Contestaţie la executare. Titlu executoriu. Dobânzi. Stabilirea datei de la care se datorează. Instanţa competentă

C. proc. civ., art. 3712 alin. (2)

Competenţa de soluţionare a contestaţiei privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu revine instanţei care a emis titlul executoriu, iar nu instanţei de executare.

I.C.C.J., secţia civilă, decizia nr. 4871 din 20 noiembrie 2003

Prin sentinţa nr. 94 din 4 iulie 2001, hotărâre definitivă şi irevocabilă, Tribunalul Brăila, secţia civilă, a admis, în parte, acţiunea reclamantului I.V. şi a obligat pe pârâta B.P. SA, sucursala Brăila, la plata sumei de 586.860.750 lei, reprezentând contravaloarea folosirii spaţiului, proprietatea reclamantului, cu dobânzile legale, şi la plata sumei de 21.431.215 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată sub nr. 109 din 22 martie 2002 la B.E.J. D.E., reclamantul-creditor I.V. a solicitat punerea în executare a sentinţei nr. 94 din. 4 iulie 2001 a Tribunalului Brăila, secţia civilă. Pârâta-debitoare B.P. SA, sucursala Brăila, a formulat contestaţie la executare împotriva actelor de executare întocmite de B.E.J. D.E. şi a solicitat suspendarea executării silite până la stabilirea sumelor datorate creditorului.

în motivarea contestaţiei la executare, debitoarea a învederat că, prin procesul-verbal din data de 16 aprilie 2002, executorul judecătoresc a stabilit că B.P. SA, sucursala Brăila, datorează suma totală de 1.349.772.747 lei, compusă din: 586.860.750 lei chirii; 324.710.000 lei dobândă; 294.662.782 lei actualizare pretenţii; 21.431.215 lei cheltuieli de judecată; 108.000 lei taxă de timbru; 122.000.000 lei onorarii de executare. Referitor la dobânda la care debitoarea a fost obligată prin sentinţa pusă în executare, executorul judecătoresc a stabilit o sumă de 324.710.000 lei, debitoarea contestând calculul dobânzii, cu motivarea că plata chiriei, reprezentând daune pentru lipsa de folosinţă a imobilului, şi dobânzile în materie de daune curg de la data pronunţării hotărârii definitive, adică de la data de 15 noiembrie 2001, şi nu de la data intentării acţiunii, cum greşit a stabilit executorul judecătoresc.

De asemenea, debitoarea a contestat că datorează creditorului suma de 294.662.782 lei, rezultată din actualizarea sumei de 586.860.750 lei, deoarece suma nu a fost cuprinsă în titlul executoriu şi, cum debitoarea a fost obligată la plata dobânzilor, actualizarea datoriei, reprezentând chirii, ar conduce la îmbogăţirea injustă a creditorului.

învestită iniţial cu soluţionarea contestaţiei la executare, Judecătoria Brăila, prin sentinţa civilă nr. 7994 din 9 octombrie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Brăila. Calificând demersul judiciar al debitoarei ca fiind o contestaţie la titlu, judecătoria a socotit că sunt incidente prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută.

La rândul său, Tribunalul Brăila, prin sentinţa civilă nr. 497 din 18 decembrie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Brăila şi, constatând conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Curtea de Apel Galaţi, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, tribunalul motivând că debitoarea nu contestă întinderea şi înţelesul titlului executoriu, ci modul de calcul al dobânzilor efectuat de executorul judecătoresc.

Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin sentinţa nr. 2 din 14 ianuarie 2003, a stabilit competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de B.P. SA, sucursala Brăila, în favoarea Judecătoriei Brăila, reluând motivarea tribunalului, în sensul că „ceea ce se contestă, în speţă, nu priveşte lămurirea înţelesului şi întinderii titlului executoriu, ci doar modul de calcul al dobânzilor”.

împotriva regulatorului de competenţă, în termen legal, a declarat recurs debitoarea, contestatoare B.P. SA, sucursala Brăila, care a susţinut că greşit a fost stabilită competenţa Judecătoriei Brăila, cât timp contestaţia debitoarei se referă la lămurirea înţelesului şi a întinderii titlului executoriu, adică a unei sentinţe civile, pronunţate de Tribunalul Brăila, astfel că aceluiaşi tribunal îi revine şi competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.

Recursul este fondat.

Obiectul contestaţiei la executare poate viza fie urmărirea propriu-zisă, fie înţelesul, întinderea ori explicarea dispozitivului ce se execută, aceasta din urmă fiind cunoscută în doctrină sub denumirea de contestaţie la titlu. Distincţia dintre cele două categorii de contestaţii nu este doar una pur teoretică, ci are importanţă din punct de vedere practic, în primul rând, pentru stabilirea instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare.

Titlul executoriu, sentinţa Tribunalului Brăila, stabileşte că debitoarea trebuie să plătească creditorului „suma de 586.860.750 lei, reprezentând contravaloarea folosirii spaţiului, proprietatea reclamantului, cu dobânzile legale”. Dacă suma cu titlu de chirii a fost precis determinată de instanţa de fond, în schimb formularea titlului executoriu „cu dobânzile legale” este ambiguă sau, cel puţin, reprezintă o soluţie susceptibilă de interpretări diferite, atât din partea părţilor, creditorului şi debitoarei, cât şi din partea organului de executare. Interpretarea diferită pe care părţile au dat-o titlului executoriu nu priveşte atât calculul dobânzii, adică determinarea cuantumului acesteia printr-o simplă operaţiune aritmetică, cum greşit a apreciat instanţa de regulator, ci datorită echivocului şi impreciziei titlului executoriu, interpretarea divergentă se referă la momentul de la care curg dobânzile acordate, ceea ce reprezintă o chestiune de judecată, ce trebuia rezolvată de instanţa de fond cu ocazia deliberării. Or, o atare imprecizie a titlului nu poate fi înlăturată decât de instanţa care l-a emis, iar mijlocul procedural folosit de debitoare nu poate fi calificat decât ca fiind o contestaţie la titlu.

Este adevărat că, la data formulării contestaţiei la executare, erau incidente prevederile art. 3712 pct. 2 C. proc. civ. (introduse prin art. I pct. 137 din O.U.G. nr. 138/2000), în conformitate cu care, atunci când prin titlu executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără a se stabili cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii. Este, însă, de considerat că textul trebuie interpretat într-o manieră restrictivă şi în spiritul principiilor generale care guvernează procedura judiciară execuţională, întrucât determinarea concretă a obligaţiei la care este îndatorat debitorul se stabileşte de către instanţa de judecată cu prilejul deliberării şi ea trebuie consemnată ca atare în dispozitivul hotărârii pronunţate. Aşa fiind, este evident că legea are în vedere o situaţie de

excepţie, iar aceasta nu se referă la obiectul principal al judecăţii, ci la cuantumul dobânzilor, penalităţilor sau altor sume asemănătoare, care, în prezenţa unor elemente precise de determinare, stabilite prin titlul executoriu, un atare cuantum poate fi calculat de organul de executare. O interpretare mai largă a textului citat ar conduce la modificarea sau chiar, uneori, la anularea titlului executoriu însuşi şi ar fi contrară finalităţii urmărite de legiuitor prin edictarea unei asemenea dispoziţii legale.

Cu ocazia soluţionării contestaţiei la titlu, instanţa urmează a verifica şi apărarea debitoarei referitoare la legalitatea procedeului folosit de executorul judecătoresc, de a actualiza suma acordată cu titlu de lipsă de folosinţă a imobilului, cât timp judecata de fond a acordat numai dobânzi, iar indexarea sumei cu indicele de inflaţie nu a fost o operaţiune dispusă prin titlu şi, în orice caz, nu a format obiect de judecată.

Astfel, recursul debitoarei a fost admis şi a fost casată sentinţa Curţii de Apel Galaţi, cu consecinţa stabilirii competenţei Tribunalului Brăila de a soluţiona, în primă instanţă, contestaţia la executare.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Contestaţie la executare. Titlu executoriu. Dobânzi. Stabilirea datei de la care se datorează. Instanţa competentă