Contestaţie la executare. perimarea executării silite efectuată şi în modalitatea popririi. condiţii
| Comentarii |
|
Tribunalul CONSTANŢA Sentinţă civilă nr. 163 din data de 23.06.2016
Pentru a fi aplicabilă excepția prevăzută de art 389 alin 1 Cod procedură civilă este necesar ca poprirea să fie efectivă adică să fie urmată de acte de executare. Acesta pentru că în cazul popririi nu se poate afirma că nu operează perimarea ci doar că aceasta nu operează de la data emiterii somației, urmând a fi verificată regularitatea actelor de virare a sumelor de către terț. În ipoteza în care terțul nu își îndeplinește obligația de plată, ca în cauza de față este necesară efectuarea de acte de executare la 6 luni, pentru că în caz contrar intervine perimare. Astfel, dacă terțul nu virează lunar sumele datorate nu există un element de continuitate care să se opună instituției perimării fiind necesar ca din partea creditorului să existe manifestarea de voință a continuării executării.
Tribunalul a admis recursul, a modifică în tot sentința atacată în sensul că: a admis contestația la executare, a admis excepția perimării invocată de contestatorul DM și a constatat perimată executarea silită ce face obiectul dosarului nr 120/2012 al BEJ DD. Instanța a reținut că:
"Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia sub nr. 6845/256/2015 și completată ulterior, contestatorul DM a formulat în contradictoriu cu intimata BT S.A. contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite în dosarul de executare silită nr. 120/2012 al B.E.J. DD, solicitând anularea actelor de executare ca urmare a intervenirii perimării executării, cu plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, arătă că în perioada 10.10.2014 - 28.07.2015 nu au fost efectuate acte de executare silită în cadrul dosarului de executare 120/2012 al B.E.J. DD, fapt pentru care se impune constatarea intervenirii perimării și în consecință anularea actelor de executare silită. Contestatorul mai arată că suma de bani prevăzută în contractul de credit nu a fost folosită de acesta, ci de patronul firmei la care lucra.
În drept, a invocat dispozițiile art. 389, 399 și următoarele Cod procedură civilă.
În susținerea contestației a depus înscrisuri și a solicitat instanței încuviințarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției perimării, precum și respingerea contestației la executare ca nefondată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 390 Cod procedură civilă.
La solicitarea instanței, a fost înaintat în copie dosarul de executare nr. 120/2012 al B.E.J. DD.
Prin sentința civilă nr 85 din data de 28.01.2016 Judecătoria Medgidia a respins ca nefondată excepția perimării și a respins ca nefondată contestația la executare. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că :
"Prin încheierea nr. 712/14.05.2012 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul civil nr. 3128/256/2012 a fost încuviințată executarea silită împotriva debitorilor DM și DG, la cererea creditoarei BT S.A., în dosarul de executare nr. 120 al B.E.J. DD, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 3/11.01.2008.
Împotriva oricărei executări silite, debitorul nemulțumit de modul de desfășurare a procedurii de executare silită poate introduce contestație la executarea silită, la judecătoria din raza de competență a locului de executare. Contestația la executare poate fi introdusă de cei interesați sau vătămați prin executare, adică de debitor, dar și de terții vătămați prin actele sau măsurile de executare silită.
Aceste contestații pot avea ca obiect orice neregularități procedurale săvârșite cu prilejul activității de urmărire silită (necomunicarea actelor de procedură, invocarea unor motive de stingere a obligației, alegerea formei de executare, prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării, modul de realizare a publicității pentru ținerea licitației, timpul în care se poate face urmărire, bunurile care pot fi supuse executării silite, subevaluarea bunurilor etc.).
Instanța reține că, acțiunea în cauză a fost formulată în ceea ce privește debitul stabilit prin titlul executoriu, corectitudinea stabilirii onorariului executorului judecătoresc, precum și intervenirea perimării executării silite.
Potrivit art. 399 alin. 1 C.proc.civilă, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, precum și cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dacă nu s-a utilizat procedura prev. de art. 281 ind. 1 C.proc.civilă.
Cu privire la excepția perimării executării silite, instanța reține că aceasta nu este întemeiată și va fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:
Conform dispozițiilor art. 389 C.proc.civilă, dacă creditorul a lăsat să treacă mai mult de 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
Conform dispozițiilor art. 390, dispozițiile art. 389 nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație, iar potrivit dispozițiilor art. 454 alin. 1 C.proc.civilă, poprirea se înființează fără somație.
Din adresa FN/19.03.2014 întocmită de B.E.J. DD în dosarul de executare silită nr. 120/2012, rezultă că a fost înființată poprirea asupra sumelor pe care terțul poprit S.C. OM S.R.L. le datora debitorului DM.
Având în vedere temeiurile de fapt și de drept anterior reținute, instanța reține că în cauză a fost demarată procedura executării silite prin înființarea popririi, așa cum rezultă din adresa menționată anterior întocmită de B.E.J. DD în dosarul de executare silită nr. 120/2012, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 C.proc.civilă.
Cu privire la precizarea contestatorului, în sensul că suma de bani nu a fost folosită de acesta, fiind folosită de patronul firmei la care acesta lucra la momentul acordării creditului, instanța reține că acest fapt a avut loc cu acordul debitorului contestator, și că nu constituie un motiv de nelegalitate a actelor de executare întocmite de B.E.J. DD în dosarul de executare silită nr. 120/2012";.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs în termen legal recurentul DM care a solicitat modificarea sentinței și admiterea contestației la executare. În motivare , s-a menționat că de la ultimul act de executare efectuat în dosarul de executare silită emis la data de 26.11.2014, comunicat contestatorului la data de 28.11.2014 până la poprirea din data de 28.07.2015 au trecut mai mult de 6 luni, executarea fiind suspendată. În mod greșit a reținut prima instanță că în cauză a fost demarată executarea silită prin poprire, dat fiind că executarea a început și prin alte acte de executare, dat fiind că creditorul a solicitat ca executarea să se realizeze prin toate formele de executare, iar nu exclusiv prin poprire, care a fost înființată la data de 28.07.2015. Prin urmare nu suntem în cazul unei executări care să se realizeze fără somație, pentru că doar una din modalitățile de executare beneficiază de procedura simplificată, iar nu toate formele de executare alese în cauză.
Intimata BT a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, motivat de faptul că în cauză au fost înființate mai multe popriri, iar în cazul executării silite efectuate prin poprire nu există sancțiunea perimării, dat fiind că revenirea cu o adresă de înființare după data înființării popririi nu poate produce efecte din punct de vedere juridic. Motivul invocat de către recurent nu poate duce la nulitatea vreunui acte de executare.
În susținere a fost atașată practică judiciară.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate și față de dispozițiile art. 304 și 3041 Cod procedură civilă, instanța constată că cerere de recurs este întemeiată pentru următoarele considerente;
Ca un prim aspect necesar a fi clarificat în prezenta cauză, instanța constată că în mod greșit prima instanță a soluționat perimarea ca o excepție de procedură sau de fond anterior fondului cauzei, dat fiind că excepția de perimare nu a vizat cauza pendinte pentru a fi soluționate cu prioritate, ci a vizat executarea silită, fiind tocmai motivul contestației la executare,adică fondul. Prin urmare, prima instanță ar fi trebuit să soluționeze contestația la executare ca un tot unitar, iar în cadrul acesteia să examineze perimarea executării silite.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că din dosarul de executare nr 120/2012 reiese că la data de 11.04.2012 creditoarea BT SA a formulat cerere de executare silită împotriva debitorului DM, solicitând executarea silită în toate formele de executare. După încuviințarea executării prin încheierea nr 712 din data de 14.05.2012 a Judecătoriei Medgidia, executorul judecătoresc a emis somație mobiliară. La data de 18.06.2012 a fost înființată o primă poprire către terțul poprit SC A R SRL, care nu a fost însă urmată nici de virarea vreunei sume de către terțul poprit către executorul judecătoresc dar nici de validarea de poprire, nefiind astfel definitivată măsura executării silite a popririi. La data de 28.02.2013 a fost emisă în același dosar de executare și o somație imobiliară prin care se demara procedura executării silite asupra bunului adus garanție, actele de executare urmând în sensul executării imobiliare.
La data de 19.03.2014 în cadrul dosarului de executare nr. 120/2012 a fost emisă adresa de înființare a popririi către SC E C & P SRL, care de asemenea nu a fost urmată de executare de către terțul poprit și nu s-a solicitat validarea popririi. O adresa de înființare a popririi, neurmată de executare și validare a fost de asemenea emisă la data de 19.03.2014 către SC O M SRL . Către contestatorul recurent adresa de înființare a popririi a fost emisă la data de 17.04.2016, următorul act de executare silită fiind emis la data de 26.11.2014, adică la 7 luni de la data înființării popririi și a constat în adresa de ridicare a popririi față de garantul DG. Ulterior, de abia la data de 28.07.2015 a mai fost efectuat un act de executare reprezentând înființarea popririi față de terțul SC W E S E SRL.
Reiese din analiza actelor de executare că în mod greșit a soluționat prima instanță excepția perimării executării silite, în condițiile în care în prezenta cauză executarea silită a demarat prin emiterea unui somații mobiliare, a fost ulterior emisă și o somație imobiliară, poprirea fiind doar una din formele de executare utilizate. Mai mult, nici una din cele trei popriri înființată în prezentul dosar de executare nu au fost urmate de executarea efectivă prin virarea de către terț a sumelor datorate creditorului ori prin validarea popririi.
A reținut instanța de recurs că pentru a fi aplicabilă excepția prevăzută de art 389 alin 1 Cod procedură civilă este necesar ca poprirea să fie efectivă adică să fie urmată de acte de executare. Acesta pentru că în cazul popririi nu se poate afirma că nu operează perimarea ci doar că aceasta nu operează de la data emiterii somației, urmând a fi verificată regularitatea actelor de virare a sumelor de către terț. În ipoteza în care terțul nu își îndeplinește obligația de plată, ca în cauza de față este necesară efectuarea de acte de executare la 6 luni, pentru că în caz contrar intervine perimare. Astfel, dacă terțul nu virează lunar sumele datorate nu există un element de continuitate care să se opună instituției perimării fiind necesar ca din partea creditorului să existe manifestarea de voință a continuării executării.
În aceste condiții, instanța a reținut că cererea de recurs este întemeiată, iar în prezenta cauză a intervenit perimarea executării silite dat fiind că de la data înființării popririi din 19.03.2014 și până la data de 26.11.2014 nu au mai fost efectuate acte de executare.
Pentru aceste considerente, instanța va admite recursul, va modifica sentința recurată, în sensul că va admite contestația la executare și va admite excepția perimării anulând actele de executare.
| ← 1. rezoluţiune antecontract de vânzare – cumpărare. punerea... | Stabilirea în concret a autorității părintești și a... → |
|---|
