ORDIN DE PROTECTIE. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 569 din data de 23.08.2013
Prin decizia civilă nr. 569/23.08.2013, tribunalul a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins recursul declarat de recurentul-pârât BGM, ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele sub nr.1005/329/2013 din data de 11 iunie 2013 reclamanta BNF, a chemat în judecată pe pârâtul BGM, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului în sensul de a-i interzice orice contact cu ea, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în alt mod pe o perioadă de 6 luni și obligarea acestuia la păstrarea unei distanțe minime de 100 metri față de ea, față de locuința sa situată în TM, județul T și de minorul BAF, născut la 19 martie 2011, pentru aceeași perioadă de 6 luni.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul este soțul său fiind căsătoriți din 27 septembrie 2009, iar domiciliul conjugal l-au stabilit la locuința părinților pârâtului în TM, județul T.
Din căsătorie a rezultat minorul BAF născut la data de 19 martie 2011.
De circa doi ani relațiile conjugale s-au deteriorat datorită comportamentului pârâtului care a devenit extrem de violent, mai întâi verbal, îi adresa injurii, amenințări, cuvinte jignitoare, ulterior lovind-o pe aceasta.
Minorul este o victimă colaterală a violenței conjugale, întrucât scandalurile provocate de pârât și manifestările de violență s-au petrecut de față cu copilul.
Starea de tensiune a devenit permanentă, iar starea conflictuală a ajuns într-un asemenea stadiu încât îi este frică pentru integritatea sa fizică și chiar pentru viață.
A mai arătat că , în seara zilei de 20 aprilie 2013, pârâtul a provocat scandal și a amenințat-o că de a doua zi să nu se mai întoarcă în domiciliul conjugal pentru că o va bate rău., a doua zi reclamanta a mers la serviciu unde a fost sunată de mai multe ori de către pârât, care a amenințat-o că dacă se va întoarce acasă îi va face rău și nu-și mai poate vedea copilul decât atunci când pârâtul îi va da voie. De frică s-a temut și a mers la domiciliul mamei sale din TM, județul T.
Nereușind să-și mai vadă copilul a formulat cerere de ordonanță președințială, cererea a fost admisă la 8 mai 2013 și la intervenția executorului judecătoresc a putut lua copilul, care se află în grija și întreținerea sa.
Pârâtul a continuat să aibă un comportament agresiv și intimidant, o suna și de 30 de ori pe zi, o înjura, o jignea, folosea cuvinte obscene, o amenința cu bătaia, venea la locuința unde locuiește cu minorul, îl urmărea pe acesta când ieșea pe stradă și de câteva ori a intervenit pentru a nu-l lua pe copil, momente în care a fost amenințată.
La data de 7 iunie 2013 în jurul orei 9:30 pârâtul a venit la domiciliul său, a urmărit-o când vroia să plece în oraș cu minorul, a vrut să-l ia pe copil și pentru că s-a opus a înjurat-o, a tras-o de păr, provocând acest scandal pe stradă. Acest lucru a determinat-o să ia măsuri de precauție pentru a evita o eventuală întâlnire cu pârâtul, iar pentru că acesta nu lucrează vine aproape zilnic pe strada sa, urmărind momentul să o vadă și să o agreseze.
În seara zilei de 10 iunie 2013 în jurul orei 20:00 pârâtul a oprit mașina pe stradă când reclamanta era ieșită din locuință, i-a cerut copilul și pentru că a refuzat a început să o agreseze, aceasta a scos telefonul pentru a suna la poliție, iar pârâtul i-a smuls telefonul din mână, la trântit de trotuar spărgându-l și luându-i cartela de telefon. Reclamanta i-a cerut restituirea cartelei, moment în care pârâtul a strâns-o de gât, a ținut-o de mână cu forța și a tras-o puternic de păr.
Când a reușit să scape a intrat în locuință și a sunat la poliție de pe telefonul cumnatului său, moment în care pârâtul a venit la poartă, a provocat scandal, iar când mama reclamantei i-a cerut să plece a început să o înjure. Arată că este foarte speriată și de frica pârâtului, tot timpul este nevoită să stea închisă în casă.
Precizează că la data de 23 august 2013 s-a fixat primul termen în dosarul de divorț nr.797/329/2013 la Judecătoria Turnu Măgurele.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în copii conforme cu originalul : contract de vânzare cumpărare autentificat nr.1100 din 28 aprilie 1986 de fostul notariat de Stat Turnu Măgurele, certificat de căsătorie seria CE nr.550542, certificat naștere seria NH nr.316229, citație în dosar nr.797/329/2013, proces verbal și încheiere în dosar executare nr.66/2013, sentința civilă nr.551/26.04.2013 emisă de Judecătoria Turnu Măgurele, copii C.I. părți.
În cauză, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii, reclamanta nu a făcut nicio dovadă în sensul susținerilor expuse prin acțiune, prevăzut de art.23 alin.1 și 3 din Legea 217/2003.
Arată că reclamanta nu se înscrie în prevederile aliniatului 1, nu este în pericol cum prevede textul de lege, iar pârâtul prin faptele sale, amenințări, injurii, aruncarea telefonului, nu se încadrează în situația prevăzută de alin.3 ce ar necesita emiterea unui ordin de protecție.
Precizează că un ordin de protecție nu ar avantaja minorul, despărțit de bunicii paterni unde a crescut și pe care îi simte apropiați, ruptura de tată de care minorul este foarte atașat.
În dovedirea susținerilor sale pârâtul a depus la dosar copii conforme cu originalul de pe adeverința nr.1356/07.05.2013, citație în dosar nr.797/329/2013, rețetă medicală, portalul justiției dosar 800/329/2013.
Prima instanță a încuviințat probele solicitate de părți, respectiv proba cu înscrisuri, interogatoriu și câte doi martori.
Prin sentința civilă nr. 301/21/06/2013 , Judecătoria Turnu - Măgurele a admis cererea pentru emiterea ordinului de protecție formulată de reclamanta BNF, împotriva pârâtului BGM ; a emis ordin de protecție cu caracter provizoriu conform căruia pe durata de 6 luni de la data emiterii acestuia: a dispus interzicerea oricărui contact al pârâtului, inclusiv telefonic, prin corespondență, sau în orice alt mod cu reclamanta; a dispus păstrarea unei distanțe de minim 100 m față de minorul BAF născut la data de 19 martie 2011 până la soluționarea cererii de divorț, dar nu mai mult de 6 (șase) luni de la data emiterii prezentului ordin de protecție, în cazul în care soluționarea cererii de divorț s-ar prelungi peste acest termen de 6 luni ; a dispus păstrarea unei distanțe de minim 100 m față de reclamantă și locuința acesteia situată în TM, județul T, pentru o perioadă de 6 (șase) luni.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut , potrivit probatoriului administrat , că cererea pentru emiterea ordinului de protecție , este întemeiată, violența în familie fiind o problemă socială destul de gravă, una din formele de violență cel mai frecvent întâlnite, dar și una din cele mai îngrijorătoare, prea puțin vizibilă , având loc , în cele mai multe cazuri în spatele ușilor închise fiind ascunse de către victimă, din cauza sentimentului de teamă față de agresor și jenă față de societate.
A apreciat astfel, drept întemeiate dispozițiile art. 23 alin.1 din legea nr. 217/2003/R și art. 2 alin. 3 din legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului , reținând totodată trauma minorului care, dezvoltându-se într-o atmosferă de violență , chiar dacă nu este victimă directă ci doar martor al violenței părinților, fiind o victimă colaterală, își pune amprenta atât asupra copilăriei dar și asupra vieții de adult în viitor.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurentul -pârât BGM , acesta criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea caii de atac formulate, a arătat că , prima instanță nu a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză , pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică.
Intimata - reclamantă BNF a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică probatoriul administrat fiind corect apreciat , prin raportare la dispozițiile art. 23 alin.1 din legea nr. 217/2003/R .
La termenul de judecata din data de 23/08/2013 , Tribunalul , a invocat excepția inadmisibilității căii de atac promovate de recurentul - pârât în raport de dispozițiile art. 457alin.3 CPC pe care a admis-o pentru considerentele ce succed:
Dispozițiile art. 7 alin 1 din legea nr. 76/24/05/2012 pentru punerea în aplicare a legii nr. 134/2010 privind CPC prevăd : dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă , de la data intrării în vigoare a CPC , aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.
Dispozițiile art. 457 privitoare la legalitatea căii de atac stabilesc la alin. 1 că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege , în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei, iar la alin. 2 că mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are nici un efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
În considerarea textelor de lege menționate , se reține că o cale de atac neprevăzută de lege atrage inadmisibilitatea ei , instanța ierarhic superioară respingând ca inadmisibil apelul sau recursul.
Potrivit jurisprudenței anterioare , instanța proceda la calificarea corectă a căii de atac în temeiul art. 84 CPC , la soluționarea incidentului procedural al legalei compuneri a completului de judecată , potrivit art. 99 alin. 3 din Regulamentul de ordine interioară , iar după aceea proceda la soluționarea respectivei căi de atac de către un complet în compunerea prevăzută de lege.
Opțiunea actuală a legiuitorului nu mai permite o astfel de abordare așa încât , ori de câte ori , instanța , învestită cu un apel care, potrivit legii , este suprimat - hotărârea fiind supusă numai recursului - sau cu un recurs neprevăzut de lege - hotărârea fiind susceptibilă de apel sau numai de apel , ori dimpotrivă , acea hotărâre nu este supusă niciuneia dintre aceste căi de atac - va proceda la punerea în dezbatere a calificării corecte a căii de atac , conform art. 152 CPC , și la invocarea excepției inadmisibilității căii de atac greșit formulate de parte care a urmat mențiunea eronată din dispozitiv , iar nu calea legală de atac , aceasta urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.
Prin introducerea acestei norme s-a urmărit a se da expresie principiului potrivit căruia o cale de atac neprevăzută de lege este inadmisibilă , instanța învestită cu soluționarea ei nemaifiind îndreptățită să o convertească într-o cale de atac admisibilă , prevăzută de lege , fără însă , ca drepturile părților să fie în vreun fel prejudiciate , ci dimpotrivă , conferind acestora răgazul de a-și adapta conduita procesuală la dispozițiile legii.
Potrivit considerațiilor teoretice deja expuse , Tribunalul constatând că prima instanță a indicat o cale de atac neprevăzută de lege , în baza dispozițiilor textelor de lege menționate ,va admite excepția inadmisibilității căii de atac greșit formulate de parte, care a urmat mențiunea eronată din dispozitiv și a respins, ca inadmisibil, recursul declarat.
| ← CONTESTATIE LA EXECUTARE. Jurisprudență Contestaţie la executare | Luarea măsurii de siguranţă a internării medicale fără... → |
|---|
