Daune . Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Judecătoria DOROHOI Sentinţă civilă nr. 51 din data de 09.10.2017
Dosar nr. ____/222/2015 daune
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DOROHOI JUDEȚUL BOTOȘANI
Sentința civilă nr. ----
Ședința publică din -- 2016
Președinte - --
Grefier - --
La ordine judecarea acțiunii civile formulate de reclamantul C C cu domiciliul în --în contradictoriu cu pârâta S.C. ----- prin S.C. --- cu sediul în-- și intervenienta forțată L Gcu domiciliul în --.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din -- 2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din sentință, dată la care s-a amânat pronunțarea pentru data de -- 2015 pentru depunerea de concluzii scrise, iar la această dată s-a amânat pronunțarea la data de -- 2016 din lipsă de timp pentru deliberare.
JUDECATA
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe cu nr. ---/222/2015 din --2015 reclamantul C- C- a chemat în judecată pârâta S.C. G--. și intervenienta L- G- și a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta S.C. - la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune materiale, suma de 50.000 lei reprezentând daune morale precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în data de 28.09.2012 în jurul orelor 21, fratele lui numitul C- P- în vârstă de 53 de ani a fost accidentat de intervenienta L- G- care conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare SV--- iar în urma accidentului acesta a decedat. Arată că accidentul a făcut obiectul dosarului penal nr. --/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi în care prin ordonanța din 10.12.2013 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a conducătoarei auto însă având în vedere dinamica accidentului așa cum este descrisă în expertiza tehnică efectuată în cauză și din care rezultă că intervenienta cu toate că a fost orbită de farurile unui autovehicul care circula din sens opus nu a redus viteza și nu a adaptat-o la condițiile de trafic (întuneric și intrare în localitate) se poate reține în sarcina acesteia o culpă în producerea rezultatului deoarece potrivit art. 1391 și art. 1392 cod civil omul este răspunzător și pentru cea mai mică culpă. Precizează că dânsul s-a ocupat de toate cheltuielile de înmormântare iar decesul fratelui i-a cauzat suferințe psihice prin urmare daunele solicitate sunt justificate în raport de culpa conducătoarei auto.
În drept invocă dispozițiile art. 41,43,49 și 50 alin. 1 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, art. 26 alin. 1 și art. 36 din Ordinul CSA 14/2011 și art. 1391 alin. 2 și art. 1392 Cod civil.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar poliția de asigurare a autoturismului SV---valabilă la data producerii accidentului, ordonanța din 10.12.2013 dată în dosarul nr. ---/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, raportul de expertiză efectuată în dosarul menționat, certificatul de deces al numitului Ci- P-, invitație la mediere pentru societatea de asigurări și a solicitat proba cu martori.
Intervenienta L- G- a formulat întâmpinare (fila 32) prin care invocă excepția inadmisibilității acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că C- P- pe care l-a accidentat avea o alcoolemie de 3,05% , se deplasa pe carosabil și deși a efectuat manevre de frânare și viraj la stânga nu a reușit să îl evite cu toate că circula cu o viteză de 45 km/oră. Cu privire la persoanele care pot solicita despăgubiri, arată că potrivit reglementărilor legale, posibilitatea acordării de despăgubiri membrilor familiei se referă exclusiv la situația în care acestea sunt vătămate în mod direct prin producerea accidentului însă în cauza de față nu se poate reține această situație, reclamantul nefiind implicat în nici un fel în evenimentul rutier. Arată că dânsa, deși nu avea nicio o obligație legală, a avut o relație bună cu reclamantul și a contribuit la cheltuielile de înmormântare.
Pe fond arată că acțiunea este neîntemeiată deoarece s-a stabilit în dosarul penal că accidentul a avut drept cauză culpa victimei pieton C- P- iar în prezenta cauză se încearcă o reluare a cercetărilor prin combaterea raportului de expertiză întocmit în dosarul penal. Arată că în dosarul penal s-a stabilit culpa exclusă a victimei în prin urmare nu pot fi reluate cercetările privind dinamica producerii accidentului.
S.C. -- a formulat întâmpinate (fila 38) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare arată că potrivit ordonanței din --2013 dată în dosarul nr. --/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi culpa în producerea accidentului de circulație s-a datorat victimei C- P- care a circulat pe carosabil pe timp de noapte în stare de ebrietate. Arată că la data producerii accidentului era în vigoare Ordinul CSA 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de circulație iar potrivit art. 27 alin. 1 din acest ordin, asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru cazurile în care accidentul se produce din culpa exclusivă a persoanei prejudiciate. Mai arată că deși reclamantul susține existența unei culpe concurente în producerea accidentului din data de 28.09.2012 invocând faptul că numita L- G- nu ar fi redus viteza autoturismului la întâlnirea cu un alt autoturism care circula din sens opus, afirmațiile acestuia sunt contrazise de suplimentul la raportul de expertiză întocmit în dosarul de urmărire penală.
În ce privește sumele solicitate cu titlu de despăgubiri, arată că și în situația în care s-ar reține o culpă a intervenientei, pretențiile sunt neîntemeiate deoarece cheltuielile de ordin material trebuie dovedite cu acte ( chitanțe, bonuri fiscale) iar reclamantul nu a depus nici un document cu care să dovedească suma de 10.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare. Cu privire la daunele morale arată că suma solicitată de reclamant este exagerată și nu este suficientă invocarea de către reclamat a vătămării suferite, prejudiciul moral se estimează prin raportare la relațiile care au existat cu victima, întinderea daunelor solicitate nu trebuie să fie excesivă și să nu denatureze scopul acordării de despăgubiri în caz contrar s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză. Mai arată că reclamantul a fost de acord cu cele reținute în ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și nu și-a manifestat dorința de sancționare penală a intervenientei, neformulând plângere împotriva soluției date în dosarul penal.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea intervenientei (fila 60) prin care solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii. Arată că acțiunea este fundamentată pe instituția răspunderii civile delictuale și este exercitată împotriva asigurătorului, pe temei contractual. Arată că în mod eronat susține intervenienta că nu pot fi acoperite de către asigurător daunele indirecte produse ca urmare a decesului unei persoane deoarece potrivit art. 1391 alin. 2 Cod civil, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendențelor, descendenților, fraților și surorilor și soțului pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane. Mai arată că este adevărat faptul că intervenienta a contribuit parțial la cheltuielile de înmormântare și acesta este motivul pentru care s-a solicitat doar suma de 10.000 lei. Cu privire la vinovăția intervenientei, arată că potrivit art. 1365 Cod civil privind efectele hotărârii penale, instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale și nici de hotărârea definitivă de achitare sau încetare a procesului penal în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite, o simplă ordonanță a organului de urmărire penală nu poate avea autoritate de lucru judecat, mai mult, potrivit art. 1357 Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului nr. ---/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi.
Având în vedere prevederile art. 248 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța cu întâietate asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de intervenienta L- G-.
Potrivit art. 26 alin. 1 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii accidentului, asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA iar potrivit art. art. 1391 alin. 2 Cod civil, instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendențelor, descendenților, fraților și surorilor și soțului pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane. În speță reclamantul nu este rudă cu asiguratul prin urmare nu este ținut în cererea de formulare a despăgubirilor de condiția a fi vătămat în mod direct ca urmare a producerii accidentului prin urmare instanța va respinge excepția inamisibilității acțiunii.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În data de 28.09.2012 în jurul 21, în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare SV.-- pe DN 29C pe raza localității --, intervenienta L- G- l-a accidentat pe numitul C-P- iar în urma accidentului acesta din urmă de decedat.
Prin rezoluția din --2013 s-a dispus începerea urmăriri penale împotriva intervenientei pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1,2, Cod penal.
Prin ordonanța din --.2013 dată în dosarul penal nr. --/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intervenientei cu motivarea că urmare cercetărilor efectuate și concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, accidentul a avut drept cauză exclusivă culpa victimei pieton C- P- care a circulat în stare de ebrietate, cu o alcoolemie stabilită de 3,05% pe timp de noapte și nesemnalizat iar intervenienta nu a încălcat nicio normă rutieră. Împotriva ordonanței din --.2013 nu s-a formulat plângere în condițiile art. 340 Cod procedură penală.
Potrivit art. 16 alin. 1 Cod civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, persoana răspunde numai pentru faptele sale săvârșite cu intenție sau din culpă iar potrivit alin. 3 fapta este săvârșită din culpă când autorul fie prevede rezultatul faptei sale dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei deși trebuia să îl prevadă.
Potrivit art. 1357 alin. 2 Cod civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
În prezenta cauză reclamantul invocă faptul că intervenienta are o culpă în producerea accidentului, culpă care rezultă din raportul de expertiză efectuat în dosarul penal și potrivit căruia accidentul putea fi evitat dacă conducătorul auto adapta viteza la condițiile de circulație pe timp de noapte la întâlnirea autovehiculul care circula din sens opus.
Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că accidentul s-a produs pe timp de noapte, după întâlnirea cu un autovehicul care circula din sens opus, victima fiind observată pe carosabil la o distanță de 2 m dat fiind faptul că se circula cu farurile poziționate de luminile de întâlnire.
Dinamica producerii accidentului este descrisă în expertiza efectuată în dosarul penal. La capitolul concluzii se arată că viteza de deplasare a autovehiculului la momentul accidentului a fost de 45 km/h iar victima putea fi evitată la o viteză de 5,3 km/h. Victima, care se afla în stare avansată de ebrietate, se deplasa pe carosabil pe direcția de mers a autoturismului la o distanță de 1,1 m față de extremitatea dreaptă a drumului și precizează că accidentul putea fi evitat dacă victima nu ar fi circulat pe carosabil în stare de ebrietate și nesemnalizat iar conducătorul auto fie acționa sistemul de frânare de la o distanță de 30 m față de locul impactului fie reducea viteza până la 5,3 km la întâlnirea cu un alt autovehicul care circula din sens opus.
În dosarul penal s-a efectuat și un supliment la raportul de expertiză prin care s-a răspuns la obiecțiunile formulate de reclamantul C-C- și se arată că în condiții de vizibilitate normală de noapte, altele decât cele în care s-a produs accidentul (întâlnire cu un autovehicul care circula din sens opus, victimă nesemnalizată corespunzător afară pe carosabil) lumina farurilor în poziția de întâlnire poate asigura autoturismului un câmp vizual de cca 30 m prin urmare viteza cu care ar fi putut circula autoturismul condus de L- G- în condiții de vizibilitate normală cu lumina farurilor poziționată pe faza de întâlnire pe timp de noapte este de 46 km/h.
În ce privește normele de circulație încălcate și care au condus la producerea accidentului instanța reține următoarele:
Potrivit art. 72 alin. 1 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar iar în lipsa acestuia pe acostamentul din partea stângă a drumului în direcția lor de mers, când și acostamentul lipsește pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a părții carosabile, iar potrivit alin. 4, pietonii surprinși si accidentați ca urmare a traversării prin locuri nepermise, la culoarea roșie a semaforului destinat acestora, sau a nerespectării altor obligații stabilite de normele rutiere poartă întreaga răspundere a accidentării lor, în condițiile în care conducătorul vehiculului respectiv a respectat prevederile legale privind circulația prin acel sector.
Conform procesului verbal de cercetare la fața locului întocmit la data producerii accidentului (fila 13 dosar penal) sectorul de drum pe care s-a produs accidentul, pe direcția de deplasare a autoturismului, este prevăzut cu acostament din pietriș cu lățimea de 1 m pe partea stângă și acostament cu lățimea 2,7 mp pe partea dreaptă.
Victima C- P-a circulat pe partea carosabilă din dreapta, pe sensul de deplasare a autoturismului și nu pe partea stângă a sensului său de mers, mai mult, cu toate că pe sensul de mers pe care se afla există acostament de cu lățimea de 2,7 m, acesta a circulat pe carosabil, fără îmbrăcăminte reflectorizantă și în stare avansată de ebrietate.
În sarcina conducătoarei auto nu se poate reține nici cea mai mică culpă deoarece aceasta nu a încălcat nicio normă rutieră. Menționarea în OUG 195/2002 a unor situații în care se impune reducerea vitezei fără precizarea valorii precum și menționarea de către expert a vitezei de 5,3 km pe oră ca fiind viteza la care putea fi evitat impactul cu victima, nu poate conduce la concluzia că intervenienta avea obligația legală de a circula cu această viteză chiar pe timp de noapte.
Având în vedere că în sarcina conducătoarei auto nu se poate reține o culpă concurentă în producerea accidentului care s-a soldat cu decesul numitului C- P-, societatea de asigurări nu are obligația legală de plată a despăgubirilor solicitate de către reclamant prin urmare instanța va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă reclamantul va fi obligat să achite intervenientei L- G- suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 lit. i din OUG 80/2013.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intervenienta L- G-.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul C-C- cu domiciliul în ---în contradictoriu cu pârâta S.C. ---prin S.C. --- și intervenienta forțată L- G- cu domiciliul în --, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul să achite intervenientei L- G- suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Dorohoi.
Pronunțată în ședință publică astăzi --- 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
| ← Plangere contraventionala . Jurisprudență | Nulitate contract de vânzare cumpărare. Jurisprudență Contracte → |
|---|
