Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (II)

Tribunalul ARAD Sentinţă civilă nr. 505 din data de 10.04.2013

Contestație în anulare.Invocarea lipsei procedurii de citare la judecata în prima instanță.Condiții

Potrivit art. 98 Cod procedură civilă "schimbarea domiciliului uneia dintre părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului";.

Tribunalul constată că pârâta și-a invocat propria culpă în contestația în anulare formulată, ea fiind vinovată de neanunțarea schimbării adresei de domiciliu și, mai mult chiar, ea nu a avut nici un interes de a promova o contestație în anulare a unei hotărâri prin care s-a dispus evacuarea ei de la o adresă la care ea nu mai locuiește.

Contestației în anulare este și inadmisibilă, deoarece atunci când nu a fost îndeplinită nici procedura de citare pentru ultimul termen de judecată și nici procedura de comunicare a hotărârii, așa cum a susținut contestatoarea, partea nu are deschisă calea contestației în anulare deoarece termenul de recurs nu a început să curgă pentru ea, astfel încât poate fi exercitat recursul.

(Tribunalul Arad, secția civilă, decizia civilă nr. 505 R /10 aprilie 2013,dosar nr. 15989/55/2012)

Prin sentința civilă nr.11124/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012 a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea B.M. în contradictoriu cu intimații G. I. și G. V. I., B. A. și B. E., s-a respins excepția inadmisibilității exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare și s-a anulat sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.740/R/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul Arad și s-a dispus reluarea judecății, fixându-se termen de judecată pentru data de 14.01.2013.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr.20291/55/2011 s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. și a pârâților B. A. și B. E. din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr.39, județul Arad, unde a fost citată și asupra cărora intimatele dețin calitatea de uzufructuari și a fost obligată la plata sumei de 1.710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. A. iar Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr.740/R/23.05.2012, a constatat nul pentru nemotivare recursul pârâtului pe care l-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

Contestatoarea B. M. a fost citată în calitate de pârâtă în cauza dosarului civil nr.20291/55/2011 la adresa din Arad , str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad și nu la adresa domiciliului acesteia din Arad, str. Nouă, nr. 69, jud. Arad, cu care figurează în Cartea de Identitate seria AR nr.------ de SPCLEP Arad având o valabilitate de la data de 20.12.2012-05.01.2022.

Întrucât Judecătoria Arad a soluționat cauza cu încălcarea procedurii de citare a contestatoarei fiind citată nelegal de la adresa situării imobilului în Arad, str. Ardealului, nr. 39, în realitate, locuind atât la data introducerii cererii de chemare în judecată cât și la data pronunțării sentinței la alta adresa din Arad, str. Nouă, nr. 69, unde are domiciliul legal, s-a apreciat că procedura de citare pentru ziua când s-a judecat pricina de către Judecătoria Arad nu a fost îndeplinită cu respectarea cerințelor prevăzute la art.85-100 Cod procedură civilă, situație în care sunt incidente prevăzute la art.105 alin.1 Cod procedură civilă, potrivit cărora "Actele de procedura îndeplinite de un judecător cu încălcarea normelor de competenta de ordine publica sau privata vor fi declarate nule in condițiile prevăzute de lege", iar potrivit prevederilor art.317 alin.1 punct 1 Cod procedură civilă "Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a pârtii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii";.

Referitor la excepția inadmisibilității exercitării căii extraordinare de atac a contestației în anulare, instanța de fond a respins-o deoarece dispozițiile art.317 alin.1 Cod procedură civilă nu pot fi reținute întrucât doar în faza de executare silită din dosarul execuțional nr.308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, prin care s-a pornit executare silită împotriva sa pentru suma de 6.942,80 lei, contestatoarea B. M. a luat cunoștință de faptul ca prin sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr.20291/55/2011, s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. și a pârâților B. A. și B. E. din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, recurenții G. I. și G. V. I., solicitând instanței de control judiciar în urma admiterii căii de atac, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației în anulare formulate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că se invocă pe fundamentul art.317 alin.(1) pct.1 C. proc. civ., citarea viciată atât în primă instanță, dar și în recurs, recurs formulat de către un alt pârât.

După ce hotărârea rămâne irevocabilă, apare pârâta B. M. si formulează direct contestație în anulare. Căile de atac sunt reglementate de reguli imperative, iar una dintre aceste reguli este reprezentată de principiul ierarhiei căilor de atac. În speță ar fi trebuit, în mod imperativ, obligatoriu, formulat recurs. "Sărind" peste această cale de atac (recurs), aflată în "ordinea/ierarhia" căilor de atac prin formularea unei altă căi (contestație la executare) s-a săvârșit ceea ce "academic" se numește : omisso medio = omiterea mediului (în sensul de omitere a unor etape obligatorii).

Așadar, potrivit art.317 alin.1 C. proc. civilă " Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului."

Legea interzice opțiunea între contestația în anulare și apel/recurs, dând prioritate apelului/recursului, deci, partea este obligată să valorifice eventualele motive de contestație prin intermediul apelului/recursului, mai subliniind că ambele aspecte de nelegalitate vizate de art. 317 C. proc. civ. constituie în același timp și motive de casare.

Nu se poate uza de o cale de atac de retractare (contestație în anulare) când există posibilitatea exercitării unei căi de atac de reformare, deoarece există regula legalității căilor de atac, în sensul că împotriva hotărârilor pot fi exercitate numai căile de atac prevăzute de lege.

Raportând expres la litigiul de față, contestația în anulare este admisibilă doar prin întrunirea cumulativă a două condiții. 1) Prin această cale pot fi desființate numai hotărâri irevocabile, astfel cum sunt ele definite de art. 377 C. proc. civ.; 2) A doua condiție restrânge admisibilitatea contestației la situația în care motivul pe care se sprijină cererea părții nu a putut fi invocat pe calea apelului și recursului. Deci, ori de câte ori partea avea la dispoziție căile ordinare de atac și nu le-a folosit contestația în anulare este inadmisibilă.

Calea de atac ce trebuie utilizată împotriva hotărârilor de fond, atunci când a fost neregulat îndeplinită atât procedura de citare pentru termenul la care a avut loc judecata, cât și procedura de comunicare a hotărârii ori când termenul de recurs curge de la pronunțare, este recursul deoarece o procedură viciată echivalează cu neîndeplinirea ei, iar neregularitatea va fi invocată în combaterea eventualei excepții de tardivitate a apelului/recursului; numai în aparență hotărârea instanței de fond a rămas irevocabilă și recursul nu poate fi considerat tardiv. O altă posibilitate ar fi formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs în condițiile prevăzute de art. 103 Cod procedură civilă.

Astfel, neregularitatea procedurii de citare și a procedurii de comunicare a hotărârii primei instanțe poate fi invocată numai pe calea ordinară de atac a apelului și nu prin contestație în anulare, întrucât condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 Cod procedură civilă nu sunt îndeplinite.

Partea nu are un drept de opțiune între căile ordinare de atac și contestația în anulare, aceasta din urmă respingându-se ca inadmisibilă, dacă motivele pentru care a fost introdusă puteau fi valorificate pe calea apelului sau recursului.

În raport cu aceste prevederi legale pârâta, care a invocat lipsa sa de citare legala la judecat în fond a pricinii, putea ataca sentința de apel, neavând deschisa calea extraordinara a contestației în anulare decât după epuizarea caii ordinare de atac a hotărârii.

Prin introducerea contestației în anulare se încalcă principii fundamentale ale codului de procedură civilă. Respectiv, sistemul căilor de atac este unitar și indivizibil. Logica sa internă, instituționalizată, impune respectarea unor reguli cristalizate în practica judiciară și literatura juridică. Aceste reguli sunt: 1) Existența unei hotărâri judecătorești pe care legea să o declare susceptibilă de a fi atacată. Astfel, contestația în anulare poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor irevocabile, condiție care în prezenta speță nu s-a realizat. 2) Legalitatea căii de atac în sensul că hotărârea judecătorească este supusă căii de atac prevăzută de lege. în speță, calea de atac prevăzută de lege este recursul astfel că, contestația în anulare este nelegală. 3) Ierarhia căilor de atac, potrivit acestei reguli nu se poate recurge la o cale extraordinară de atac atâta timp cât este deschis exercițiul unei alte căi de atac. Astfel, având la dispoziție calea de atac a recursului nu se poate uza de o cale extraordinară de atac cum este cazul contestației în anulare.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece interpretarea data de recurenți textului legal menționat este eronata.

Potrivit acestor dispoziții legale hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație in anulare pentru motivele arătate numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului, după caz.

Din aceste prevederi legale rezulta ca pentru admisibilitatea contestației in anulare de drept comun sunt necesare îndeplinirea a doua condiții anume: - hotărârea atacată să fie irevocabila; - motivele contestate să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului.

Prima condiție de admisibilitate a contestației în anulare ce vizează de fapt obiectul contestației și anume acela că sentința civila nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad prin care s-a dispus evacuarea, a rămas irevocabila prin decizia civila nr.740/R/23.05.2012 a Tribunalului Arad, prin care s-a constatat nul pentru nemotivare recursul paratului B. A..

A doua condiție de admisibilitate a contestației in anulare este de asemenea îndeplinita, intimata la data când a luat cunoștința de hotărârea contestata erau deja epuizate calea legala de atac de reformare îndreptata împotriva ei.

Prin urmare, nu se poate aprecia ca in atare situație nu este îndeplinita condiția ce impune ca motivele pentru care și-a fundamentat contestația sa nu fi putut fi invocate pe calea recursului.

În fata primei instanțe a susținut si dovedit împrejurarea ca nu a fost legal citata pentru ziua când s-a judecat pricina pe fond si nici in recurs de către Tribunalul Arad, astfel că in aceste condiții neregularitatea procedurala poate constitui temei pentru exercitarea contestației in anulare.

În conturarea caracterului subsidiar al contestației in anulare partea nu are dreptul de opțiune intre o cale de atac de reformare si calea de atac de retractare, insa este cert ca in speța motivele invocate in contestația in anulare dedusa judecații nu au putut fi valorificate pe calea recursului întrucât la data la care a luat cunoștința de hotărârea contestata era deja epuizata calea de atac de reformare îndreptată împotriva sentinței civile nr.11124/3.12.2012, fiind pusa in executare silita in dos. execuțional nr.308/2012 al BEJ Horvat Viorel, la solicitarea recurenților in cauza.

În acest context, toate trimiterile recurenților la principiul ordinii și priorității căilor legale de atac dezvoltate pe larg în motivele de recurs precum și referirile făcute la doctrina și practica judiciară în materie, nu au legătura cu prezenta cauză.

În consecință, la data la care a luat la cunoștința de hotărârea judecătorească ce a făcut obiectul contestației în anulare, respectiv în faza executării silite pornite în dosarul execuțional, nu mai avea deschis exercițiul căii de atac a recursului, astfel că a fost obligata să facă uz de calea extraordinara de atac.

Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.11124/03.12.2012 în dosarul nr.15989/55/2012 de către prima instanță, sentință prin care a fost admisă contestația în anulare formulată de contestatoarea B. M., a mai fost pronunțată o a doua sentință în același dosar și anume sentința civilă nr.660 din 28.01.2013 prin care a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. I. și G. V. I., în contradictoriu cu pârâta-contestatoare B. M. și cu pârâții B. A. și B. E. și s-a dispus evacuarea pârâților B. M., B. A. și B. E. din imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad, înscris în CF nr.308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11.

Au fost obligați pârâții B. A. și B. E. la plata sumei de 1710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanții G. I. și G. V. I.

S-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocațial pentru avocat din oficiu numit pârâtului B. A., doamna av. T. C. T. și au fost obligați reclamanții G. I. și G.V. I. la plata sumei de 1010,3 lei către pârâta contestatoare B. M., reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar civil nr. 20291/55/2011 s-a dispus evacuarea contestatoarei B. M. și a pârâților B. A. și Buibas Elena din imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului nr.39, jud. Arad unde a fost citată și asupra cărora intimatele dețin calitatea de uzufructuari și a fost obligată la plata sumei de 1.710,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul B. A. iar Tribunalul Arad prin Decizia civilă nr.740/R/23.05.2012 a constatat nul pentru nemotivare recursul pârâtului pe care 1-a obligat la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.

În baza hotărârii judecătorești ce constituie titlul executor, la cererea intimaților-creditori G. I. și G. V.I. în dosarul execuțional nr. 308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, s-a pornit executarea silită împotriva debitorilor B. M., B. A. și B. E., pentru suma de 6942,80 lei reprezentând cheltuieli de judecată și de executare conform procesului verbal încheiat la 08.08.2012 și s-a emis somația de plată pentru acest debit, iar prin procesului verbal încheiat la data de 15.10.2012 în dosarul execuțional nr.308/12.10.2012 al BEJ Godea Alexandru, s-a constatat că doar pârâtul B. A. mai locuiește în imobilul situat la adresa din Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad, și acesta a eliberat imobilul de bunurile sale personale.

Reclamanții-intimați G. I., G. V. I. au calitatea de uzufructuari viageri ai imobilului, situat în Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad înscris în CF nr. 308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11, dreptul real este constituit în favoarea acestora prin contractul autentificat de BNP Bâtea sub nr. 2035 din data de 03.07.1997, de către B. P., antecesorul contestatoarei B. M. și a pârâților B. A. și B. E..

Conform prevederilor art.517 Cod civil, titularii dreptului de uzufruct viager au dreptul de a se folosi de bunul imobil potrivit propriilor interese și reținând că pârâții B. M., B. A. și B. E. locuiesc fără titlu locativ valabil în imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr. 39, jud. Arad, înscris în CF nr. 308237 Arad (nr. CF vechi 7058), având nr. top 3964.3965/a/11, s-a dispus evacuarea pârâților B. M., B. A. și B. E. din imobil.

Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții B. A. și B. E. la plata sumei de 1710,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către reclamanții G. I. și G. V. I., deoarece aceștia au fost legali citați pentru ziua când s-a judecat pricina, la domiciliul acestora din Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad și nu au recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților, nefiind incidente prevederile art. 275 Cod procedură civilă.

Conform prevederilor art.275 Cod procedură civilă, pârâta B.M. care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamanților nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamanții G. I. și G. V. I.

Conform prevederilor art.274 Cod procedură civilă, au fost obligați reclamanții G. I. și G. V. I. la plata sumei de 1010,3 lei către pârâta contestatoare B.M., reprezentând cheltuieli de judecată aferente prezentei cauze și s-a dispus virarea din contul MJ a sumei de 200 lei, reprezentând onorar avocațial pentru avocat din oficiu numit pârâtului B. A.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, recurenții G. I. și G. V. I. solicitând instanței de control judiciar, ca în urma admiterii recursului, schimbarea în parte a sentinței recurate privitor la cheltuielile de judecată, respectiv, în principal, obligarea inclusiv a pârâtei B. M. la plata cheltuielilor de judecată iar în subsidiar, exonerarea recurenților de la plata către B. M. a sumei de 1010,3 lei.

În motivare arată că astfel cum rezultă din chiar petitul prezentului recurs, acesta se întinde strict asupra problematicii juridice a cheltuielilor de judecată.

În acest sens, se apreciază că Judecătoria Arad a făcut o falsă aplicare a primei teze a dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă omițând că, inclusiv pârâta B. M., este de drept în întârziere, recunoașterea pretențiilor avute de către noi, la prima zi de înfățișare, fiind irelevantă juridic.

Astfel, în cazul obligației de a nu face nu este necesară punerea în întârziere a debitorului. Art. 275 Cod procedură civilă este aplicabil numai în cazul litigiilor susceptibile de procedura punerii în întârziere, cum sunt cele de natură contractuală.

În același sens, doctrina a opinat că în materie extracontractuală nu mai este necesară punerea în întârziere.

În cazul de față, raportat la obiectul pricinii (evacuare) nu se putea proceda (opta) spre punerea în întârzierea a pârâților, această instituție nefiind incidență în această materie. Mai mult decât atât, pârâții erau de drept în întârziere, prin prisma dreptului de uzufruct - și care a reprezentat fundamentul prezentei cereri de evacuare - deținut de către noi, drept opozabil erga omnes și care naște în sarcina subiecților pasivi o obligație de non facere.

În lumina acestor considerente foarte clare, apare incontestabilă eroarea săvârșită de către prima instanță, respectiv aceea că recunoașterea pretențiilor reclamanților de către pârâta B.M. nu putea să conducă la exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată, instituția punerii în întârziere (printr-un act prealabil via conduitei reclamantului) nefiind posibilă în materie de evacuare, corelativ, aceasta fiind ope legis în întârziere.

Recunoașterea trebuie să fie făcută la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, iar nu în apel sau recurs ori cu ocazia rejudecării, iar în speța noastră recunoașterea s-a făcut doar cu ocazia rejudecării.

De asemenea, prima instanță a violat flagrant dispozițiile art.274 C. proc. civ., în sensul în care deși reclamanților (subsemnații) li s-a admis în integralitate acțiunea introductivă de instanță, cu toate acestea, absolut incalificabil, tot ei sunt cei obligați la plata cheltuielilor de judecată față de pârâta B. M..

Prima instanță, raționând că dacă pârâtul recunoaște pretențiile reclamantului la prima zi de înfățișare, atunci reclamantul, fiind într-o pretinsă culpă procesuală, va fi cel obligat a achita cheltuielile de judecată suportate de către pârât.

O astfel de interpretare este evident contrară oricărei rațiuni juridice, atât ca literă cât și spirit, odată ce în caz de aplicare a tezei I a art. 275 C. proc. civ., efectiv nu se vor mai achita cheltuieli de judecată, nici dintr-o parte și nici din cealaltă.

Altfel exprimat, în speță lipsește culpa procesuală a reclamanților, pentru a putea fi obligați la plata cheltuielilor de judecată, atâta timp ce, li s-a admis, reiterăm, în integralitate, acțiunea introductivă de instanță.

În drept recurenții își întemeiază recursul pe dispozițiile art.242 alin.(2), art.3021, art.3041, art.304 pct.7 și 9, art.312; art.274 și art.275 Cod procedură civilă; art.1.523 NCC.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nelegal si neîntemeiat, menținerea in întregime a sentinței recurate și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare a arătat că în primul ciclu procesual când s-a judecat pe fond acțiunea civila a reclamanților-recurenți in dosarul civil nr.20291/55/2011 al Judecătoriei Arad, având ca obiect evacuarea ei din imobilul situat in Arad, str. Ardealului nr.39, nu a fost legal citata pentru ziua când s-a judecat pe fond cauza.

Prima instanța fiind investita cu soluționarea contestației in anulare formulata de intimată împotriva sentinței civile nr.2935/23.03.2012 pronunțata in dosarul civil 20291/55/2011 prin care s-a dispus evacuarea din imobilul in litigiu, nu putea sa retina ca a fost pusa de drept in întârziere prin cererea de chemare in judecata in dosarul civil cu numărul de mai sus din moment ce a fost reluata procedura de judecata, ca urmare a anularii sentinței viciate, intimata a luat la cunoștința despre hotărârea judecătoreasca in faza executării silite, după ce a rămas irevocabilă.

De asemenea, intimata consideră ca este lipsita de temei aprecierea recurenților ca "era de drept in întârziere" prin prisma dreptului de uzufruct al recurenților asupra imobilului in litigiu.

Din înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu depoziția martorului audiat rezulta in mod indubitabil ca in calitate de moștenitoare a defunctului ei tată, numitul B. P. care a deținut nuda proprietate a imobilului, nu a împiedicat in nici un fel exercitarea de către recurenți a dreptului de uzufruct.

Atât la data înregistrării acțiunii în evacuare cât și anterior a locuit și locuiesc și în prezent la un alt imobil situat în Arad str. Noua nr.69, astfel că instanța de fond în mod legal a constatat ca la prima zi de înfățișare care a avut loc cu ocazia rejudecării cauzei, când procedura de citare a fost legal îndeplinita cu ea, a fost de acord cu pretențiile reclamanților, fapt ce a condus la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de ea in cauza constând in onorariul avocațial pe care l-a achitat pentru redactarea contestației in anulare si reprezentarea mea in instanța.

Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs-respectiv "violarea" de către prima instanța a dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, prin aceea ca deși s-a admis in integralitate acțiunea introductiva de instanța, reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecata, nici acest motiv de recurs nu subzista, deoarece recurenții omit cu buna știința culpa lor procesuală constând in aceea ca au promovat acțiunea in evacuarea împotriva intimatei, indicând greșit adresa de domiciliu unde au solicitat sa fie citată, deși aveau cunoștința ca nu locuiește in imobilul respectiv.

În condițiile în care prin sentința civila nr.11124/3.12.2012, pronunțată de instanța de fond în dosarul civil nr.15989/55/2012 s-a admis contestația în anulare și s-a dispus reluarea judecații acțiunii in evacuare este evident ca obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecata-ocazionate de intimată se bazează pe culpa procesuala, întrucât din vina acestora a promovat procesul.

Examinând ambele recursuri ale recurenților prin prisma probelor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art.304 pc.9 coroborate cu cele ale art.3041 c.pr.civilă, cât și din oficiu, tribunalul a apreciat că ambele recursuri sunt întemeiate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin sentința nr.11124/03.12.2012 pronunțata de instanța de fond in dosarul civil nr.15989/55/2012 s-a admis contestația in anulare si s-a anulat sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, continuându-se totodată judecarea acțiunii reclamanților recurenți G. I. și G. V. I.

Motivul pentru care a fost anulată această sentință a fost acela că pârâta B. M. nu a fost citată la adresa unde aceasta domiciliază, și anume de la adresa din municipiul Arad, str.Nouă, nr.69, județul Arad, ci de la adresa din municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, județul Arad, de unde s-a solicitat și evacuarea acesteia.

Tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod greșit acest motiv de contestație în anulare, deoarece trebuia și putea să remarce faptul că acțiunea introductivă de instanță a fost înregistrată de reclamanții G. I. și G. V. I., la data de 29.12.2011, aceștia indicând adresa pârâtei B. M. în municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, județul Arad, iar pârâta și-a schimbat adresa începând cu data de 20.01.2012, după cum se poate vedea din cartea de identitate a acesteia (fila 11 dosar primă instanță).

Pârâta B. M. a fost citată pentru primul termen de judecată din data de 30.01.2012 în data de 11.01.2012, după cum rezultă din procedura de citare (fila 20 dosar nr.2091/55/2011 primă instanță), dată la care i s-a afișat citația la adresa din municipiul Arad, str.Ardealului, nr.39, județul Arad unde încă figura în evidența SPCLEP Arad că locuiește, ea schimbându-și adresa de domiciliu doar la data de 20.01.2012, așa cum am arătat anterior.

Prin urmare, reclamanții nu puteau la data introducerii acțiunii să cunoască adresa nouă unde s-a mutat pârâta B. M. deoarece la data de 29.12.2011, aceasta nu era mutată, mutația pe noua adresă făcându-se doar la data de 20.01.2012, deci în timpul procesului, iar obligația schimbării domiciliului în timpul procesului, îi revenea pârâtei, ea fiind în culpă că nu a anunțat instanței și părților schimbarea domiciliului, așa cum prevede art.98 c. pr. civilă.

Tribunalul constată că pârâta B.M. și-a invocat propria culpă în contestația în anulare formulată, ea fiind vinovată de neanunțarea schimbării adresei de domiciliu și, mai mult chiar, ea nu a avut nici un interes de a promova o contestație în anulare a unei hotărâri prin care s-a dispus evacuarea ei de la o adresă la care ea nu mai locuiește.

Astfel, prima instanță a greșit admițând contestația în anulare pe fond, deoarece pârâta a fost citată la adresa corectă de la momentul promovării acțiunii, ea schimbându-și domiciliul în cursul procesului, avea obligația să anunțe această schimbare de domiciliu.

Cu privire la inadmisibilitatea contestației în anulare, tribunalul constată că pe lângă faptul că nu este îndeplinit cazul prevăzut de art.317 al.1 pc.1 c. pr. civilă, așa cum am arătat anterior, aceasta este și inadmisibilă, deoarece atunci când nu a fost îndeplinită nici procedura de citare pentru ultimul termen de judecată și nici procedura de comunicare a hotărârii, așa cum a susținut contestatoarea B. M., partea nu are deschisă calea contestației în anulare deoarece termenul de recurs nu a început să curgă pentru ea, astfel încât poate fi exercitat recursul.

Este de remarcat faptul că pârâta B. M. nu a formulat cerere de recurs împotriva sentinței civile nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul civil nr.20291/2011, ci doar pârâtul B. A., iar Tribunalul Arad prin decizia civilă nr.740/R/23.05.2012 pronunțată în dosar nr.20291/55/2011, a constatat nul recursul acestuia ca nemotivat.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art.3041, art.312 al.1, art.98 și art.317 al.1 pc.1 c. pr. civilă, tribunalul a admis recursul declarat de recurenții G. I. și G. V. I., împotriva sentinței civile nr.11124/03.12.2012, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012, în contradictoriu cu intimații B.M., B.A. și B. E. și în consecință a modificat această hotărâre în tot, în sensul că a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea B. M., împotriva sentinței civile nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, ca neîntemeiată, rămânând în ființă această hotărâre prin care acțiunea în evacuare promovată de reclamanți a fost admisă și s-a dispus evacuarea pârâților din imobilul situat în municipiul Arad, str.Ardealului nr.39, județul Arad.

În ceea ce privește cel de-al doilea recurs al reclamanților împotriva celei de-a doua hotărâri pronunțate de prima instanță, respectiv sentința civilă nr.660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012 prin care a fost admisă din nou cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții G. I. și G. V. I., în contradictoriu cu pârâta-contestatoare B. M. și cu pârâții B. A. și B. E. și s-a dispus evacuarea pârâților B. M., B. A. și B. E. din imobilul situat în Arad, str. Ardealului, nr.39, jud. Arad, tribunalul a constatat că această hotărâre nu mai poate rămâne în ființă după ce a fost admis recursul împotriva sentinței prin care a fost admisă contestația în anulare și continuată judecata, deoarece prin acest recurs a fost respinsă contestația în anulare și menținută prima hotărâre prin care le-a fost admisă acțiunea reclamanților.

Astfel, reclamanții nu pot să dețină două hotărâri de evacuare pronunțate în favoarea lor, iar ce-a de-a doua hotărâre respectiv sentința civilă nr.660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012, va trebui modificată deoarece ea este dată doar ca efect al admiterii în mod greșit a contestației în anulare de către prima instanță.

Prin urmare, față de cea de-a doua sentință, respectiv sentința civilă nr.660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012 care nu este irevocabilă, prima sentință civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, are autoritate de lucru judecat deoarece ea este dată între aceleași părți, are același obiect și aceeași cauză și este și irevocabilă.

Hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv sentința civilă nr.2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.20291/55/2011, care este irevocabilă, își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre tot irevocabilă, iar în cazul de față ea a fost înlocuită cu sentința civilă nr.660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr.15989/55/2012, dar care nu a rămas irevocabilă.

Nici una dintre cele două sentințe, respectiv sentința civilă nr. 11124/03.12.2012 și sentința civilă nr. 660/28.01.2013, ambele pronunțate în dosarul nr. 15989/55/2012 al Judecătoriei Arad nu au rămas irevocabile, ele fiind atacate cu recurs, singura hotărâre irevocabilă fiind sentința civilă nr. 2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 20291/55/2011.

Soluția pe care instanța va trebui să o pronunțe față de cea de-a doua sentință civilă nr. 660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 15989/55/2012 este de modificare în tot, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanții G. I. i G. V. I., în contradictoriu cu pârâții B.M., B. A. și B. E., deoarece între părți a avut loc o judecată care s-a finalizat, părțile deținând deja o hotărâre definitivă și irevocabilă, respectiv sentința civilă nr. 2935/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 20291/55/2011 și care are autoritate de lucru judecat față de acțiunea lor care s-a finalizat prin pronunțarea celei de-a doua sentințe civile nr. 660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 15989/55/2012.

Chiar dacă reclamanții au formulat doar o acțiune având ca obiect evacuarea pârâților, aceasta a ajuns să fie judecată de două ori în două dosare diferite, pronunțându-se două hotărâri între aceleași părți, cu același obiect și aceeași cauză, așa cum s-a arătat anterior.

Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.1201 cod civil, art.3041, art.312 al.1 Cod procedură civilă, instanța a admis recursul declarat de recurenții G. I. i G. V. I., împotriva sentinței civile nr.660/28.01.2013, pronunțată de Judecătoria Arad, în dosarul nr.15989/55/2012, în contradictoriu cu intimații B. M., B. A. și B. E. i în consecință a modificat în tot această hotărâre, în sensul că a respins acțiunea formulată de reclamanții G. I. i G. V. I., în contradictoriu cu pârâții B. M., B. A. și B. E.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța a constatat că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs, iar cheltuielile de judecată solicitate de intimați, instanța le-a respins ca efect al admiterii recursului recurenților.

← Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii....		Plângere contravenţională. Jurisprudență Contravenţii.... →

Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare