.2015, ora 13, întrucât reclamanta urmează să ridice bunurile ce-i aparțin conform variantei a 3-a a raportului de expertiză centralizatoare.
Prin înștiințare au fost comunicate debitorului, la 14.05.2015, încheierea prin care s-a încuviințat executarea silită, somația și copie certificată a titlului executoriu.
Potrivit procesului verbal din 04.06.2015 întocmit de executorii Marin Florea și Marin George Robert, la acea dată au fost preluate bunurile mobile din domiciliul debitorului, iar în ce privește suma datorată, contestatorul a susținut că o va achita după finalizarea contestației la executare ce a fost promovată.
La 05.06.2015 au fost emise de către executor adrese de înființare a popririi până la concurența sumei de 74655 lei.
Prin încheierea din 27.07.2015, executorul judecătoresc a dispus încetarea executării silite în dosarul 87/2015 aflat pe rolul Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești Marin Florea și Marin George Robert, din Răcari, județ Dâmbovița, având în vedere că au fost recuperate atât debitul cât și cheltuielile de executare.
Potrivit mențiunilor cuprinse în procesul verbal de executare încheiat la 04 iunie 2015, de executorul judecătoresc, care fac dovada situației constatate de agentul instrumentator până la înscrierea în fals, debitorul a susținut cu ocazia deplasării în vederea executării titlului executoriu va achita suma după finalizarea contestației la executare ce a fost promovată.
Nu pot fi reținute alegațiile contestatorului privitoare la faptul că executarea silită a fost pornită împotriva sa cu rea credință.
Executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 par. 1 al Convenției și trebuie să se respecte cerința celerității.
Se reține că o executare de bună voie, în sensul art. 622 alin. 1 C.pr.civ., presupune achitarea de către intimat a sumelor menționate în titlul executoriu, operațiune pe care contestatorul nu a realizat-o. Chiar dacă acesta susține că creditoarea nu s-a prezentat și nici nu a pus la dispoziție un cont pentru a depune suma, debitorul nu poate condiționa executarea obligației impuse în hotărâre de îndeplinirea altor obligații impuse unilateral debitorului (prezentarea personal la domiciliul debitorului, deschiderea unui cont, etc.)
În schimb ar fi fost ușor de dovedit executarea benevolă a obligației pecuniare prin uzitarea procedurii ofertei de plată urmată de consemnațiune reglementată de Titlul VIII din Cartea a VI a Proceduri speciale, art. 1006 - 1013 C.pr.civ. Astfel, se putea libera de datorie, consemnând suma datorată la CEC Bank SA sau la o altă instituție de credit, cu depunerea ulterioară a recipisei de consemnare la executorul judecătoresc.
Pentru aceste considerente, apreciind că executarea a fost efectuată în baza unui titlu executoriu și respectă dispozițiile legale incidente, instanța a respins contestația ca neîntemeiată. Contestația la executare fiind respinsă, cheltuielile de executare au rămas în sarcina contestatorului. De altfel, față de disp. art. 670 alin. 2 C.pr.civ., debitorul este ținut să suporte cheltuielile de executare efectuate după înregistrarea cererii de executare silită și până la realizarea obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă a făcut plata în mod voluntar, dar ulterior începerii executării.
| ← RECTIFICARE CARTE FUNCIARĂ- RECTIFICAREA PLANULUI DE... | FOND FUNCIAR CONSTATARE NULITATE TITLU PROPRIETATE –AUTORITATE... → |
|---|
