Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 541 din data de 19.07.2013
Prin decizia civilă nr. 541/19.07.2013, tribunalul a admis recursul declarat de recurenta-intimată DGFP T, în contradictoriu cu intimatul-contestator TG - IF, a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația formulată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată la Judecătoria V la data de 03.09.2012, sub nr. 1799/335/2012, contestatorul TG - IF în contradictoriu cu intimatul A.N.A.F. AFV, a formulat contestație, împotriva executării silite dispuse la cererea intimatei, executare începută prin aplicarea sechestrului asigurator asupra unei Semănătoare-Sema 8, conform procesului-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile, înregistrat sub nr. 5443/09.08.2012, încheiat la data de 17.07.2012 și comunicat la data de 17.08.2012, solicitând admiterea contestației și anularea formelor de executare,respectiv a sechestrului asigurator, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal de control nr. 1576/01.06.2012, încheiat de Garda Financiară - Secția T s-a verificat modul de respectare a legislației în vigoare privind înregistrarea în evidența contabilă a veniturilor realizate din valorificarea produselor agricole obținute, cultivarea terenurilor, arendate, urmare a sesizării nr. 1243/P/133018/2011 emisă de IPJ T - Poliția V.
A mai arătat că, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că în perioada 2009-2011, a primit subvenție de la stat, prin Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură - CJT, în valoare totală de 27.474,71 lei și în anul 2011 a valorificat către SC C SA T, cantitatea de porumb boabe de 49.696 kg, în valoare de 31.269,91 lei și către SC AC SRL V, cantitățile de 4212 kg floarea soarelui în valoare de 5.572,47 lei și 10.000 kg, în valoare de 12.250 lei.
De asemenea, s-a susținut, prin actul de control că, veniturile obținute din vânzarea produselor agricole, ca urmare a activității desfășurate în domeniul agricol, prin arendare, nu fost înregistrate, în evidența contabilă a contestatorului și s-a estimat că ar fi produs un prejudiciu la bugetul consolidat al statului, în valoare de 12.250,73 lei, reprezentând impozit pe venit sustras.
Contestatorul a susținut, că procesul-verbal de control este nelegal și netemeinic.
În ceea ce privește subvenția acordată de APIA - CJT, în valoare de 27.474,71 lei, aceasta a fost primită de persoana fizică TG și nu de firma TG - IF, astfel încât nu poate fi luată în calcul pentru stabilirea impozitului pe venit datorat de firmă.
Cu privire la livrările de produse agricole către societățile specializate, în mod voit organele de control au amestecat activitatea firmei TG - IF și activitatea persoanei fizice TG.
Începând cu data de 16.02.2011, firma TG - IF și-a suspendat activitatea pentru o perioadă de 3 ani, astfel cum rezultă din Certificatul de înregistrare mențiuni nr. 4284/23.02.2011 emis de ORC T și Actul Adițional la Acordul de Constituire al firmei, astfel că pentru anul 2011 în care s-a constatat că a livrat produse agricole către unități specializate, activitatea firmei TG - IF era suspendată, livrările făcându-se de persoana fizică TG.
În dovedirea acțiunii, contestatorul a depus la dosar înscrisurile aflate la filele.
Intimata a depus la dosarul cauzei, prin intermediul compartimentului arhivă-registratură, la data de 26.02.2013, 27.02.2013, întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 728 din 11 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria V a fost respinsă contestația formulată și anulate formele de executare, respectiv sechestrul asigurător aplicat prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, încheiat la data de 17.07.2012, de către intimată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 01.06.2012 Garda Financiară T a efectuat, un control la TG - IF.
În procesul-verbal încheiat cu ocazia controlului, s-a constatat încălcarea prevederilor art. 6 din Legea nr. 82/1991 și art. 83 din Codul Fiscal privind declarațiile fiscale, stabilindu-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului în sumă de 12250,73 lei, reprezentând impozit pe venitul sustras de 76567,09 lei.
La data de 17.07.2012 ANAF- Administrația Financiară V a încheiat procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile, înregistrat sub nr. 5443/09.08.2012 și comunicat contestatorului la 17.08.2012.
A mai reține instanța, că, începând cu data de 16.03.2011 IF TG și-a suspendat activitatea pentru o perioadă de 3 ani, așa cum rezultă din Certificatul de înregistrare mențiuni nr. 4284/23.02.2011 emis de ORC T și Actul Adițional la Acordul de Constituire al firmei.
Contractele de arendare înregistrate la Consiliul Local al comunei C sub nr. 35, 36, 37, 38, 39, 40 și 41din data de 21.03.2011, au fost încheiate cu persoana fizică TG, în calitate de arendaș în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 16/1994 -Legea arendării în care la art. 3 se prevede că "Arendarea se face prin contract scris…Părțile contractante pot fi persoane fizice sau juridice.
Contractele de arendare au fost încheiate pe o durată de 5 ani, începând cu data de 21.03.2011 și anul agricol 2011.
Potrivit documentelor, ce au stat la baza valorificării producției TG, persoană fizică a vândut SC "C"; V cantitatea de 46696,00 kg de porumb boabe și a încasat suma de 31269,91 lei și SC Argo Com SRL Videle 14212,00 kg de floarea-soarelui și a încasat suma de 17.822 lei.
Suma totală de 49092, 38 lei a fost încasată în nume propriu de către TG și nu a fost înregistrată în evidența Întreprinderii Familiale.
Cum activitatea acestei Întreprinderi Familiale era suspendată pe o perioadă de 3 ani, începând cu 23.02.2011 și contractele de arendare au fost încheiate la 21.03.2011, cu persoana fizică TG, producția obținută în anul 2011, respectiv floarea-soarelui și porumb, a fost vândută și banii au fost încasați de către persoana fizică TG, borderourile de achiziții fiind datate 07.09.2011 și 21.09.2011.
Prin întâmpinare, intimata a susținut că impozitul pe venit estimat de organele fiscale este aferent anilor 2009 și 2010, iar contractele de arendare, încheiate cu persoana fizică TG, nu au nici o relevanță în speța de față.
Prin Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii emisă la data de 01.06.2012 și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice a orașului V, sub nr. 4877/13.07.2012, s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra bunului mobil Semănătoare-SEMA 8, pentru suma de 12250,73 lei.
În cuprinsul deciziei, s-a menționat în mod expres faptul că, în temeiul art. 9 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită, nu este obligatorie audierea contribuabilului.
În contextul acestei precizări, s-a reținut că organele fiscal au apreciat că ne găsim în situația de excepție, care nu implică în mod necesar audierea contribuabilului.
Potrivit art. 9 alin. 1 din Codul de procedură fiscală "Înaintea luării deciziei, organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului, posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante, în luarea deciziei";, cu excepția situațiilor de la alineatul 2.
În ceea ce privește cazul de la art. 9 alin. 2 lit. d, mai sus menționat, privind neobligativitatea ascultării contribuabilului, atunci când urmează să se ia măsuri de executare silită, acesta trebuie coroborat cu dispozițiile art. 145 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, conform căruia "Executarea silită începe prin comunicarea somației";.
Măsurile asiguratorii nu reprezintă măsuri de executare silită, ci doar mijloace procedurale, având drept scop asigurarea organului fiscal, prin indisponibilizarea bunurilor urmăribile ale contribuabilului, asupra posibilității de realizare efectivă a executării, atunci când se va emite titlul executoriu.
Dar și decizia de instituire a măsurilor asiguratorii trebuie să respecte prevederile general aplicabile ale Codului de procedură fiscală, privind dreptul contribuabilului de a fi ascultat anterior emiterii actului contestat.
Procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile din 17.07.2012 înregistrat la Administrația Financiară V, sub nr. 5443 din 09.08.2012 a fost încheiat în baza Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. 121386/TR/01.06.2012 emisă de Garda Financiară T. Și în cuprinsul acestuia, se arată că potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 2 litera d din O.G 92/2003, când urmează să se ia măsuri de executare silită nu este obligatorie audierea contribuabilului.
Potrivit art. 31 alin. 1 și 2 din Constituția României, dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice, care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el normativ sau individual.
Potrivit Codului European al Bunei Conduite Administrative "Fiecare decizie adoptată de Instituție, care poate afecta în mod negativ, drepturile sau interesele unei persoane particulare, va menționa temeiurile, pe care se bazează, indicând, în mod clar, faptele relevante și baza legală a deciziei";.
Instanța de fond a mai reținut că, în speță, prin decizia de mai sus, organul fiscal a apreciat, ca motiv al dispunerii măsurilor asiguratorii - Riscul ca persoana fizică să înstrăineze bunurile ce aparține acesteia, fără a indica, în mod concret datele și faptele care au determinat concluzia că TG, prin manevre dolosive, își înstrăinează patrimoniul, în scopul de a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
Dispozițiile art. 129 alin. 2 din codul de procedură fiscală impun ca pericolul de înstrăinare a patrimoniului să existe, la data instituirii măsurilor asiguratorii, organul de control, având obligația de a indica probele, din care rezultă pericolul de înstrăinare.
Or, procesul-verbal contestat, nu face vreo mențiune privitoare la motivul aplicării sechestrului asigurător.
Art. 45 din O.G nr. 9/2003 prevede că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii.
Având în vedere, că decizia de impunere nu a fost comunicată contestatorului, ci numai procesul-verbal atacat, instanța a apreciat că aceasta nu îi este opozabilă și nu produce efecte, astfel executarea silită începută în temeiul acestei decizii de impunere este nelegală, creanța nefiind exigibilă, astfel cum impune art. 379 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, DGFP T, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, prin care a solicitat modificarea hotărârii, în sensul, respingerii ca nefondată a contestației formulate.
A motivat că, în mod greșit, instanța de fond a anulat sechestrul asigurător instituit pentru bunuri mobile nr. 5443/9.08.2012, având în vedere că, în mod corect, AFP V a emis decizia de instituire a măsurilor asigurătorii din 6.10.2012 prin care s-au constatat obligații de plată aferente impozitului pe anii 2009 și 2010, la care au fost calculate dobânzi și penalități aferente în sumă totală de 12.250,73 lei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299-316 C. proc.civ.
Intimatul nu a depus întâmpinare, însă, fiind prezent la termenul de judecată din 19 iulie 2013 a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.
A depus în copie xerox, ordonanța nr.378/P/3.07.2013 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile și apărările formulate, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul, va admite recursul declarat pentru considerentele care vor succede.
Prin contestația formulată, contestatoarea a solicitat anularea formelor de executare silită începute în temeiul procesului-verbal de sechestru asigurător nr. 5443/9.08.2012.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 17 iulie 2012 de AFP V s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra unei semănătoare SEMA 8 aparținând IFTG, act care nu a fost contestat în termenul de 15 zile de la comunicare în conformitate cu prevederile art. 129 alin.1 coroborate cu dispozițiile art. 172 și 173 din OG nr. 92/2003.
Potrivit art. 399 alin.3 C. proc.civ., în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale.
Întrucât în cauză, contestatoarea nu a solicitat anularea procesului-verbal de sechestru pentru care OG nr. 92/2003 prevede o cale separată de contestare, în cadrul contestației la executare nu se puteau face apărări de fond împotriva întemeiate pe nerespectarea unor prevederi legale cu ocazia încheierii actului respectiv.
Față de considerentele expuse, se apreciază că, în mod nelegal, prima instanță a anulat procesul-verbal de sechestru, deși nu s-a solicitat anularea acestuia, ci numai a formelor de executare pornite în temeiul acestuia.
Întrucât nu a existat temei legal pentru anularea formelor de executare, în baza art. 312 alin.2 C. proc. civ., sentința atacată a fost modificată, în sensul că s-a respins, ca nefondată, contestația formulată
| ← Luarea măsurii de siguranţă a internării medicale fără... | FOND FUNCIAR. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
