Pensie întreţinere. Jurisprudență Minori
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 1151 din data de 23.05.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBDLJ:2017:......
Dosar nr. 2541/215/2016
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1151/2017
Ședința publică de la 23 Mai 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE ......
Judecător ......
Grefier ......
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de reclamanta ......împotriva sentinței civile nr ......pronunțată de Judecătoria Craiova în contradictoriu cu pârâtul ......, având ca obiect majorare pensie de întreținere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelul este declarat în termen, motivat, timbrat și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care s-a reținut cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. ......, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......, a fost admisă cererea formulată de către reclamanta ......, în calitate de reprezentant legal al minorilor ...... și ......, în contradictoriu cu pârâtul .......
A fost obligat pârâtul în favoarea minorei ......, născută la data de ......și a minorului ......, născut la data de ......, la plata lunară a unei pensii de întreținere majorate de la suma de 100 lei, stabilită prin sentința civilă nr. ......pronunțată de Judecătoria Craiova, la un procent de câte 16% din salariul minim net pe economie (care la nivelul anului 2016 este de 1250 lei), lunar, pentru fiecare copil, cu începere de la data introducerii cererii ......, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. ...... din ......pronunțată de Judecătoria Craiova, definitivă prin decizia nr. ......pronunțată de Tribunalul Dolj (filele 7-13), s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilirea locuinței minorei ......, născută la data de ......la mamă, respectiv reclamanta ......și obligarea tatălui, anume pârâtul ......, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 100 lei lunar, în favoarea copilului. Anterior, prin sentința civilă nr. ......, minorul ......, născut la data de ......, a fost încredințat mamei sale, pârâtul fiind obligat la pensie de întreținere. Prin sentința civilă nr. ......pensia a fost majorată de la suma de 15 lei, la suma de 100 lei, lunar.
În cauză reclamanta, în calitate de reprezentant legal, a solicitat majorarea pensiei de întreținere stabilită în favoarea celor doi minori, în raport de salariul minim pe economie.
Din dispozițiile art. 513, art. 525 și art. 499 C.civ., instanța a reținut că obligația de întreținere reprezintă îndatorirea impusă de lege unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului, iar în cazul obligației de întreținere a părinților față de copiii lor minori, aceasta constă în asigurarea mijloacelor necesare creșterii, educării și pregătirii profesionale, în temeiul solidarității familiale, precum și a raporturilor de rudenie, ce implică sprijin moral și material din partea membrilor.
Așa cum se poate desprinde din prevederile art. 529 C.civ. existența, cuantumul, precum și modalitățile de executare ale pensiei de întreținere se stabilesc în raport de situația concretă în care se găsesc părțile, respectiv, în funcție de starea de nevoie a celui de pretinde întreținerea și posibilitățile materiale ale celui obligat să asigure întreținerea.
Instanța a observat și dispozițiile art. 531 C.civ., care statuează că în cazul în care se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care prestează întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelă, potrivit împrejurărilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei.
În conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 Cod Civil, starea de nevoie a minorului care nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri, este prezumată de legiuitor, iar potrivit art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreținere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.
Așa cum se desprinde din conținutul art. 527 Cod Civil, cel care are datoria de a presta întreținere, potrivit ierarhiei imperativ stabilite de lege, poate fi obligat numai dacă dispune de mijloacele necesare pentru a o plăti sau posibilitatea de a dobândi astfel de mijloace, ținând seama de veniturile, bunurile sale, posibilitățile de realizare ale acestora, precum și celelalte obligații existente în sarcina sa.
Examinând situația de fapt din prezenta cauză, în raport de criteriile stabilite prin dispozițiile legale anterior menționate, instanța a reținut că, în ceea ce privește mijloacele pârâtului (debitorul obligației de întreținere), părțile nu au făcut dovada că acesta ar obține venituri stabile. Totuși, acest aspect nu constituie o împrejurare de natură să exonereze pe debitor de executarea obligației legale de întreținere și implicit să impieteze asupra drepturilor creditorului întreținerii. În acest sens, se constată că, deși, în cauză, nu a fost probată obținerea de către pârât a unor venituri periodice stabile, acesta prezintă capacitate de muncă, având posibilitatea de a dobândi mijloacele materiale necesare pentru îndeplinirea obligației derivate din calitatea de părinte. De altfel, prezumția obținerii unor venituri decurge din însăși necesitatea obiectivă de asigurare a propriilor cheltuieli, indispensabile traiului, independent de evidențele administrative ale acestora.
În consecință, în lipsa unui cuantum determinat al veniturilor obținute de către pârât, instanța a luat în considerare un criteriu obiectiv, constând în nivelul venitului minim pe economie.
De asemenea, din probele existente la dosarul cauzei, a rezultat că pârâtul nu mai are în întreținere alți copii minori.
În ceea ce privește starea de nevoie a celor care pretind întreținerea, instanța a reținut din susținerile necontestate în cauză că, cei doi minori sunt elevi, ......, în vârstă de 10 ani, la școala primară, iar ......, în vârstă de 17 ani, la liceu. Cei doi copii se află, în prezent, în îngrijirea mamei, neavând posibilitatea asigurării mijloacelor proprii de întreținere prin prestarea unei activități producătoare de venituri, în lipsa capacității de muncă. Astfel, instanța reține că nevoile acestora au crescut odată cu înaintarea în vârstă și schimbarea etapei de instruire, necesitățile specifice vârstei, respectiv nivelul cheltuielilor obișnuite, curente pentru hrană, îmbrăcăminte și achiziționarea rechizitelor, suferind modificări inerente. Mai mult, instanța are în considerare faptul că starea de nevoie a minorului este prezumată de legiuitor, chiar dacă acesta ar deține bunuri, în conformitate cu dispozițiile art. 525 alin. 1 cod civil enunțate anterior.
Față de cele reținute anterior și având în vedere faptul că nivelul salariului minim pe economie a crescut de la data la care a fost stabilită pensia de întreținere, cuantumul acestuia în anul 2016 fiind de 1250 lei, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 531 C.civ., referitoare la majorarea pensiei de întreținere, situația de fapt avută în vedere anterior prin sentința civilă nr. 12265 din 06.09.2011 pronunțată de Judecătoria Craiova, fiind în prezent schimbată.
În ceea ce privește cuantumul pensiei de întreținere, față de dispozițiile art. 529 alin. 2 C.civ. care impun împărțirea între creditorii obligației a unei treimi din venitul debitorului, atunci când este vorba de întreținerea datorată către doi copii, instanța a stabilit pensia în procent de 16 % din salariul minim net pe economie.
Instanța a apreciat că stabilirea pensiei de întreținere în această modalitate corespunde mai bine nevoilor copiilor, fluctuația cuantumului veniturilor tatălui afectându-i mai puțin din perspectiva necesității obținerii pe viitor a unor hotărâri judecătorești suplimentare care să reflecte o eventuală majorare.
Soluția asigură nu doar evitarea introducerii unor acțiuni repetate pentru majorarea sau reducerea cuantumului în acord cu respectarea principiului proporționalității și înlăturarea prejudiciilor cauzate de factorul inerent temporal de satisfacere a necesităților imediate ale copilului, ci se evită și procesul inflaționist prin asigurarea unui calcul facil al sumei lunare datorate.
Față de considerentele expuse instanța a admis cererea formulată de către reclamanta ......, în calitate de reprezentant legal al minorilor ......și ......, în contradictoriu cu pârâtul ....... Va obliga pârâtul în favoarea minorei ......, născută la data de ......și a minorului ......, născut la data de ......, la plata lunară a unei pensii de întreținere majorate de la suma de 100 lei, stabilită prin sentința civilă nr. ......din ......pronunțată de Judecătoria Craiova, la un procent de câte 16% din salariul minim pe economie (care la nivelul anului 2016 este de 1250 lei), lunar, pentru fiecare copil, cu începere de la data introducerii cererii ......, până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
Instanța a reținut că, fiind expresia principiului disponibilității, cheltuielile de judecată nu se acordă din oficiu, ci numai la cerere, astfel cum prevede de altfel și art. 453 alin. (1) C.proc.civ. Cheltuielile de judecată se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, conform dispozițiilor art. 452 C.proc.civ. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare.
Potrivit art. 453 alin.1 C.proc.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Aceste cheltuieli se acordă numai în măsura în care au fost dovedite, conform dispozițiilor art. 452 C.proc.civ. În acest caz, partea îndreptățită va depune acte doveditoare.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și onorariul avocatului. Instanța a reținut că aceste pretenții sunt neîntemeiate, față de aspectul că, pe de o parte cererea deși a fost timbrată cu suma de 20 de lei, aceasta este scutită de la plata taxei de timbru în temeiul art. art. 29 OUG nr. 80/2013, reclamanta nefiind obligată la plata acesteia, iar pe de altă parte onorariul apărătorului nu a fost dovedit prin chitanțe justificative. Înscrisurile care au fost depuse ulterior închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei nu pot fi luate în seamă, prin raportare la dispozițiile art. 394 alin. 3 și art. 452 C.proc.civ. Astfel, având în vedere cele expuse, instanța a respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței civile nr ......, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......în termen legal a declarat apel reclamanta ......, care critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere din acțiunea promovată de apelantă, respectiv asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, deși dovada acestor cheltuieli a fost făcută - factura fiscală nr. ......și ordinul de plată nr. .......
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, tribunalul constată că apelul este fondat urmând să fie admis pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 453 C.p.civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 452 C.pr.civ., partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
În speță, deși apelanta a depus la dosar, înscrisurile doveditoare privind cheltuieli de judecată și a solicitat, în scris, acordarea acestora, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri.
Față de cele de mai sus, văzând și dispozițiile art. 480 C.pr.civ. se va admite apelul, se va schimba în parte sentința, în sensul obligări intimatului-pârât la 500 lei cheltuieli de judecată către apelanta-reclamantă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă ......, împotriva sentinței civile nr. ......, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. ......, în contradictoriu cu pârâtul .......
Schimbă în parte sentinta.
Obligă intimatul pârât la 500 lei cheltuieli de judecata către apelanta-reclamanta.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la .......
| ← Hotărâre care ţine loc de act autentic. Jurisprudență... | Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
