Contestaţie la executare în ceea ce priveşte obligaţia de întreţinere
| Comentarii |
|
Tribunalul BACĂU Decizie nr. 763 din data de 12.07.2013
Prin sentința civilă nr. 540/15.02.2013 Judecătoria Onești a respins excepția tardivității invocată de intimatul M.M. și a respins contestația la executare formulată de contestatoarea M.N.L. în contradictoriu cu intimatul M.M. și I.J.P. Bacău. A fost obligată contestatoarea la plata de cheltuieli de judecată în cuantum de 1 000 lei.
În considerentele sentinței s-a arătat că:
Contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva sumei calculate și virate cu titlu de pensie de întreținere, suma reprezentând 25% din veniturile pârâtului. În motivarea cererii se arată că IPJ nu a introdus și venitul reprezentând "norma de hrană";, conform art. 409 lit. a Cod procedură civilă.
Potrivit art. 401 din codul de procedură civilă "Contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când:a)contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă sau de refuzul de a îndeplini un act de executare";.
Contestatoarea a aflat de executare la data de 21.12.2012 când i s-a eliberat extrasul de cont de la B.C.R. (fila 5 dosar). Socotind pe zile libere termenul de 15 zile acesta se împlinește în data de 07.01.2013. Contestația a fost expediată prin poștă, ștampila poștei fiind data de 07.01.2013.
În aceste condiții instanța a constatat că prezenta contestație la executare este depusă în termenul prevăzut de lege.
Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1448/2013 a Tribunalului Bacău a fost admis recursul declarat de contestatoarea M.N.L. în contradictoriu cu intimatul M.M. și a fost majorată pensia de întreținere de la 20% la 25% din veniturile intimatului.
Intimatul este salariat al I.J.P. Bacău. În calitate de terț poprit, acesta a virat în contul contestatoarei deschis la BCR suma de 383 lei reprezentând pensia de întreținere.
Contestatoarea susține că terțul poprit a aplicat greșit legea în sensul că la calcularea pensiei de întreținere nu a luat în calcul venitul reprezentând norma de hrană. În opinia sa, norma de hrană intră în calcul la stabilirea pensiei de întreținere, având în vedere dispozițiile art. 409 lit. a din Codul de procedură civilă, fiind inclusă în categoria de salarii și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere.
Prin întâmpinare intimatul M.M. arată că norma de hrană are natură juridică a unei indemnizații cu destinație specială stabilită prin O.G. nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Potrivit art. 1 din ordonanță "Personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și Serviciul Independent de Protecție și Anticorupție, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază și Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de pace, la hrană gratuită, în condițiile prezentei ordonanțe.";
Conform art. 2 alin.1 și 2 din același act normativ "(1) Hrănirea personalului instituțiilor publice menționate la art. 1 se face, de regulă, în natură, în limita unor plafoane calorice diferențiate pe categorii, care constituie norme de hrană zilnice";, iar " Normele de hrană zilnice sunt cele cuprinse în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanță.";
În art. 4 alin. 4 din O.G. nr. 26/1994 se prevede "Cadrele militare, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili care au dreptul la hrană potrivit normelor, atunci când nu beneficiază de alimente, primesc, în locul acestora, valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană la care au dreptul.";
De aici rezultă că norma de hrană nu reprezintă un venit asimilat salariului, nu este un drept salarial, nefiind impozabil.
Cu alte cuvinte, această normă de hrană are o destinație specială, fiind afectată în mod exclusiv desfășurării activității și pregătirii militare și că, de regulă, hrănirea se face în natură, în limita unor plafoane calorice și doar excepțional categoriile care beneficiază de prevederile acestei legi primesc contravaloarea valorică a normei de hrană.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă instanța a respins contestația la executare.
Fiind în culpă procesuală, conform art. 274 din Codul de procedură civilă a fost obligată contestatoarea să achite intimatului cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentința a formulat recurs contestatoarea. Aceasta a arătat că norma de hrană are un caracter permanent, stabil și că nu există nici un motiv ca aceasta să fie exceptată de la calculul pensiei de întreținere. Acest venit se încadrează în dispozițiile art. 409 lit. a CPC fiind inclusă în categoria de salarii și alte venituri periodice realizate din muncă, destinate asigurării mijloacelor de întreținere a debitorului obligației de întreținere. De asemenea, s-a criticat soluția instanței referitoare la acordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată, deși a fost respinsă excepția tardivității.
În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 274, 399 și urm., 409, 304 ind.1, 312 CPC din 1865.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că norma de hrană are o destinație specială și nu poate fi luată ca bază de calcul pentru obligația de întreținere conform art. 409 al. 7 CPC din 1865 .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Astfel cum s-a susținut și în întâmpinare de către intimat, norma de hrană prevăzută de OG 26/1994, chiar dacă este într-adevăr un venit permanent și stabil, se încadrează în veniturile cu destinație specială prevăzute de art. 409 al. 7 CPC din 1865, fiind astfel exceptate de la urmărire pentru orice fel de datorii. Argumentele care duc la o asemenea concluzie sunt corect reținute prin sentința recurată, și țin de scopul urmărit de legiuitor prin instituirea acestui drept pentru personalul din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, de faptul că regula este acordarea acestui drept în natură, excepția fiind acordarea sub formă de echivalent bănesc și de faptul că atunci când se acordă în bani, suma respectivă este neimpozabilă.
În ceea ce privește susținerea recurentei conform căreia în mod greșit prima instanță a obligat-o la plata integrală a cheltuielilor de judecată suportate de către intimat la fond, tribunalul apreciază că și sub acest aspect soluția dată prin sentința recurată este corectă, neavând relevanță din punctul de vedere al art. 276 CPC din 1865 dacă a fost respinsă excepția tardivității invocată de către intimat, atât timp cât contestația la executare formulată de către contestatoare a fost găsită neîntemeiată în întregime.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 CPC din 1865, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, urmând a face la rândul său aplicarea dispozițiilor art. 274 CPC din 1865 cu privire la cheltuielile de judecată suportate de către intimat în această fază procesuală.
| ← Ordin de protecţie . Jurisprudență Drepturile omului | Arest preventiv. Jurisprudență Arest preventiv → |
|---|
