Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare

Comentarii

0

Tribunalul DOLJ Decizie nr. 437 din data de 17.05.2017

Dosar nr. .......................

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE Nr....................

Ședința publică de la 17 Mai 2017

Completul compus din:

................

Pe rol, judecarea cererii de revizuire formulată de revizuentul ...................împotriva Deciziei nr. ................/22.12.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ....................... în contradictoriu cu intimații ................................, având ca obiect contestație la executare - dosar .........................

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cererii de revizuire:

Constată că prin Decizia nr. .................. pronunțată în dosarul nr. ........................... Tribunalul Dolj a respins cererea de sesizare a ÎCCJ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

A respins apelul formulat de apelantul contestator ............................ ,în contradictoriu cu intimatele ........................., ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel, în ceea ce privește critica referitoare la nulitatea sentinței apelate Tribunalul a constatat că sentința este semnată de judecătorul care a pronunțat sentința apelată, eventualele erori cu privire la persoana care a redactat sentința nefiind de natură să atragă nulitatea sentinței, acestea constituind cel mult o eroare materială ce poate fi îndreptată potrivit dispozițiilor codului de procedură civilă.

Referitor la criticile vizând nulitatea încheierii de ședință din data de 17.02.2016, având în vedere motivele invocate, Tribunalul a analizat aceste critici odată cu cele asupra fondului cauzei referitoare la soluționarea excepției lipsei calității de reprezentant.

Cu privire la criticile referitoare la soluționarea excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității de reprezentant și a prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins cele două excepții.

În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant, Tribunalul a constatat că prin înscrisul depus la dosarul de fond ( fila 126 ), contestatorul apelant a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a creditorului .......................... Amsterdam Sucursala București a ................... prin mandatar ......................, arătând că intimații nu fac dovada calității de reprezentant al creditorului.

S-a arătat că prin încheierea de ședință din data de 17.02.2016, a fost admisă cererea de încuviințare a executării silite formulată de intimata ...................... prin mandatar ...................., din înscrisurile existente la dosar rezultând însă că aceasta din urmă acționează în calitate de administrator al activelor ........................ ( fila 215 dosar de fond ).

S-a reținut că or, având în vedere dispozițiile art. 810 Cod civil, potrivit cărora administratorul poate sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor, precum și faptul că în cauză a intervenit o cesiune de creanță prin care creanța împotriva apelantului debitor a fost transferată de la ......................... Amsterdam Sucursala București către .................................., în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant.

S-a arătat că aceleași argumente sunt valabile și pentru criticile referitoare la nulitatea încheierii de ședință din 17.02.2016.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a respins această excepție având în vedere faptul că la dosarul cauzei ( filele 21-40 ) există înscrisuri din care rezultă că au fost efectuate plăți ce au avut ca efect întreruperea cursului prescripției.

S-a arătat că nu pot fi primite nici criticile referitoare la titlul executoriu, respectiv pierderea caracterului de titlu executoriu a contractului de credit ca urmare a cesiunii de creanță.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere considerentele deciziei pronunțată de SCJ Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. ........................

S-a arătat că prin decizia mai sus indicată, SCJ a reținut că, pentru interpretarea corectă a prevederilor legale în vederea soluționării cererii de încuviințare silită, este necesar a se realiza analiza de conținut a normelor care guvernează regimul juridic al cesiunii de creanță, în corelare cu cele care instituie caracterul de titlu executoriu contractelor de credit.

S-a reținut că în acest sens, încuviințarea executării silite este numai o procedură de ordin formal, care precede executării propriu-zise, astfel încât se apreciază că problema semnalată nu comportă o reală dificultate care să necesite interpretarea unor texte de lege imperfecte, lacunare ori contradictorii.

S-a mai arătat că consacrarea, prin art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituție de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligații (creanțe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligației respective. În consecință, caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu înscrisul ca atare și, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța însăși a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialității nu se constituie într-un aspect de drept procesual, așa cum a susținut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune.

S-a reținut că totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările și completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenții.

S-a arătat că modificarea părților originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanța titlului executoriu, poziția cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanța.

Față de toate aceste considerente, Tribunalul a respins cererea de sesizare a ÎCCJ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și apelul formulat de apelantul contestator Ciucă Claudiu Viorel ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. .................... pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ......................... a formulat cerere de revizuire apelantul ......................., solicitând admiterea cererii de revizuire, admiterea excepției invocate și pe fond modificarea deciziei nr. ..................... în sensul admiterii apelului.

Pe excepție revizuentul a invocat nulitatea deciziei nr....................., arătând că la data de 03 august 2016 a fost înregistrat apelul formulat de revizuent in dosarul nr................... fiind repartizat pentru primul termen completului CAV2 la data de 09.08.2016, asa cum se menționează in aplicația ECR1S a instanțelor de judecata din Romania, iar ulterior, la următoarele termene, cauza a fost repartizata altui complet, respectiv completului C5.A iar potrivit art.94 alin.3 din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotararea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 si publicat in Monitorul Oficial nr.970 din 28 decembrie 2015: ‘Caile de atac declarata împotriva aceleiași hotarari se înregistrează in același dosar si se soluționează de completul inițial investit ";

Revizuentul a arătat că in prezenta cauza, completul inițial investit a fost CAV2 si nu C5 A, textul actului normativ menționat anterior nefăcând nicio excepție, prin urmare decizia nr.915/2016 a fost pronunțata de o instanță cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței, in consecința solicitând admiterea excepției invocate cu consecința anularii deciziei nr 915/2016.

Referitor la fondul cauzei revizuentul a arătat că prin decizia nr.915/2016, pronunțata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.229/230/2016 a fost respinsa cererea de sesizare a ÎCCJ completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept si a fost respins apelul formulat de revizuent.

Potrivit art.509 alin. 1 punctul 1 din NCPC, constituie motiv de revizuire faptul ca instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. A mai arătat că, de asemenea, potrivit art. 509 alin 1 punctul 8 NC.pr.civ constituie motiv de revizuire faptul că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pentru următoarele considerente.

S-a arătat că decizia nr. 915/2016, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 229/230/2016 încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. ................... pronunțată de ÎCCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. 507/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. ........................., decizie pe care a depus-o în copie și în care s-a hotărât:

"Admite sesizarea formulata de Tribunalul Brașov - Secția 1 civila în Dosarul nr. 21.531/197/2015 și în consecință, stabilește că:

"In interpretarea și indicarea dispozițiilor ari 84 alin. 1 din Codul de procedură civila, cererea de chemare în judecată si reprezentarea convențională a persoanei juridice în fata instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urma.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor ari. 521 afin. 3 din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 aprilie 2016."

S-a arătat că contractul de credit din prezenta cauza a fost încheiat in anul 2008, deci este supus legii civile in vigoare la acea data, respectiv Codului civil de la 1864 si nu noului cod civil, asa cum din eroare s-a pronunțat instanța de apel.

Revizuentul a învederat că astfel, potrivit art.479 Vechiul Cod Civil: "Poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosința, sau numai servitute" și in aceasta reglementare nu se menționează dreptul de administrare Ia care se refera instanța de apel invocând art.810 NCC.

A mai arătat că intimata ..................... ............................. a împuternicit prin procura, in calitate de "mandant"; pe intimata EOS KSl Romania SRL, cu sediul social in București, str. B-dul Dimitrie Pompeiu, nr. 10 A, Conect Business Park, Clădirea C3, et.7, sector 2, in calitate de "mandatar"; sa o reprezinte pentru recuperarea creanțelor din contractul de cesiune incheiat cu .........................in condițiile art.84-89 NCPC.

Revizuentul a precizat că procura de mandat se afla la dosarul cauzei, procura pe care a depus-o in copie la dosar la data de 21.11.2016 odată cu concluziile scrise, procura ce reprezintă un contract de mandat potrivit dispozițiilor art.2009-2012 NCC, in procura respectiva, care este un contract de mandat incheiat intre intimați se menționează activitățile de consultanță, asistență și reprezentare juridică si nu la activități de administrare, aceasta procura nefiind un contract de administrare.

A precizat că toate actele efectuate de intimata ........................ prin consilier juridic sau avocat in numele intimatei ...........................privind cererea de chemare in judecata (cererea de încuviințare silita a subsemnatului) precum si reprezentarea in instanța de judecata sunt lovite de nulitate absoluta având in vedere Decizia nr.9/2016 a I.C.C.J. menționata anterior.

Revizuentul a arătat că soluția legislativă conținută în art. 84 alin. (1) din codul de procedură civilă nu este întru totul nouă, ci constituie particularizarea unei soluții de principiu statuate în sistemul nostru juridic anterior intrării în yigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată (2), cu modificările ulterioare, cu privire la problema admisibilității desfășurării de către societăți a activităților de consultanță, asistență și reprezentare juridică. în acest sens, prin Decizia nr. XXII din 12 iunie 2006, pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 936 din 20 noiembrie 2006, s-a stabilit că: "cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile".

A mai arătat că în considerentele acestei decizii s-a reținut că activitățile juridice de consultanță, de reprezentare și asistență juridică, precum și de redactare de acte juridice, inclusiv a acțiunilor introductive în instanță, eu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor, apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice, în raporturile cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană romană sau străină, constituie, după caz, activități specifice profesiei de avocat, reglementate în art. 3 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată (2), cu modificările ulterioare, profesiei de notar public [art. 8, 9 și 10 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, republicată (3)] sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare).

S-a menționat că de asemenea, anumite activități juridice, cum sunt cele de reprezentare juridică, de redactare a unor acte juridice, de formulare de acțiuni, de exercitare și motivare a căilor de atac, pot fi îndeplinite de consilierii juridici, dar prestarea unor astfel de activități le este permisă numai în condițiile reglementate prin art. 1-4 din Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, cu completările ulterioare, adică în calitatea lor de funcționari publici sau de angajați, cu contract individual de muncă, la o persoană juridică de drept public sau privat.

Revizuentul a precizat că, având în vedere că activitățile menționate nu se încadrează în categoria faptelor de comerț, prin raportare l dispozițiile art. 3 și 4 din Codul comercial (în vigoare la data pronunțării deciziei în interesul legii), înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că acestea nu pot fi exercitate de societăți constituite cu un asemenea obiect, cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a unor astfel de societăți fiind inadmisibile.

S-a arătat că raționamentul cuprins în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 485 din 23 iunie 2015, prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 13 alin. (2) teza a O-a, art. 84 alin. (2), precum și art. 486 alin. (3) din Codul de procedură civilă, cu referire la mențiunile care decurg din obligativitatea formulării și susținerii cererii de recurs de către persoanele juridice prin avocat sau consilier juridic, nu poate fi aplicat mutatis mutandis în privința prevederilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, deoarece, în acest din urmă caz, textul privește exclusiv limitarea reprezentării convenționale a persoanei juridice în fața instanței de judecată, fără a afecta regimul juridic al reprezentării legale și fără a transforma obligația reprezentării și asistării prin consilier juridic sau avocat, într-o condiție de admisibilitate a acțiunii sau într-o piedică în calea accesului la justiție.

A mai menționat revizuentul că, în acest sens, art. 209 alin. (1) din Codul civil prevede că persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor, în lipsa organelor de administrare, până la data constituirii acestora, exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor care privesc persoana juridică se fac de către fondatori ori de către persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate în acest scop, așa cum prevede art. 210 alin.(l) din Codul civil și întrucât limitarea prevăzută de art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă intervine numai în situația în care persoana juridică optează pentru reprezentare convențională în fața instanței, caz în care își poate alege reprezentantul doar dintre categoriile prevăzute de textul menționat, rezultă că, în lipsa reprezentării convenționale, drepturile procesuale ale persoanei juridice pot fi exercitate prin reprezentantul legal.

Revizuentul a precizat că, contractul de mandat încheiat între două persoane juridice produce efecte doar în planul dreptului material, nu și în planul dreptului procesual, guvernat, în materia reprezentării, de norme legale imperative iar folosirea adverbului "numai" din textul art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă subliniază exclusivitatea modalității de reprezentare convențională a persoanelor juridice în fața instanțelor, ce poate fi realizată doar de cele două categorii de reprezentanți nominalizați de text. Această concluzie reiese și din sintagma "în condițiile legii", care face trimitere la legile ce reglementează profesiile de consilier juridic și avocat.

S-a arătat că activitatea de reprezentare convențională în fața instanțelor de judecată este o activitate necomercială, rezervată prin lege avocaților și consilierilor juridici, or, dacă s-ar agrea ideea ca o persoană juridică să fie reprezentată de o altă persoană juridică, s-ar ajunge la concluzia, de neacceptat, că reprezentarea în sine ar putea constitui obiect de activitate al mandatarului și având în vedere caracterul imperativ al normei de procedură, interpretarea potrivit căreia persoana juridică ar putea fi reprezentată în fața instanței printr-o altă persoană juridică, inclusiv sub aspectul formulării cererii de chemare în judecată, este lipsită de fundament legal.

Revizuentul a precizat că de asemenea nu poate fi primită nici interpretarea potrivit căreia cererea de chemare în judecată ar putea fi formulată și semnată de consilierul juridic sau avocatul persoanei juridice mandatare, deoarece art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă are în vedere consilierul juridic sau avocatul angajat de parte, și nu de reprezentantul convențional.

S-a menționat că în ceea ce privește invocarea în motivarea deciziei nr.915/2016 a prevederilor art. 810 din Codul civil, potrivit cărora "administratorul poate sta în justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor și poate interveni în orice cerere sau acțiune având drept obiect bunurile administrate", înalta Curte de Casație si Justtie in Decizia nr.9/2016 constată că in încheierea din 28 octombrie 2015 a Judecătoriei Brașov, prin care s-a anulat cererea de învestire cu formulă executorie, precum și prin încheierea din 7 ianuarie 2016 a Tribunalului Brașov - Secția I civilă, prin care s-a dispus sesizarea înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea chestiunii de drept, instanțele au calificat raportul juridic existent între .................. și creditoarea .................... ca fiind unul de mandat, nu un raport juridic născut dintr-o convenție de administrare a bunurilor altuia, supus prevederilor titlului V "Administrarea bunurilor altuia" din cartea a TTT-a "Despre bunuri" a Codului civil.

Revizuentul a arătat că in concluzie, instanța de apel, prin decizia nr.915/2016 a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr.9/2016 pronunțata de I.C.C.J., practic instanța de apel pronuntandu-se asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și instanța de apel nu a dat eficienta principiului aplicării cu prioritate a legii noi, avand in vedere apariția OUG nr.52/2016, prin care contractele cesionate nu mai au caracter de titlu executoriu.

A precizat revizuentul că astfel, in concluziile scrise transmise, menționa " La data de 20 septembrie 2016 a fost publicata in Monitorul Oficial tir. 727, Partea 1, Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 52/2016, care intra in vigoare la 10(zece) zile de la publicare, conform art. 133 al actului normativ.

A arătat că OUG nr.52/2016 aduce modificări mai multor acte normative si de asemenea clarifica mai multe aspecte privind cesiunea creanțelor si activitatea recuperatorilor de creante, astfel art.60 din OUG 52/2016 statueaza:

"Se interzic:

a) cesionarea contractului de credit si a accesoriilor. precum si a creanței catre o entitate care nu are sediul social, o sucursala sau un reprezentant in Romanía; ";

A învederat că, cum intimatul ....................... contractul de cesiune încheiat intre ............................ste ilegal conform legii și prin urmare nu mai produce efecte juridice, încheierea de încuviințare a executării silite in baza urmi contract de cesiune ilegal a Judecătoriei Filiasi in prezentul dosar fiind astfel nula de drept.

Revizuentul a precizat că potrivit art.58 alin. 5 din OUG nr. 52 2016: "Contractele de credit, contractele de ipoteca, precum si orice alte înscrisuri care au caracter de instrumente de garantare a respectivelor credite, încheiate la solicitarea creditorilor, nu reprezintă titluri executorii in cazul in care cesionarul este o entitate ce desfasoara activitati de recuperare creante. ";

A arătat că a menționat atât la instanța de fond cat si in apel faptul ca, contractul de credit cesionat din speța de fata nu are caracter de titlu executoriu, prin urmare nu se putea solicita încuviințarea executării silite decât de creditorul inițial- ......................................- pentru care contractul de credit avea caracter de titlu executoriu, conform legii, însă acest creditor nu a formulat cerere de încuviințare a executării silite.

Având în vedere cele menționate anterior, revizuentul a precizat că încheierea de încuviințare silita a unui titlu neexecutoriu este nula.

De asemenea a precizat că art.58 alin. 2 din OUG nr.52/2016 menționează faptul ca, contractele de credit reglementate de OUG nr. 52 2016 si creanțele rezultate din acestea pot fi cesionați numai catre creditori, astfel cum sunt definiți la art. 3 pct.2, alții decât creditorii non financiari.

S-a arătat că aliniatele 3 si 4 ale art.58 al OUG nr.52/2016 menționează excepțiile de la alin.2, respectiv faptul ca, creanțele rezultate din contractele de credit pot fi cesionate si catre entități ce au drept obiect de activitate emiterea de instrumente secur¡tizate in baza unui portofoliu de creante, in conformitate cu legea nr. 31/2006 (alin. 3) precum si creanțele rezultate din contractele de credit neperformante, pentru care creditorul a declarat scadenta anticipata ori a inițiat procedura executării silite a consumatorului, potfi cesionate catre entilad care desfasoara activitatea de recuperare creante, astfel cum suni definite ia ort. 3 pct. 29.

Revizuentul a precizat că potrivit art. 3 pct. 2 din OUG nr.52/2016, prin creditor se înțelege persoana juridica, care acorda credite potrivit OUG nr. 99 2006 si Legii nr.93 2009 sau OUG nr.52/2016, iar potrivit art.3 pc.29 din OIJG nr.52/2016, prin entitate care desfasoara activitatea de recuperare creante se înțelege persoana juridica, alta decât creditorul, cu un capital social minim subscris si varsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, care desfasoara activitatea de recuperare creante si sau care obține drepturile , conform art.58 alin. 4, asupra unor debite scadente ce rezulta din contractele de credit.

S-a arătat că prin urmare, intimatul ................................ nu are calitatea de entitate care desfășoară activitate de recuperare creante, neavând un capital social minim subscris si varsat ce nu poate fi mai mic de 500.000 lei, neavând astfel capacitate procesuala activa de a formula astfel cerere de încuviințare a executării silite a subsemnatului, motiv pentru care invoc excepția lipsei calitatii procesuale active a .....................................de a formula cererea de încuviințare a executării silite in prezenta cauza.

Revizuentul a precizat că având in vedere cele anterior menționate, este prescris si dreptul la acțiunea reprezentând cererea de încuviințare a executării silite a revizuentului și de asemenea, potrivit celor menționate anterior, ......................................nemaivând calitatea de creditor sau entitate care desfasoara activitatea de recuperare creante, in sensul legii (OUG nr.52/2016).

S-a menționat că potrivit art. 126 din (JUG nr. 52/2016, consumatorii nu pot renunța la drepturile care le-au fost conferite prin acest act normativ (alin. I) iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, consumatorii beneficiază de prevederile OUG nr.52/2016 in cazul contractelor de credit, indiferent de modul in care contractele sunt intitulate sau formulate ori de obiectul acestora și potrivit art. 2 din OUG nr. 52/2016, acest act normativ nu se aplica creditelor fara dobânda, contractelor de economisire si creditare pentru domeniu locativ și de asemenea, art. 130 din OUG nr. 52/2016 modifica OUG nr.50/2010 privind contractele de credit încheiate între consumatori si profesioniști, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, modificând art. 70 si 71 privind cesiunea din OUG nr. 50 /2010, in sensul celor menționate anterior la art.58 din OUG nr.52/2016 privind cesiunea contractelor de credit.

In consecința, având in vedere principiul aplicării imediate a legii noi precum si argumentele prezentate in prezenta si anterior la instanța de fond, in apel si răspunsul la întâmpinare, revizuentul a solicitat admiterea excepțiilor formulate, admiterea apelului, cu consecința anularii tuturor actelor de executare silita emise de .............................restituirea sumelor plătite caftind nedatorate pentru persoane care nu an calitatea legala de creditor si/sau entitate care desfasoara activitatea de recuperare creanțe precum si să se dispună restituirea taxei de timbru plătite la instanța de fond si apel ";

De asemenea a arătat că instanța de apel nu a soluționat cauza avand in vedere dispozițiile OUG nr.52/2016, ci a invocat dispozițiile art. 120 din OUG nr.99/2006, dispoziții abrogate la data pronunțării deciziei nr../2016, prin OUG nr.52/2016.

In concluzie, a arătat că instanța de apel, prin decizia nr../2016, practic s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s- au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, (lipsa titlului executoriu si excepția lipsei calitatii procesuale active potrivit dispozițiilor OUG nr.52/2016).

Revizuentul a mai arătat că a invocat excepția nulității absolute a sentinței nr../2016 pronunțata de Judecătoria Filiasi in -sarul ................., potrivit art.425 NCPC:

"(l)Hotararea se redactează de judecătorul care a soluționat procesul...

Hotărârea va fi semnata de membrii completului de judecata si de către grefier.

Daca vreunul dintre judecători este împiedicat sa semneze hotar ar ea, ea va fi semnata in locul sau de presedintele completului, iar daca si acesta ori judecătorul unic se afla intr-o astfel de situație, hotărârea se va semna de către președintele instanței. Când împiedicarea privește pe grefier, hotararea se va semna de grefierul șef. In toate cazanie se face mențiune pe hotarare despre cauza care a determinat impiedicarea, ";

Revizuentul a învederat că ori, in speța de fata, sentința nr.344/2016 este redactata de către alt complet de judecata decât cel care a judecat procesul. Astfel, sentința nr. 344/2016 este redactata de judecătorul .............. (care nu este presedinele instanței) si tehnoredactată de I.B., in loc de a fi redactata de judecătorul CCG si tehnoredactată de EI, complet care a judecat procesul.

A mai arătat că art. 425 NCPC, ale cărui prevederi sunt imperative, nu face nicio excepție de la regula privind redactarea hotărârilor judecătorești, prin urmare sentința nr. 344/2016 este redactata cu încălcarea prevederilor legale, prin urmare sancțiunea încălcării prevederilor acestui articol fiind nulitatea absoluta a sentinței nr.344/2016 și potrivit art. 53 alin. 1 punctul h din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. .................. si publicat in Monitorul Oficial nr................ din 28 decembrie 2015, grefierul care participa la ședința de judecata tehnoredactează hotararea judecătoreasca.

De asemenea a precizat că ori, asa cum se observa din sentința nr. 344/2016, aceasta nu este nici redactata si nici tehnoredactată de completul investit cu judecarea cauzei, nefiind o eroare materiala, asa cum sugerează instanța de apel, fiindcă este de imposibil de crezut faptul ca, persoanele care au redactat si tehnoredactat o sentința judecătoreasca reusesc performanta de a-si greși in același timp inițialele numelui si prenumelui, in schimb in alte cauze in care au judecat, la care a anexat dovada (sentința judecătoreasca), reusesc sa-si treaca corect inițialele numelui si prenumelui, asa cum s-a întâmplat cu sentința nr.249/2016, pronunțata de Judecătoria Filiasi in dosarul nr. 146/230/2016.

Referitor la sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție privind dezlegarea unor chestiuni de drept, revizuentul, Avand in vedere cele menționate in prezenta referitor la excepțiile formulate precum si la fondul cauzei, prin prezenta solicită sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la următoarele intrebari

1. poate fi formulată cerere de încuviințare a excutarii silite de către o persoana juridica romana, mandatar al unei peroane juridice străine, fără a avea calitatea de administrator al persoanei juridice străine menționată in procura de mandat, având in vedere decizia nr.9/2016 pronunțata in dosarul nr. 507/1/2016 ?

2. in cazul admiterii de către instanța de executare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de o persoana juridica romana, mandatar al unei peroane juridice străine, tara a avea menționata in procura de mandat calitatea de administrator al persoanei juridice străine, potrivit art.810 NCC, este lovita de nulitate incheierea de admitere a cererii ?

3. In cazul răspunsului pozitiv la intrebarea nr.2, este prescris dreptul la executare silita daca nu a fost exercitat de creditorul cedent cat si de creditorul cesionar, in termenul general de prescriere de 3 ani ?

4. Un contract de credit, încheiat de o instituție de credit bancara, potrivit vechiului cod civil, cesionat unei persoane juridice străine nebancare, isi pierde caracterul de titlu executoriu, având in vedere dispozițiilor OUG nr.52/2016 si normelor Băncii Naționale a României privind activitatea financiara pe teritoriul României, dar si ca urmare a rezilierii contractului de credit de către creditorul cedent ?

5. Sentința redactata si tehnoredactată de un alt complet de judecata decât cel care a judecat procesul si/sau a fost investit inițial, este lovita de nulittate absoluta, prin încălcarea art.425 NCPC si art. 53 alin.l punctul h din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești?

A precizat revizuentul faptul că cererea de sesizare a l.C.C.J. privind pronunțarea unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este admisibila potrivit art.519 NCPC, avand in vedere faptul ca este ultima instanța de soluționare a dosarului, de chestiunile de drept invocate anterior depinde soluționarea cauzei, problema este noua si asupra acesteia l.C.C.J nu a statuat si nici nu face obiectul unui recurs in interesul legii in curs de soluționare, in temeiul art.519 NCPC solicit admiterea cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație si Justiție in vederea pronunțării unei hotarari prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept menționate anterior.

Cererea de revizuire a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 509-513 și art. 519-520 NC.pr.civ.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 și art. 411 NC.pr.civ.

La dosarul cauzei intimata ...................... a depus întâmpinare.

In temeiul art. 715 alin. 1, pct. 1 Cod Procedura Civila, a invocat excepția tardivitatii și in temeiul art. 197 Cod Procedura Civila, a invocat excepția netimbrarii sau timbrarea insuficienta a cererii de chemare in judecata, in condițiile legii și avand in vedere prevederile art. 185 alin. 1 Cod Procedura Civila care statueaza ca "un drept procesual trebuie exercitat intr-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, in afara de cazul in care legea dispune altfel. Actul de procedura făcut peste termen este lovit de nulitate."; solicitând ca instanța sa respingă contestația la executare formulata de către Ciuca Claudiu-Viorel ca netemeinica si nelegala;

În motivare a arătat că in data de 25.07.2008 s-a incheiat contractul nr. ................... intre ...................... calitate de imprumutator si ..................... in calitate de imprumutat și ca urmare a faptului ca debitorul nu a achitat in termenul stabilit in contract creditul acordat, ........................a cesionat creanța către .........................., acesta din urma împuternicind pe ................... in vederea recuperării creanței și întrucât, debitorul nu si-a îndeplinit voluntar obligația prevăzută la art. 622 alin. 1 Cod procedura civila, in anul 2016, subscrisa a făcut toate demersurile către B....................... pentru recuperarea prejudiciului creat de către debitor, constituind dosarul de executare nr. ...........................

A mai arătat că cesiunea de creanța este efectuata in baza unui Contract de cesiune de creanța prin care creditorul cedent cedeaza, transfera si vinde cesionarului, creanțele pe care le are împotriva debitorilor sai in temeiul contractelor de credit incheiate de către debitori, unde creanța înseamnă dreptul de a solicita si primi sumele de bani datorate de către debitorii cedați, cu toate drepturile accesorii; cesiunea de creanță fiind înregistrată în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare în temeiul art. 1579 C.civ, sub nr. 2013-00028975851204-SCI.

Intimata a arătat că creditoarea cesionara a intrat in posesia unei creanțe care constituie titlu executoriu, in baza unui contract de cesiune de creanțe încheiat cu respectarea condițiilor generale de validitate a contractului prevăzute de Cod Civil; și pe cale de consecința, creditoarea cesionara se subroga, conform legii, in drepturile creditorului cedent, astfel consideram ca fiind lipsit de temei căpătui de fapt prin care debitorul contesta calitatea de creditor a intimatei .......................

S-a precizat că, Codul civil reglementează prin art. 1566 si următoarele cesiunea de creanța, astfel potrivit art. 1568 lit. a) "Cesiunea de creanța transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătură cu creanța cedata";, in concluzie cesionarul poate folosi toate mijloacele legale pe care le-ar fi putut folosi si creditorul cesionar pentru aducerea la indeplinire a obligației de plata, inclusiv depunerea creanței la executori judecătorești, cum este cazul de fata, odata cu încheierea contractului de cesiune, cedentul a predat originalul titlului executoriu.

Intimata a precizat faptul că o convenție a părților, în speță contractul bancar, reprezintă legea aplicabilă în raporturile juridice dintre acestea, ținând seama de condițiile speciale și generale stabilite de co-contractanți și asumate în totalitatea lor și prin urmare, părțile sunt ținute să respecte, deopotrivă, clauzele ce constituie obligații ale sale, astfel după cum au fost acceptate prin semnarea actului, ce constituie contract, semnarea contractului certifica faptul ca aceștia au cunoscut toate clauzele cuprinse si prin semnare si le-au insusit.

A solicitat ca instanța să aibă în vedere si Decizia nr. ............../Ap din 30 mai 2013 a Tribunalului Brașov, Secția I Civila prin care se retine ca : "Nu se poate retine motivul de apel privind netransmiterea caracterului de titlu executoriu al contractului de credit fata de cesionar, avand in vedere ca acest contract a devenit titlu executoriu in baza calitatii creditoarei de instituție bancara, raportat si la prevederile art. 285 din. O.U.G. nr. 99/2006. Conform art. 1568 NCC, cesiunea de creanța transfera cesionarului toate drepturile pe care cedentul le are in legătură cu creanța cedata, precum si drepturile de garanție si toate celelalte accesorii ale creanței cedate. Prin intervenția cesiunii creanței, se transfera de către instituția bancara toate drepturile rezultate din contractul de credit, deci si caracterul executoriu al creanței. Acest caracter nu este dobândit intuitu personae, deci nu se pierde la momentul la care banca nu mai este parte, ci prin cesiune se transmite către cesionar si dreptul de executare in baza contractului";. In același sens s-a pronunțai si înalta Curte de Casație si Justiție in Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie civila prin Decizia nr. 3/2014 in dosarul 1/1/2014/HP, prin care a statuat după cum urmeaza : " caracterul executoriu este asociat cu creanța, iar nu cu inscrisul ca atare si, atat timp cat legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanța insasi a devenit una executorie, astfel incat atributul executorialitatii nu se constituie intr-un aspect de drept procesual, ci a devenit o calitate a creanței, care se transmite prin cesiune".

A menționat intimata că prin încheierea de ședința din data de 17.02.2016 a fost admisa cererea de incuviintare a executării silite formulata de intimata ...................... prin mandatar ............................., acționând in calitate de administrator al activelor și potrivit art. 810 din Codul civil, administratorul poate sta in justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor si poate interveni in orice cerere sau acțiune avană ca obiect bunurile administrate.

A mai precizat că asa cum retine înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. ...................., punctul 43:"In măsură in care situația concreta din speța va releva existenta in cauza a unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia, instituția reprezentării nu mai este șuvernata de prevederile art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civila, care constituie norma șenerala in materia reprezentării convenționale in fata instanțelor de judecata a persoanei juridice, ci de dispozițiile speciale ale art. 810 din Codul civil, care instituie un caz de reprezentare leșala, conferind administratorului dreptul de a sta in justiție pentru orice cerere sau acțiune referitoare la administrarea bunurilor altuia", in speța de fata, este evidenta existenta unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia intre ....................... instituția reprezentării fiind șuvernata, asa cum decide înalta Curte de Casație si Justiție, de prevederile art. 810 din Codul civil, nefiind incidente in cauza dispozițiile art. 84 alin. (1) din Codul de procedura civila.

De asemenea a precizat că pe de alta parte, potrivit art. 21 din Constituția României, cuprins in Titlul II consacrat drepturilor, libertăților si îndatoririlor fundamentale, orice persoana se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților si a intereselor sale legitime si nicio lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, dreptul la aparare este un drept fundamental consacrat in art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, alaturi de alte drepturi care, in ansamblu, se subsumează conceptului de proces echitabil.

S-a mai arătat faptul că dreptul la aparare este totodată un principiu constituțional, consacrat în art. 24 din Constituția României. Astfel, potrivit acestei dispoziții, dreptul la aparare este garantat, iar in tot cursul procesului părțile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu, aceste prevederi regasindu-se si in art. 15 din Legea nr. 304/2004.

A mai precizat că potrivit art. 13 alin. (2) din Codul de procedura civila: ,rPărțile au dreptul, in tot cursul procesului, de a fi reprezentate sau, după caz, asistate in condițiile legii. In recurs, cererile si concluziile pârților nu pot fi formulate si susținute decât prin avocat sau, după caz, consilier juridic, cu excepția situației in care partea sau mandatarul acesteia, sot ori ruda pana la gradul al doilea inclusiv, este licențiata in drept".

Intimata a menționat că prin Decizia nr. 462/2014 a Curții Constituționale, forma inițială a alin. (2) a art. 13 din Codul de procedura civila ca fost declarata neconstitutionala, in ceea ce privește obligativitatea reprezentării prin avocat sau consilier juridic in recurs și Curtea Constituțională a retinut că prin condiționările impuse realizării interesului general menționat este afectat in mod iremediabil interesul individual, respectiv cel al persoanei care dorește sa recurgă la concursul justiției in vederea realizării drepturilor si intereselor sale subiective

S-a mai învederat că astfel, condiționarea exercitării caii de atac de încheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept condiție de admisibilitate a recursului, impune in sarcina individului atât condiții excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare si semnificative in raport cu cheltuielile efectuate de cetatean pentru plata serviciului justiției.

S-a mai arătat că, Curtea a retinut ca obligația reprezentării si asistării prin avocat pentru exercitarea recursului echivalează, pe de o parte, cu transformarea conținutului acestui drept fundamental intr-o condiție de admisibilitate a exercitării unei cai de atac, iar, pe de alta parte, cu convertirea acestui drept într-o obligație, ceea ce afectează substanța dreptului la aparare astfel cum este configurat in Constituție.

Intimata a precizat că legiuitorul nu poate da dreptului la apărare garantat de Constituție valențe care, practic, contravin caracterului sau de garanție a dreptului la un proces echitabil și de asemenea, potrivit art. 84 alin. (2) din Codul de procedură civilă "la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii";.

Intimata a arătat faptul că, Curtea Constituționala a retinut prin Decizia nr. ............../2014 ca exigentele rezultate atat din dispozițiile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, cat si din art. 24 din Constituție privind dreptul la aparare, ca garanție a procesului echitabil, sunt aplicabile si in privința persoanelor juridice. In acest sens este si art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, care consacra protecția dreptului la un proces echitabil, care, astfel cum a fost reglementat de Convenție si interpretat in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se aplica si in privința persoanelor juridice.

De asemenea a precizat că pornind de la aceasta premisa, a necesității recunoașterii garanțiilor dreptului la un proces echitabil si persoanelor juridice, si aplicând mutatis mutandis raționamentul cuprins in considerentele Deciziei nr. 462/17.09.2014, raționament referitor la obligativitatea reprezentării prin avocat a persoanelor fizice in recurs, Curtea Constituționala a constatat ca obligația reprezentării si asistării prin consilier juridic sau avocat pentru exercitarea recursului echivalează cu o condiție de admisibilitate a exercitării unei cai de atac și pe de alta parte, dreptul de a avea un reprezentant convențional este transformat intr-o obligație, in cazul recursului.

Intimata a mai menționat că și in cazul persoanelor juridice (indiferent ca sunt de drept public sau de drept privat), textul de lese criticat restrânse liberul acces la justiție si dreptul la aparare, ceea ce a impus analizarea, prin prisma unui test de proportionalitate, daca limitele aduse prin intervenția legiuitorului - respectiv reglementarea obligativității reprezentării si asistării persoanelor juridice prin consilier juridic sau prin avocat in etapa procesuala a recursului - reprezintă o limitare rezonabila care sa nu fie disproporționata fata de obiectivul urmărit si care sa nu transforme dreptul intr-unui iluzoriu.

S-a arătat că referitor la existenta justului echilibru intre măsură care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiție si scopul legitim urmărit, Curtea Constituționala a constatat ca nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre cerințele de interes general referitoare la buna administrare a justiției si proiecția dreptului la aparare si a accesului liber la justiție, astfel, prin condiționările impuse realizării interesului general menționai este afectat in mod iremediabil interesul persoanei care dorește sa recurgă la concursul justiției in vederea realizării drepturilor si intereselor sale legitime.

Intimata a preiczat că, condiționarea exercitării caii de atac de angajarea sau numirea unui consilier juridic sau de încheierea, in mod obligatoriu, a unui contract de asistenta judiciara, drept condiție de admisibilitate a recursului, impune in sarcina persoanei juridice atat condiții excesive pentru exercitarea caii de atac a recursului, cat si costuri suplimentare pentru plata serviciului justiției și astfel, Curtea Constituționala a constatat faptul ca dispozițiile legale criticate încalcă art. 24 din Constituție, garanție a dreptului la un proces echitabil, atât din perspectiva intimatului, cat si din cea a recurentului, din moment ce aceasta dispoziție constituționala nu vizează doar apărarea in procesul desfășurat in fata primei instanțe de judecata, ci si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac împotriva unor constatări de fapt sau de drept ori a unor soluții adoptate de o instanța de judecatacare sunt considerate greșite de către una sau alta dintre părțile din proces. In situația in care partea interesata este împiedicata sa exercite calea de atac, aceasta nu isi va putea valorifica si apara drepturile in fata instanței de recurs

Intimata mai arătat că dispozițiile de lege criticate contravin art. 21 privind accesul liber la justiție si art. 24 privind dreptul la aparare, deoarece măsură care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiție (si anume instituirea obligativității reprezentării convenționale in recurs) este excesiva fata de scopul legitim urmărit, conducând la imposibilitatea exercitării caii de atac a recursului, prevăzute de lege. In același sens s-a pronunțai si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care, in interpretarea art. 6 paragraful 1 din Convenție, prin Hotararea din 10.08.2001, pronunțată in Cauza Tricard impotriva Franței, a statuat ca reglementările privind formalitățile pentru declararea unei cai de atac vizeaza asigurarea unei bune administrări a justiției si respectarea principiului securității juridice. Insa regulile respective nu trebuie sa împiedice justițiabilul sa utilizeze o cale de atac disponibila (paragraful 29).

S-a arătat că pe de alta parte, dispozițiile art. 147 din Constituția României stipulează faptul ca deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României, iar de la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Astfel, se retine caracterul obligatoriu si opozabil ersa omnes al deciziilor Curții Constituționale, chiar daca sesizarea curții a vizat aspecte privind faza procesuala a recursului, principiile de drept stipulate in decizia Curții fiind aplicabile tuturor fazelor procesuale

Intimata a arătat că tot in același sens, potrivit unei decizii a Tribunalului Bacău, doua persoane juridice pot conveni ca administrarea unei mase patrimoniale proprietatea uneia sa fie data celeilalte, contractul de mandat dintre ......................... având natura unui contract de administrare a bunurilor altuia, pentru care împuternicirea de reprezentare în justiție este conferită prin lege administratorului unei mase patrimoniale.

S-a mai arătat că de asemenea, într-o cauza similara, Tribunalul Timiș s-a pronunțat prin Decizia Civila nr. .......... /A/LP din data de 29.08.2016, in sensul ca .................. are calitatea de reprezentant legal al creditoarei....................., aceasta calitate rezultând cu prisosință din manifestarea de voința a părților, ce consfințește nașterea unui raport juridic de administrare a bunurilor altuia intre creditoarea ..................... precum si din cuprinsul dispozițiilor art. 810 din Codul civil.

Intimata a solicitat conform art. 223 alin 3 NC.pr.civ.

La dosarul cauzei intimata, ....................... a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire formulata de către contestatorul .................. împotriva subscrisei, (i) in principal, pe cale de exceptie, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala pasiva, (ii) in subsidiar ca neîntemeiata.

A solicitat totodată instanței, ca prin hotararea pe care o va pronunța sa respingă si căpătul de cerere referitor la plata cheltuielilor de judecata de către intimată. Pe cale de excepție, a invocat in temeiul art. 36 NCPC lipsa calitatii procesuale pasive a intimatei, si a solicitat instanței respingerea cererii de revizuire fata de subscrisa ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara capacitate procesuala pasiva. In data de 17.05.2013 intre .............., in calitate de Cedent, pe de o parte, si EOS Investment Ro GmbH in calitate de Cesionar prin mandatrul sau ......................... pe de alta parte, a intervenit Contractul de cesiune de creanțe nr. ................ (denumit in cele ce urmează "Contractul de cesiune") prin care ....................., in temeiul art. 1566 Cod civil, a cesionat creanțele menționate in Anexele Contractului de cesiune și astfel, de la data notificării cesiunii către revizuient in data de 30.05.2013, cesiunea devine opozabila fata de aceasta, astfel, drepturile si obligațiile sale vor fi exercitate in raport si fata de Cesionar, ............... in calitate de Cedent pierzând calitatea de creditor.

Pentru motivele prezentate mai sus, intimata a solicitat instanței sa admita excepția lipsei calitatii procesuale pasive a subscrisei si pe cale de consecința sa respingă cererea de revizuire introdusa de revizuient ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Pe fondul cauzei, intimata a arătat că in fapt, intre ................., in calitate de creditoare, pe de o parte, si Ciuca Claudiu Viorel, in calitate de Client, pe de alta parte, a intervenit Contractul de Credit si ............... nr. ................... (denumit in cele ce urmeaza "Contractul de credit").

S-a arătat că, cum revizuentul nu si-a respectat întocmai si la timp obligațiile aumate prin semnarea Contractului de Credit, după numeroase notificări de înștiințare a întârzierilor înregistrate la plata ratelor restante, ........................ a reziliat Contractele de Credit si a transmis revizuentului notificarea de reziliere a acestora, instiintandu-l totodată, si asupra faptului ca va trebui sa plătească întreaga suma rămasă de achitat din creditul reziliat.

Intimata a precizat că astfel, cum de la data rezilierii contractului de credit si pana la data încheierii Contractul de cesiune de creanțe nr. ...................pe care ............. l-a încheiat cu ...................., așa cum a arătat mai sus in cuprinsul prezentei întâmpinări, revizuentul nu a rambursat către ING Bank creanța, aceasta a fost cesionata către .................., asa cum aceasta a fost adusa la cunoștința revizuentului si din Notificare de cesiune transmisa contestatorului in data de 17.05.2013.

S-a învederat că de altfel, atât instanța de fond cat si cea de recurs a respins cererea de contestație la executare formulata de către contestator in mod just si argumentat și apreciază ca motivele invocate in cuprinsul cererii de revizuire sunt total netemeinice si nesusținute și mai mult decât atât, condițiile pentru admiterea cererii de revizuire nici nu sunt îndeplinite, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii.

Întâmpinarea a fost motivată pe dispozițiile art. 36, art. 205 și urm Legea nr. 134/2010 privind C.pr.civ.

La dosarul cauzei revizuentul a depus concluzii scrise.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că cererea de revizuire formulată este nefondată și urmează a fi respinsă pentru următoarele considerente:

În ce privește primul motiv de revizuire invocat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuentul a invocat faptul că prin Decizia nr. 915/2016 instanța de apel s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s- au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, (lipsa titlului executoriu si excepția lipsei calității procesuale active potrivit dispozițiilor OUG nr. 52/2016).

Potrivit art. 22 alin.6 C.pr.civ.judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în acre legea ar dispune altfel. Această regulă este dezvoltată în art. 397 alin.1 C.pr.civ. care stipulează că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății, ea neputând acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut.

În cauză instanța a respins apelul, și, în motivare a arătat de ce nu sunt întemeiate criticile apelantului relative la modul în care instanța de fond a soluționat excepțiile invocate, precum și criticile referitoare la inexistența titlului executoriu. Totodată s-a respins cererea de sesizare a ÎCCJ Completul de dezlegare a unor chestiuni de drept.

Motivul de revizuire reglementat de dispoz. art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ are în vedere situațiile în care instanța nu s-a pronunțat asupra cererilor cu caracter principal, accesoriu sau incidental și nu privește modul de soluționare a unor excepții.

În plus, motivul de revizuire prev. de art. 509 alin.1 pct.1 C.pr.civ în varianta plus petita , trebuie să privească cererea introductivă de instanță. Ca atare, nu constituie plus petita și nu poate fi cenzurată pe calea revizuirii hotărârea instanței de apel, care, respingând apelul, a menținut hotărârea primei instanțe și situația de fapt reținută de aceasta, cum este cazul speței de față.

În ce privește al doilea motiv de revizuire invocat, tribunalul reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Acest motiv permite revizuirea în cazul în care se ajunge la situația ca același proces să fie soluționat de două ori, pronunțându-se hotărâri contradictorii, iar pentru a putea fi invocat, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiții:

- să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei;

-să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi exista tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză,

-hotărârile contradictorii să fi fost pronunțat în procese (dosare) diferite;

-în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat , sau dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat;

- să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea puterii de lucru judecat.

În speță, revizuentul a invocat faptul că instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr.9/2016 pronunțată de I.C.C.J., Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. 507/1/2016 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 400/26/05/2016, decizie prin care ÎCCJ a statuat că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, cererea de chemare în judecată și reprezentarea convențională a persoanei juridice în față instanțelor de judecată nu se pot face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă.";

Prin urmare, nu se poate vorbi, în cauză, de existența motivului de revizuire prev. de art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ. Practic, nu se poate invoca faptul că instanța de apel a constat că, în speță, nu sunt incidente și nu se poate da eficiență dispoz. art. 84 alin.1 C.pr.civ., în interpretarea dată de ÎCCJ, prin Dec. 9/2016, întrucât mandatarul are calitatea de administrator al activelor, constatându-se incidența dispoz. art. 810 C.civ.

Motivul de revizuire prev. de art. 509 alin.1 pct.8 C.pr.civ privește situația în care, în două litigii având aceleași părți, obiect și cauză s-au pronunțat două hotărâri contradictorii, ceea ce impune anularea celei de-a doua hotărâri, astfel pronunțate.

De asemenea, nu constituie motiv de revizuire faptul că instanța de control judiciar nu a aplicat OG 52/2016 ( acest act normativ nefiind în vigoare la data nașterii raportului juridic dintre părți), nici faptul că instanța de apel nu a găsit întemeiate criticele relative al nulitatea sentinței instanței de fond.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele strict și limitativ prevăzute de lege ( art. 509 C.pr.civ), neputându-se invoca greșita aplicare sau interpretare a legii.

Ca atare, constatând că nici unul dintre motivele de revizuire invocate nu este incident în cauză, va fi respinsă cererea de revizuire așa, cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul ............................ împotriva Deciziei nr. .............../22.12.2016 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. ........./230/2016, în contradictoriu cu intimații .................... prin mandatar ......................., având ca obiect contestație la executare - dosar ............/230/2016.

Definitivă.

← Pensie întreţinere. Jurisprudență Minori		Contestaţie la executare completare dispozitiv .... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Pensie întreţinere. Jurisprudență Minori Contestaţie la executare completare dispozitiv . Jurisprudență Contestaţie la executare înregistrare tardiva nastere. Jurisprudență Minori Sechestru asigurator . Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)