CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 102 din data de 04.02.2016
Prin decizia civilă nr. 102/04.02.2016, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta intimată IDC; a admis apelul declarat de apelanta intimată CB -Agenția RV împotriva aceleiași sentințe.
A schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins ca nefondată contestația la executare.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei RV sub nr.1700/292/2015 din 13.07.2015, contestatorul CVD în contradictoriu cu intimații IAV, IDC și CB AGENȚIA RV a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de licitație încheiat de BEJ TV în data de 30.06.2015 în dosarul de executare nr.199,200/201/2012 și obligarea acestuia să dispună preluarea imobilului situat în RV, proprietatea debitorilor, în contul creanței sale de 14.800 euro plus dobânda legală, cu obligația acestuia de a achita diferența dintre prețul de pornire a licitației (102.150 lei) și valoarea creanței sale și suspendarea procedurii de executare silită până la soluționarea contestație la executare.
În motivarea în fapt, în esență, creditorul a arătat că executarea silită a început în anul 2010 în dosarele de executare nr. 1199,200/201/2012 dar până în prezent debitorii nu au achitat vreo sumă de bani către CB sau către acesta după pronunțarea sentinței civile nr.1128/31.05.2011. Întrucât debitorii și-au înstrăinat majoritatea bunurilor din proprietate, sigurele bunuri care ar mai putea fi valorificate în scopul recuperării creanței sunt apartamentul 7 din str. I, din RV și un teren din M. La data de 30.06.2015 și-a manifestat interesul de a prelua apartamentul descris mai sus în contul creanței sale și a participat la licitația organizată în acest sens, licitație la care a participat și un reprezentant al creditoarei CB. Deși a depus garanția de participare la licitație și și-a manifestat interesul de a prelua imobilul în contul creanței sale, executorul judecătoresc i-a respins solicitarea prin procesul verbal de licitație încheiat la data de 30.06.2015, pe motiv că nu este de acord ca acesta să achite diferența de preț dintre prețul de pornire al licitației și creanța sa, încălcând prevederile art. 512 alin. 2 din vechiul Cod Procedură Civilă care prevede că atunci când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferența de preț, iar dacă există alți creditori care au un drept de preferință superior, adjudecatarul are obligația să depună, până la concurența prețului de adjudecare și suma necesară pentru plata creanțelor acestuia, în măsura în care nu sunt acoperite prin diferența de preț.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 399 și următ., art.512 alin. 2 vechiul Cod de procedură civilă.
În dovedire a depus înscrisuri.
La data de 14.08.2015, intimata IDC a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de contestator ca nefondată și menținerea procesului-verbal de licitație încheiat de BEJ TV la data de 30.06.2015 în dosarul de executare nr.199,200/201/2012 ca fiind legal.
În fapt, intimata a arătat că la data de 01 mai 2008 a încheiat un contract de închiriere asupra singurului imobil aflat în proprietatea sa, în care nu mai locuiește din anul 2008, firmei SC SC SRL RV în vederea folosirii acestuia ca arhivă, pentru o chirie lunară de 30 euro/ lună, aceasta, alături de alocațiile copiilor și muncile în agricultură, asigurându-i traiul de zi cu zi. În anul 2012 s-a început executarea împotriva intimatei pentru un credit garantat la CB cu apartamentul descris mai sus iar la data de 30.06.2015 a avut loc o licitație la care alături de CB, care după părerea intimatei are ipotecă de rang I, a participat și CVD care dorea cumpărarea apartamentului.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe disp. cod civil și Cod procedură civilă.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 21.08.2015, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia ca nefondată și netemeinică.
În fapt, arată că debitorii IAV și IDC au încheiat un contract de închiriere cu firma SC AC SRL pe o durată de 30 de ani, pentru o sumă modică cu intenția de a intimida eventualii cumpărători/adjudecatari de bună-credință, debitorii locuind în continuare în imobil dovada fiind dosarul nr. 2982/292/2012 în care Judecătoria RV a admis în parte cererea de emitere a unei somații de plată formulată de SC CV SA în contradictoriu cu debitorul IAV precum și dosarul penal nr. 642/292/2013, în care Judecătoria RV l-a condamnat pe debitorul IAV la 2 ani și 6 luni de închisoare cu suspendarea pedepsei pentru furt de gaze la imobilul situat în RV.
Debitorii nu s-au prezentat la nici o licitație din cele peste 40 organizate de CB și nu au avut niciodată intenția de a plăti creditele aceștia desfășurând activități comerciale în spațiul situat în str. IL C având ca obiect comercializarea de anvelope și biciclete second hand, utilaje pentru vulcanizare și mașini străine second hand.
La data de 16.09.2015 intimata CB a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea contestației la executare, cu motivarea că art. 512 al. 2 din vechiul Cod procedură civilă trebuie aplicat diferit când la licitație participă sau nu creditori cu drept de preferință.
Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2015, instanța a admis cererea formulată de contestatorul CVD și a dispus suspendarea provizorie a executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării, în dosarele de executare nr. 199,200,201/2012 întocmite de BEJ TVP din B.
Prin sentința civilă nr. 1160 din data de 17 septembrie 2015 Judecătoria RV a admis contestația la executare formulată de contestatorul CVD, în contradictoriu cu intimații IAV, IDC și CB AGENȚIA RV.
A dispus îndreptarea procesului-verbal de licitație din 30 iunie 2015 întocmit în dosarele de executare nr.199,200, 201/2012(fost dosar CEB nr.32/2010), de către BEJ TVP, în sensul de a se admite cererea contestatorului de a depune creanța sa în valoare de 14.800 euro sau contravaloarea în lei la data plății, plus dobânda legală și a cauțiunii în sumă de 10.215 lei în contul prețului, cu obligația de a depune diferența de preț până la concurența prețului de adjudecare(102.500 lei) și de a fi declarat adjudecatar al imobilului situat in RV.
A dispus suspendarea executării silite în dosarele de executare nr. 199,200, 201/2012(fost dosar CEB nr.32/2010), de BEJ TVP, până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1128/31.05.2011 pronunțată de Judecătoria RV in dosar nr.1130/292/2011, irevocabilă, au fost obligați IAV și IDC să-i restituie contestatorului suma de 14.800 euro sau contravaloarea în lei la data plății efective, precum și dobânda legală calculată începând cu data de 18.03.2011 și până la data achitării integrale.
Așa cum reiese din procesul-verbal de licitație din data de 30.06.2015 întocmit de B.E.J. TVP în dosarele de executare nr. 199, 200, 201/ 2012(fost dosar CEB nr.32/2010), contestatorul s-a înscris, alături de creditoarea CB AGENȚIA RV, la licitația organizată în data de 30.06.2015 pentru vânzarea imobilului proprietatea intimaților IAV și IDC, situat in RV.
Contestatorul a prezentat executorului judecătoresc recipisa de consemnare a garanției de participare nr. 595937/1/30.06.2015 în sumă de 10.215 lei și a solicitat preluarea imobilului scos la vânzare în contul creanței sale, urmând să achite diferența dintre valoarea acesteia și prețul de pornire a licitației.
Având in vedere dispozițiile art. 512 al. 2 din vechiul Cod procedură civilă, executorul a respins cererea contestatorului cu motivarea că acesta nu a fost de acord să achite în plus și suma necesară pentru plata creanțelor creditoarei CB.
În baza art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, care prevede că dispozițiile acestuia se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare, instanța constată că în cauza de față se aplică dispozițiile codul de procedură civilă din 1865.
A reiterat instanța disp. art. 510 din Codul de procedură civilă din 1865 și art. 512 al. 2 conform căruia când adjudecatar este un creditor, el poate depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat, dacă este cazul, să depună diferența de preț. Dacă există alți creditori care au un drept de preferință în condițiile art. 563 și 564, el va depune până la concurența prețului de adjudecare și suma necesară pentru plata creanțelor lor, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferența de preț.";
Instanța a apreciat că executorul judecătoresc a interpretat greșit aceste dispoziții legale și a procedat nejustificat la respingerea cererii contestatorului creditor de a prelua imobilul în contul creanței sale.
Ținând cont de metodele de interpretarea a prevederilor legale, consideră instanța că dispozițiile art. 512 din Codul de procedură civilă din 1865 trebuie aplicate în sensul de a nu se crea unui creditor adjudecatar o situație mai grea în situația existenței a altor creditori cu un drept de referință potrivit art. 563, art. 564 Codul de procedură civilă.
Astfel, când un creditor este declarat adjudecatar, acesta va depune creanța sa în contul prețului, fiind obligat dacă este cazul, să depună diferența de preț, interpretare cu care a fost de acord și contestaorul care a afirmat că este de acord să preia imobilul in contul creanței sale, cu depunerea garanției de participare și cu achitarea diferenței de preț până la nivelul prețului de adjudecare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal, apelantul -intimat-creditor CB SA solicitând admiterea apelului și respingerea contestației la executare.
În motivare a arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 512 alin. 2 C.pr.civ., întrucât nu a ținut seama de faptul că legiuitorul a reglementat două situații, respectiv pe cea în care adjudecatarul este singurul creditor și situația în care pe lângă creditorul adjudecatar, mai exista unul sau mai mulți creditori cu drept de preferință, în acest caz creditorul adjudecatar depune pe lângă creanța sa, până la concurența prețului de adjudecare și suma necesară pentru plata creanțelor acestor creditori, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferența de preț.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 476-480 C.pr.civ.
Apelantul SC AC SRL a declarat apel la data de 15 octombrie 2015 solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii apelate.
În motivare a arătat că instanța de fond în mod eronat a apreciat că trebuie aplicate dispozițiile art. 510 și art. 512 alin. 2 C.pr.civ, astfel contestatorul a fost prejudiciat prin încălcarea dreptului de a fi adjudecatarul acelui imobil.
În drept cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile Codul de Procedură Civilă.
La data de 09 octombrie 2015 a declarat apel și apelanta-intimată IDC solicitând admiterea apelului și anularea hotărârii apelate.
În motivare a arătat că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor legale incidente, întrucât dispozițiile art. 510 și art. 512 alin. 2 C.pr.civ, reglementeaza două situații distincte, în speță fiind în cea de-a doua ipoteza în care există un creditor cu drept de preferință a cărui creanță trebuie realizată în totalitate prin însărcinarea adjudecatarului la a acoperi peste prețul de adjudecare creanța creditorului cu rang.
Intimatul-contestator CVD a formulat întâmpinare la data de 05 noiembrie 2015 prin care a solicitat respingerea apelurilor formulate în cauză.
În motivare a arăta că, apelul formulat de apelanta SC AC este inadmisibil întrucât societatea nu a figurat ca parte în proces.
Totodată a mai motivat că apelanta creditoare CB văzând oferta intimatului contestator avea posibilitatea să solicite preluarea imobilului în contul creanței, la prețul de pornire al licitației. Faptul că nu a uzat de această posibilitate, denotă atât lipsa de implicare cât și lipsa de interes în recuperarea creanței pentru care a solicitat începerea executării silite încă din anul 2010, perioadă în care imobilul a fost scos la vânzare de peste 40 de ori.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 C.pr.civ.
La data de 12 noiembrie 2015 apelanta SC AC SRL a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de apelanta-intimată IDC solicitând admiterea acestuia, cu motivarea că susținerile cereri de apel sunt întemeiate.
Apelanta -intimată a formulat întâmpinare la cererea de apel formulată de apelanta SC AC SRL la data de 11 noiembrie 2015 prin care a solicitat admiterea apelului, respingerea contestației la executare formulată de reclamantul CVD ca nefondată și menținerea procesului verbal de licitație ca legal și temeinic.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul constată că apelurile declarate, în termen, sunt întemeiate în baza aceleiași argumentații juridice ce va fi expusă în continuare.
Referitor la apelul declarat de SC AC SRL instanța reține că acesta a fost respins ca inadmisibil soluția fiind consemnată în parcticaua prezentei decizii, în conformitate cu disp. art. 137 rap. la art. 298 C. proc. civ. vechi potrivit cărora instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond care fac inutilă în tot sau în parte cercetarea fondului. În cauză, soluționarea cu prioritate a excepția inadmisibilității acestei căi de atac a fost justificată tocmai de necesitatea evitării antamării fondului, în condițiile în care apelantul nu a fost parte la judecata fondului.
Raportând criticile apelanților la soluția instanței de fond, instanța de control apreciază că indiferent de perspectiva de interpretare abordată într-o cauză dedusă judecății, nici instanța și nici părțile nu pot da unui text de lege o altă interpretare decât a vrut legiuitorul. În cauză, întregul demers al instanței de a se raporta la metodele de interpretare este salutar, dar redundant și ineficient în contextul în care norma incidentă nu era susceptibilă de interpretări, textul bucurându-se de o redactare care nu lasă loc echivocului în privința intenției legiuitorului; având a valorifica drepturile de preferință ale unora dintre creditori este lesne de justificat optica legiuitorului.
Așa cum corect, din punct de vedere juridic, au învederat cei doi apelanți, art. 512 alin. 2 C. proc. civ. reglementează în mod distinct două situații juridice. În prima teza, avem a vorbi de un singur creditor care adjudecând bunul poate depune creanța sa în contul prețului putând fi obligat și la plata unei diferențe de preț în cazul în care creanța sa este inferioară prețului de adjudecare, iar în cea de-a două ipoteză vorbim de existența mai multor creditori dintre care unii cu drept de preferință, situație în care adjudecatarul, va fi ținut să depună diferența dintre creanța sa și prețul de adjudecare, precum și suma necesară pentru plata creanțelor celor cu rang preferențial, în măsura în care acestea nu sunt acoperite prin diferența de preț. Așadar, intenția legiuitorului este una extrem de clar arătată, creditorul cu rang preferențial trebuie să-și poată valorifica în totalitate creanța sa, pentru că altfel garanțiile sale ar fi pur fictive în faza execuțională.
Adoptând această soluție legislativă, legiuitorul român nu adus atingere nici unui drept legitim al adjudecatarului, ci a urmărit valorificarea garanțiilor creditorilor care dau acestora drepturi de preferință oricare ar fi ele. Interpretarea dată de instanța de fond vine să nege, în faza executării silite, tocmai rangul de preferință al creditorilor neadjudecatari care ar fi astfel puși în situația de nu-și putea satisface creanța în totalitate, deși au fost diligenți și și-au constituit garanții - ipotecă în cazul dedus judecății - publicația de vâzare -, precizează ca titluri executorii contract de credit, contracte de ipotecă și contracte de fidejusiune.
Instanța de fond vine să răstoarne logica juridică instituită de art. 563 C. Proc. Civ. rap. la art. 1719 C. Civ. vechi cu privire la ordinea de preferință a creditorilor în executarea unor creanțe și la dreptul acestora de a recupera în tot sau în parte creanța sa tocmai în considerarea rangului. Interpretarea dață de instanța fondului, permite unui creditor chirografar realizarea în totalitate a creanței sale prin preluarea bunului și lasă fără nici un fel de protecție juridică creditorul cu rang preferențial. S-a omis astfel a se avea în vedere că bunul imobil supus vâzării silite este obiect al unei ipoteci pentru garantarea unui credit acordat de apelanta CB.
Așadar, în condițiile în care creditorul adjudecatar refuză să remită și diferența dintre prețul de adjudecare și valoarea creanței creditorului CB, măsura dispusă de executorul judecătoresc este fundamentată juridic nefiind respectate rigorile art. 512 alin. 2 teza a II a C. proc. civ..
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 289 C. proc. civ. s-au admis apelurile declarate și schimbând în tot sentința atacată s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
| ← ORDONANȚĂ PREȘEDINȚIALĂ. Jurisprudență Ordonanţă Preşedinţială | CONTESTAȚIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare → |
|---|
