Contestaţie la executare; legalitatea executării tarifelor de despăgubire aplicate prin procese verbale de contravenţie de către cnadnr, în contextul dezincriminării prevăzute de art.ii din legea nr.144/2012
| Comentarii |
|
Judecătoria TURNU MĂGURELE Sentinţă civilă nr. 481 din data de 02.05.2017
Prin acțiunea civilă, înregistrată la J. T. M., sub nr.715/329/2017, contestatorul-debitor C. A., cu domiciliul în T. M., strada E. C. V., bl A7, sc. B, ap.12, jud. T., în contradictoriu cu intimata-creditoare C. N. de A. și D. N. din R. SA- D. R. de D. și P. B., cu sediul în B., B-dul I. M., nr…, sector …, a contestat executarea silită, pornită împotriva sa, de Biroul Executorilor Judecătorești "B. și D.";, în dosarul de executare nr.6412B/2015, și încheierea din data de 8 februarie 2017, prin care au fost stabilite cheltuielile de executare în sumă de 483,81 lei.
Contestatorul-debitor a solicitat obligarea intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, contestatorul-debitor a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției seria R12, nr.0295407. din data de 2 mai 2012, a fost sancționat cu o amendă contravențională, în cuantum de 250 lei, pentru lipsa rovinietei, și a fost obligat să achite suma de 28 de auro-tarif de despăgubire pentru utilizarea drumului.
După încheierea procesului verbal de contravenției a achitat amenda contravențională, iar, pentru tariful de despăgubire, creditoarea CNADNR SA a solicitat începerea executării silite.
Referitor la încheierea nr.6412/8 februarie 2017, contestatorul-debitor a arătat că au fost stabilite cheltuieli de executare, în sumă de 483,81 lei.
În încheiere sunt enumerate o seria de cheltuieli de executare, fără ca acestea să fie justificate.
A apreciat că taxa judiciară de timbru, în sumă de 20 lei, și onorariul executorului judecătoresc, în sumă de 14,81 lei, au fost stabilite în mod corect și au fost necesare în această procedură. A contestat suma de 299 lei, pe care executorul a consemnat-o ca fiind cheltuieli de executare, și suma de 150 lei, menționată ca fiind consultații privind constituirea actelor execuționale.
Cât privește contestația la executare propriu zisă, contestatorul-debitor a invocat dispozițiile art.1 și 2 din Legea nr.144/2012, prin care au fost abrogate prevederile OG nr.15/2002, referitoare la plata tarifului de despăgubire, și ale art. II din aceeași lege, prin care s-a prevăzut anularea tarifelor de despăgubire, aplicate și contestate în instanță, până la data intrării în vigoare a legii.
Contestatorul-debitor a făcut referire și la Deciziile Curții Constituționale a României nr.385/1 oct.2013 și nr.505/5 decembrie 2013.
Pentru aceste motive, contestatorul-debitor a solicitat admiterea acțiunii, astfel cum aceasta a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.712, art.670 alin.4 și art.451 alin.2 Cod procedură civilă.
Pentru dovedirea acțiunii, contestatorul-debitor a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
A anexat acțiunii: extras de cont, înștiințare privind măsura popririi, încheiere nr.6412/08.02.2017, încheiere din 28.05.2015, proces verbal de constatare a contravenției seria R12 nr.0295407/02.05.2012, încheiat de C. N. de A. și D. N. din România SA (în copii certificate), chitanță în valoare de 48 de lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, și împuternicire avocațială.
Intimata-creditoare nu a formulat întâmpinare.
La cererea instanței, BEJ B. C. a comunicat actele dosarului de executare nr.6412/P/2015 și cheltuielile ocazionare de fotocopierea acestora.
Contestatorul-debitor a depus, la dosar, ordin de plată nr.1/18.04.2017, în valoare de 33 lei, cu care a făcut dovada achitării cheltuielilor ocazionate de fotocopierea actelor de executare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că la cererea creditoarei C. N. de A. și D. N. din R. SA- prin D. R. de D. și P. B., înregistrată la Biroul Executorilor Judecătorești Asociați "B. și D.";, la data de 28.05.2015, s-a început executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției seria R12 nr.0295407/02.05.2012, încheiat de CNADNR SA, pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de 28 de euro (la cursul BNR valabil pentru ultima zi din luna anterioară datei plății), reprezentând tarif de despăgubire.
Prin încheierea nr.6412/08.02.2017 (fila 22 dosar), BEJA "B. și D."; a stabilit cheltuieli de executare, în sumă de 483,81 lei.
Prin încheierea din data de 28.05.2015 (fila 21 dosar), executorul judecătoresc a admis cererea creditoarei și a dispus încuviințarea executării silite, prin toate modalitățile de executare.
La data de 13.03.2017, prin recipisa de consemnare nr.BREL 00003 686 940 (fila 36 dosar), au fost achitate de contestatorul-debitor creanța și cheltuielile de executare, în sumă totală de 610,42 lei.
Prin încheierea nr.6412/14.03.2017 (fila 38 dosar), BEJ B. C. a dispus încetarea executării silite, pe motiv că s-a realizat plata integrală a obligației stabilite prin titlule executoriu și plata cheltuielilor de executare.
Împotriva executării silite, contestatorul-debitor a formulat contestație la executare, la data de 07 martie 2017, în termenul de 15 zile, prevăzut de art.715 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, procesul verbal de înmânare a înștiințării popririi fiind comunicat acestuia, la data de 02.03.2017, conform procesului verbal de înmânare (fila 35 dosar).
Referitor la apărarea formulată de petent, cu privire la intervenirea unei legi contravenționale mai favorabile, respectiv art. II din Legea nr. 144/2012, instanța are în vedere Decizia nr. 165/2015 a Curții Constituționale a României, prin care s-a constatat că dispoziția legală menționată nu încalcă dispozițiile art. 15 alin. 2 și art. 16 alin. 1 din Constituție.
În decizia CCR menționată, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.509 din 24 iulie 2012, potrivit cărora "Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează";. Din motivarea excepției rezultă însă că autorul acesteia critică doar sintagma "și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi"; cuprinsă în art.II al Legii nr.144/2012, aceasta urmând să reprezintă obiectul excepției.
Curtea s-a pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, respingând, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.385 din 1 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.723 din 25 noiembrie 2013, Decizia nr.505 din 5 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.47 din 21 ianuarie 2014, Decizia nr.36 din 21 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.154 din 4 martie 2014, Decizia nr.112 din 6 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.309 din 25 aprilie 2014, și Decizia nr.386 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.598 din 11 august 2014).
Potrivit art.3 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.268 din 22 aprilie 2002, actele normative pot cuprinde, pe lângă amenda contravențională ca sancțiune de drept administrativ, și tarife de determinare a despăgubirilor pentru prejudiciile pricinuite prin săvârșirea contravenției.
În acest sens, art.8 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.468 din 1 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare, prevedea următoarele: "Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr.4";.
Prin Decizia nr.57 din 26 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.244 din 11 aprilie 2012, Curtea a reținut că, în concepția Ordonanței Guvernului nr.15/2002, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România — S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului (uzarea și degradarea drumurilor naționale) cauzat (prejudiciul fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei) prin fapta ilicită săvârșită de utilizator (folosirea drumului național fără plata rovinietei). Așadar, obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecință a răspunderii pentru săvârșirea unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri, fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România — S.A. Curtea observă că art.I pct.2 din Legea nr.144/2012 abrogă articolul menționat, astfel încât nedeținerea rovinietei valabile atrage sancțiunea contravențională, dar de la data intrării în vigoare a legii nu mai atrage obligația plății tarifului de despăgubire.
Prin Decizia nr.112 din 6 martie 2014, Curtea, referitor la pretinsa discriminare, a reținut că cele două categorii de persoane, respectiv contravenienții care au contestat tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr.15/2002, până la data intrării în vigoare a Legii nr.144/2012 — tarife care se anulează conform textului criticat și cei care nu au formulat astfel de contestații, sau ale căror contestații au fost respinse ca tardive, se află în situații juridice diferite, aspect ce justifică tratamentul juridic diferit aplicat de legiuitor, neputând fi reținută încălcarea prin textul criticat a dispozițiilor art.16 din Constituție.
Față de aceste considerente, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.
Văzând considerentele deciziei Curții, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă nu se aplică în speță, având în vedere faptul că nu s-a contestat de către contestatorul-debitor, până în prezent, măsura aplicării tarifului de despăgubire.
Contestatorul-debitor nu a făcut dovada că a contestat procesul verbal de contravenție iar în cererea de chemare în judecată a susținut că a achitat amenda contravențională, după încheierea procesului verbal de contravenție.
Cât privește încheierea nr.6412/08 februarie 2017, instanța reține că executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare, în sumă de 483,81 lei, din care: 20 lei taxă judiciară de timbru, 299 lei cheltuieli de executare, 150 lei consultații privind constituirea actelor execuționale și 14,81 lei onorariu executor judecătoresc.
Potrivit dispozițiilor art.670 alin.3 Cod procedură civilă, sunt cheltuieli de executare:
1. taxele de timbru necesare declanșării executării silite;
2. onorariul executorului judecătoresc stabilit potrivit legii;
3. onorariul avocatului în faza de executare silită;
4. onorariul expertului, al traducătorului și al interpretului;
5. cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită;
6. cheltuieli de transport;
7. alte cheltuieli prevăzute de lege ori necesare desfășurării executării silite.
Din enumerarea exemplificativă a cheltuielilor de executare, regăsită în alin.3 al articolului 670, se desprinde concluzia că, pentru a intra sub incidența textului analizat, o cheltuială trebuia să fie prevăzută de lege ori să fie necesară desfășurării executării.
Instanța apreciază că doar suma de 150,00 lei reținută de executorul judecătoresc, în încheierea contestată, cu titlu de "consultații privind constituirea actelor execuționale";, excede dispozițiilor legale iar onorariul executorului judecătoresc vizează întreaga activitate a acestuia, respectiv consultații privind constituirea dosarului și activitatea de executare propriu zisă.
Pentru aceste considerente, instanța va admite, în parte, acțiunea civilă, formulată de contestatorul-debitor Cuclea Alexandru, în contradictoriu cu intimata-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA- Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
Va respinge, ca neîntemeiată, contestația la executare, formulată de contestatorul-debitor împotriva executării silite propriu-zise, ce formează obiectul dosarului de executare nr.6412/P/2015, al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B. și D.".
Va admite, în parte, contestația la executare formulată de contestatorul-debitor împotriva încheierii nr.6412/08.02.2017, de stabilire a cheltuielilor de executare silită, în dosarul de executare nr.6412/P/2015, al Biroului Executorilor Judecătorești Asociați "B. și D.".
Va dispune reducerea cheltuielilor de executare silită, în sumă totală de 483,81 lei, cu suma de 150,00 lei, reprezentând consultații privind constituirea actelor execuționale.
Va respinge cererea formulată de contestatorul-debitor, de obligare a intimatei-creditoare la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, întrucât instanța nu poate reține o culpă a intimatei-creditoare, în stabilirea cheltuielilor de executare
| ← Contestație la executare. prescripția dreptului de a cere... | Plangere contraventionala . Jurisprudență → |
|---|
