FOND FUNCIAR CONSTATARE NULITATE TITLU PROPRIETATE –AUTORITATE LUCRU JUDECAT
| Comentarii |
|
Judecătoria GĂEŞTI Sentinţă civilă nr. 938 din data de 15.07.2015
Prin sentința menționată Judecătoria Găești a respins acțiunea formulată de reclamanta C E, în contradictoriu cu pârâții P V, P C, P V, S T, G E, , COMISIA LOCALĂ PETREȘTI DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR și COMISIA JUDEȚEANĂ DÂMBOVIȚA DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR prin care s-a solicitat nulitatea absolută parțială, în limita suprafeței de 20 ha și 5.198 mp teren arabil extravilan, a titlului de proprietate nr.119045/24.11.2009 emis pe numele reclamantei și al pârâților pentru suprafața totală de 50 ha teren arabil extravilan, în sensul de a fi scoasă această suprafață de teren din acest titlu de proprietate, întrucât aceasta nu îi aparține defunctului P R.I (bunicul matern) ci tatălui reclamantei - D Z.Marin, iar pe cale de consecință să se dispună obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar Petrești să întocmească documentația necesară în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate cu același număr, autor și moștenitori doar pentru suprafața de 29 ha și 4802 mp teren arabil extravilan, iar Comisia Județeană de Fond Funciar Dâmbovița să fie obligată să emită titlu de proprietate, nulitatea absolută totală a titlului de proprietate nr.97416/14.07.1999 emis pe numele P E, în calitate de moștenitoare a defunctului P I. Ghe, pentru suprafața totală de 10 ha teren curți construcții și arabil intravilan și extravilan, suprafață ce nu a aparținut niciodată defunctului P I. Ghe ci face parte din averea lăsată de autorul comun P R. Ion, astfel că P E era persoană neîndreptățită la reconstituire, fiind nora acestui defunct. Ca urmare a constatării nulității absolute parțiale a acestui titlul de proprietate, reclamanta solicită instanței obligarea Comisiei locale de fond funciar Petrești să întocmească documentația necesară în vederea emiterii unui nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață și cu același amplasament, însă având ca autor pe P R. I și ca moștenitori pe P V, P C, P V, S T și G E iar Comisia Județeană de Fond Funciar Dâmbovița să fie obligată să emită titlu de proprietate.
În motivare reclamanta a susținut că autorul comun al părților, P R. I decedat în luna noiembrie 1944, a avut doi copii: P A, mama reclamantei și P Ghe, tatăl pârâților. La data de 30.10.1944 autorul comun a întocmit un testament prin care a testat în favoarea fiicei suprafața de 50 de pogoane teren, respectiv 25 ha iar restul să ii rămână fiului său. Cu ocazia reformei agrare s-au inventariat terenurile proprietarilor iar din procesul verbal încheiat la data de 22.07.1945 rezultă că s-a măsurat suprafața de 50 ha și 9.310 mp, din care făcea parte și suprafața de 25 ha teren arabil precizată în testament, ce revenea copiilor fiicei sale, Anastasia, căsătorită D, predecedată autorului P R. I.
Reclamanta arată că tatăl său, D Z. M a avut proprietate personală în 1945 pe raza județului Dâmbovița, comuna Greci, sat Greci și anume: suprafața de 390 ha în moșia "lunca, Nisipuri și Mogodia compusă din 69 ha teren arabil, din care expropriat 20 ha, 300 ha pădure, un ha teren curți construcții și 20 ha teren neproductiv, din care expropriat 20 ha. A solicitat împreună cu ceilalți moștenitori reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 pogoane de teren, care a fost reconstituită de pe urma acestui autor prin titlul de proprietate nr.74537/1997 și prin titlul de proprietate nr. 129968/2003.
Ca urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma defunctului P R. I a fost emis titlul de proprietate nr. 119045/2009 pentru suprafața de 50 ha teren arabil, reconstituită moștenitorilor C E, P V, P C, P V, S T și G E. Ulterior a promovat acțiune de ieșire din indiviziune în dosarul nr. /232/2010, solicitând împărțirea suprafeței de 50 ha pe cele două tulpini de moștenitori care urmau să primească câte 25 ha. În acest sens s-au pronunțat sentința civilă nr. /2011 a Judecătoriei Găești și decizia civilă nr. /2013 a tribunalului Dâmbovița. situația a fost însă schimbată prin decizia nr. /2014 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. /232/2010 care a reținut în considerente că, atâta timp cât terenul lăsat moștenire conform primului legat s-a aflat în posesia lui D M iar de pe urma acestuia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii nr.18/1991, pentru respectarea clauzelor testamentare se impune ca pârâții să respecte sarcina impusă autorului lor Ghe I. R. P, aceea de a completa cele 50 ha. Astfel, cauza a fost trimisă pentru rejudecare, în vederea efectuării unui nou raport de expertiză care să identifice suprafața de 4 ha și 4802 mp necesară pentru întregirea lotului reclamantei cuvenit în baza testamentului, urmând să se dea eficiență clauzelor testamentului întocmit la data de 30.10.1944 de către autorul comun I.R. P.
Consideră reclamanta că prin aceasta s-a diminuat proprietatea tatălui său, D Z. M cu suprafața de 20 ha și 5.198 mp, care astfel rămâne doar cu 29 ha și 4.802 mp din 50 ha și a fost mărită nejustificat proprietatea bunicului matern cu suprafața de 20 ha și 5.198 mp, la care se adaugă cele 10 ha reconstituite nejustificat pe numele P E, nora defunctului P R. I, față de 50 ha și 9.310 mp cât măsura proprietatea acestuia în 1945, urmând să beneficieze în total de 80 ha și 5.198 mp.
În concluzie, apreciază că suprafața de 20 ha și 5198 mp din totalul de 50 ha teren reconstituit de pe urma defunctului D Z M "trebuie să fie scoasă din titlul de proprietate ce a fost emis ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate de pe urma defunctului P R. Ion, pentru întregirea proprietății ce a aparținut defunctului D Z M până la limita legală de 50 ha";, întrucât acesta a deținut ca avere proprie în anul 1945 suprafața de 390 ha teren, din care 69 ha teren arabil.
Reclamanta consideră că justifică un interes legitim în promovarea acțiunii întrucât ca urmare a emiterii titlurilor de proprietate contestate șui a dispozițiilor din decizia nr. /2014 a Curții de Apel Ploiești a fost diminuată proprietatea tatălui său cu suprafața de 20 ha și 5.198 mp, cu care a fost mărită nejustificat proprietatea bunicului matern.
În drept a invocat dispozițiile art.III lit. c din legea nr. 169/1997 iar ca probe a indicat: acte, martori, interogatorii, expertiză.
Au fost anexate în copii înscrisurile de la filele: 12-60.
Pârâta Comisia locală de fond funciar Petrești a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu motivarea că reclamantei i-a fost reconstituită suprafața solicitată (f.74), în timp ce pârâta Comisia județeană nu a depus întâmpinare, cu toate că era obligatorie, conform art. 208 Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea depusă în termen legal la data de 24.11.2014 pârâta P V a solicitat respingerea acțiunii ca fiind "ilegală, nefondată, falsă";, arătând în esență că reclamanta nu încearcă decât să repete acțiunea de ieșire din indiviziune din dosarul nr. /232/2010 aflat în rejudecarea fondului pe rolul instanței, încercând să prelungească termenul de soluționare și să nu respecte decizia nr. /2014 a Curții de Apel Ploiești.
Prin întâmpinarea depusă separat, dar la aceeași dată, pârâții P V, P C, P V, S T și G E au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, invocând, în privința primelor două capete de cerere, puterea de lucru judecat de care se bucură decizia nr. /2014, precum și faptul că reclamanta a fost trecută ca titulară, reprezentantă a tulpinii mamei sale D A, ca urmare a unui demers judiciar promovat în anul 2009, hotărârea intrând în de asemenea în puterea lucrului judecat. Cu privire la cererea de constatare a nulității titlului nr. 97416/1999 au invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, motivând că autorul pârâților a avut propriul rol agricol ca și tatăl reclamantei, iar la apariția legii fondului funciar s-a avut în vedere rolul agricol al autorului lor din anii 1958-1960, anterior cooperativizării.
La data de 08.12.2014, reclamanta C E a formulat răspuns la ambele întâmpinări, prin care a susținut în esență, următoarele:
Prin sentința civilă nr. /2005 pronunțată de Judecătoria Găești, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia nr. /27.04.2006 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul civil nr. /2006, s-a dispus nulitatea parțială a titlului de proprietate nr.119045/2002 și emiterea unui nou titlu pe care să fie menționată și ea C E în calitate de moștenitoare alături de pârâții pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate de pe urma defunctului P R. I pentru suprafața de 50 ha pe raza satului Gherghești, comuna Petrești. Astfel a fost emis titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009. La acel moment nu a contestat suprafața de 50 ha pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul P R. I, deoarece în primul rând știa că aceasta reprezintă limita prevăzută de legea fondului funciar, iar în al doilea rând cunoștea cu certitudine faptul că din această suprafață de 50 ha trebuie să îi revină suprafața de 25 ha, în calitate de nepoată de fiică predecedată (suprafață care de altfel fusese lăsată de bunicul P R. I prin testamentul întocmit în 1944 și față de care ea și frații săi (toți minori la acel moment) trebuiau să devină proprietari la momentul majoratului. Nu s-a mai întâmplat acest lucru întrucât, ca urmare a instaurării regimului comunist din România, acest teren nu a mai ajuns în proprietatea lor, ci în proprietatea statului până în 1989, fiind preluat direct, el făcând parte din moșia defunctului P R. I. A reiterat solicitarea ca suprafața de 20 ha și 5.198 m.p. teren arabil extravilan să fie scoasă din titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009 și să fie emis un titlu de proprietate pentru această suprafață pe numele reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului Dobrescu Z. Marian, tocmai având în vedere imensa greșeală de interpretare făcută de Curtea de Apel Ploiești prin decizia civilă nr.355/2014, prin care în mod eronat se stabilește că din suprafața de 25 ha teren arabil la care era îndreptățită după urma defunctului P R. I, conform testamentului din 1944, trebuie să mai primească doar suprafața de 4 ha și 5.802 m.p., pentru întregirea lotului, întrucât diferența de 20 ha și 5.198 m.p. s-ar afla încorporată în suprafața totală de 50 ha teren ce i-a fost reconstituit ei și celorlalți moștenitori ai defunctului D Z. M, după urma acestuia. În susținerea acestei imense greșeli de interpretare făcută în decizia civilă nr.355/2014, Curtea de Apel Ploiești a avut în vedere un înscris sub semnătură privată intitulat Proces verbal încheiat la data de 7 mai 1946, proces verbal care nu are nici un număr de înregistrare și care nici nu a fost semnat de tatăl său D Z. M, de altfel din conținutul acestui proces verbal nici nu rezultă că tatăl său ar fi participat la efectuarea măsurătorilor efectuate de ing. Popovici Emil, astfel că nu a avut cunoștință de conținutul acestuia și astfel că nici nu avea cum să-l conteste.
A subliniat că tatăl său a avut avere proprie la apariția reformei agricole din 1945, ce depășea peste 50 ha teren arabil, motiv pentru care s-a dispus inițial exproprierea definitivă a moșiei ce aparținea autorului ei, conform procesului verbal nr.166/16 mai 1946 eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Dâmbovița iar ulterior s-a dispus refacerea hotărârii în sensul îndrumărilor venite din partea Comisiei județene pentru reforma agrară, prin care admite cota de 50 ha rezervându-se proprietarului, iar în baza art.3 lit.h din lege, prisosul terenului ce depășește această cotă rămâne definitiv expropriată. Niciodată tatăl său D Z. M nu a avut ca proprietate personală o suprafață mai mică de 50 ha teren arabil extravilan ci, în 1945, înainte de apariția reformei agrare, tatăl său deținea în proprietate personală 69 ha teren arabil, 1 ha curți construcții (aceste terenuri formau un trup comun aflându-se în jurul conacului situat în sat Greci, comuna Greci, județul Dâmbovița, cunoscut în zonă sub denumirea "Conacul lui Florică Dobrescu"; sau Moșia "La Florică";, tatăl său, D Z. M, fiind cunoscut de consăteni cu numele de Florica D.
După aplicarea reformei agrare în 1945, tatălui său i s-a expropriat suprafața de 20 ha teren arabil, rămânând în proprietate cu o suprafață de 50 ha în jurul conacului (din care 49 ha teren arabil și 1 ha curți construcții), iar la 02.03.1949 i-a fost confiscată întreaga avere.
Având în vedere că tatăl reclamantei a avut în proprietate personală o suprafață mai mare de 50 ha teren arabil înainte de reforma agrară din 1945, iar bunicul matern a avut o suprafață de 50 ha teren arabil, ca urmare a apariției Legii nr.18/1991 cu modificările și completările ulterioare, limita reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile arabile fiind stabilită la 50 ha, reconstituirea dreptului de proprietate după fiecare autor în parte se limitează la 50 ha.
Faptul că P I. Ghe (tatăl pârâților) nu a deținut proprietate proprie și personală la nivelul anului 1945 când s-a înfăptuit reforma agrară, rezultă chiar din întâmpinarea formulată individual de P V, care afirmă că tatăl lor a avut rol agricol abia în anii 1958-1960, fără să facă dovada modului de dobândire al terenului cu care pretinde că figura înscris în rolul agricol. P I Ghe, a beneficiat de teren după moartea defunctului Popescu R. Ion, întrucât în timpul vieții sale, bunicul matern P R.Ion nu a dorit să facă acte de proprietate fiului său P I. Ghe deoarece acesta avea patima jocurilor de noroc, iar bunicului îi era teamă ca fiul său să nu piardă proprietățile la aceste jocuri.
Având în vedere că terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.97416 din 14.07.1999, provin de drept din averea defunctului P R. Ion a cărui moștenitoare legală și testamentară este, consideră că este persoana îndreptățită la solicitarea nulității acestui titlu de proprietate în vederea stabilirii în mod corect a autorului de la care provine suprafața de 10 ha teren ce a fost reconstituită prin acest titlu de proprietate, chiar dacă nu dorește să fie înscrisă pe acest titlu de proprietate în calitate de moștenitoare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de părți și interogatoriile luate de reclamantă pârâților persoane fizice și de către aceștia reclamantei, atașate la filele 187-188 și 191-210.
Cu adresa nr. 10220/12.01.2015 Primăria Petrești a înaintat actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate contestate (f.102-134).
Prin încheierea din 15.04.2015 instanța a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți în raport cu decizia civilă nr. /2014 a Curții de Apel Ploiești și a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de aceeași pârâți în întâmpinare cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute totale a titlului de proprietate nr.97416/1999.
Fără a relua considerentele avute în vedere la admiterea excepției lipsei calității procesuale active, care se regăsesc în încheierea de ședință de la filele 162-163, pe cale de consecință, instanța urmează să respingă capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute totale a titlului de proprietate nr.97416/1999, cât și capătul de cerere subsecvent, prin care s-a solicitat să se dispună eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru aceeași suprafață și cu același autor dar în favoarea pârâții persoane fizice, ca beneficiari ai reconstituirii.
Cu privire la primele capete de cerere, instanța reține următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.119045/24.11.2009 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren arabil extravilan de pe urma autorului P R. I pe numele reclamantei și al pârâților PV, P C, P V, S T, G E.
Din documentația înaintată de Primăria Petrești, cât și din susținerile părților și celelalte probe administrate în cauză, rezultă că acesta a fost emis în baza cererilor de reconstituire succesive formulate în baza Legii 169/1997 și a Legii nr.1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005, fiind reconstituită suprafața maximă admisă de lege de 50 ha, conform art.3 alin. 2 din Legea nr. 1/2000, modificată prin Legea nr. 247/2005, de pe urma autorului PR. Ion.
Reclamanta de față a promovat mai întâi acțiune de ieșire din indiviziune cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate contestat în prezenta cauză, fiind înregistrat pe rolul instanței dosarul nr.354/232/2010*, aflat în rejudecarea fondului ca urmare a deciziei civile nr.355/2014 a Curții de Apel Ploiești, judecata fiind suspendată însă la data de 03.12.2014 până la soluționarea definitivă a prezentului dosar.
Acțiunea de față a fost promovată cu scopul declarat expres de reclamantă de a înlătura inechitatea ce rezultă, în opinia sa, din decizia nr.355/2014 a Curții de Apel Ploiești, față de îndrumările obligatorii date de instanța de casare în vederea rejudecării fondului cererii de împărțire a terenurilor reconstituite de pe urma autorului comun prin titlul de proprietate nr. 119045/2009.
Chiar dacă instanța a respins prin încheierea din 15.04.2015 excepția autorității de lucru judecat în privința considerentelor deciziei civile nr.355/2014, constatând că nu există identitate de obiect și cauză juridică, nu poate face abstracție în analiza fondului cauzei de faptul că reclamantei îi este opozabilă decizia menționată și nu poate obține contrariul celor statuate în mod definitiv, câtă vreme invocă aceleași temeiuri de fapt într-o cauză nouă, chiar dacă se întemeiază pe o altă cauză juridică.
Cauzele de nulitate absolută a actelor de reconstituire a dreptului de proprietate sunt expres și limitativ reglementate de art. III din Legea nr.169/1997, iar instanța nu a identificat nici incidența cazului invocat de către reclamantă în ce privește reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului P R. I conform titlului de proprietate contestat, dar nici incidența unui alt caz dintre cele prevăzute de art.III din lege. Astfel, se reține că, potrivit art.III alin. 1 lit. c din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în intravilanul localităților, pe terenurile revendicate de foștii proprietari, cu excepția celor atribuite conform art.23 din lege.
În speță, pe lângă faptul că reconstituirea contestată vizează doar terenuri situate în extravilan iar nu în intravilan, reclamanta nu a pretins și nu a dovedit că ar fi formulat vreodată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de pe urma autorului D Z. M pentru această suprafață de 20 ha și 5.198 mp, în limita căreia solicită constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.119045/2009 emis de pe urma autorului P R. Ion.
Instanța nu poate reține nici nulitatea actului de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren a cărei reconstituire de pe urma autorului menționat în titlul de proprietate a fost solicitată chiar de către reclamantă și pentru motive ce au apărut ulterior reconstituirii, decizia civilă nr. /2014 fiind pronunțată ulterior emiterii titlului de proprietate contestat, nr.119045/1999.
Din perspectiva cazurilor de nulitate prevăzute limitativ de dispozițiile art.III din Legea nr. 169/1997, instanța consideră că nu este necesar să analizeze aspectele invocate de părți cu privire la suprafețele de teren expropriate de la autorul P R. Ion și efectele testamentului lăsat de acesta, care au fost deja analizate în mod definitiv prin decizia Curții de Apel Ploiești, chiar dacă reclamanta nu este de acord cu aceasta și sunt relevante doar sub aspectul modalității în care se va realiza ieșirea din indiviziune și respectiv componența loturilor ce se vor atribui părților în dosarul de partaj.
Legalitatea reconstituirii dreptului de proprietate este analizată doar din perspectiva respectării dispozițiilor legilor fondului funciar în vigoare la data emiterii actelor de reconstituire și cu privire la care instanța constată că nu au fost încălcate.
Față de toate cele expuse mai sus, instanța va respinge în totalitate acțiunea promovată de reclamantă, iar în temeiul art.453 raportat la art.451 Cod proc. civilă, o va obliga pe aceasta, ca parte care a pierdut procesul, la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat către pârâți.
Red.C.C.
Tehnored.CC/L.N.D.
Ex.10/25.08.2015
ODCP nr. 8528
| ← Contestaţie la executare, executare benevolă a obligaţiei | Competenţa teritorială exclusivă a instanţei de tutelă → |
|---|
