Contracte-litigii cu profesionişti. contestaţia la executare. caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu un profesionist. conflict de competenţă.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 1004A din data de 30.05.2017
Domeniu asociat: Contracte-Litigii cu profesioniști. Contestația la executare. Caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu un profesionist. Conflict de competență.
În esență, pentru stabilirea secției civile competente, este important a se analiza dacă, în cauză, obiectul sau natura litigiului prezintă elemente comune materiilor avute în vedere de legiuitor cu caracter exemplificativ prin dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 226 alin.1 din Legea nr. 71/2011.
Referitor la obiectul și natura litigiului, este relevant faptul că, în speță, debitorul contestator, având calitatea de consumator, a formulat și contestație la titlu prin care a invocat caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu un profesionist, invocând prevederile Legii nr. 193/2000.
Or, în această materie, prin Decizia nr. 24/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competența revine secției civile/completelor specializate în materie civilă (litigii cu profesioniști) din cadrul tribunalului.
- art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000,
- art. 135 alin.1 și 4, art. 136 alin.1 N.C.pr.civ,
- art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004,
- art. 226 alin.1 lit. b) - d) , art.227 din Legea nr. 71/2011,
- Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1004 A 2017 din 30.05.2017)
I. Prin Sentința civilă nr. 8474/22.07.2016, pronunțată în dosarul nr. 2726/4/2016, Judecătoria Sectorului 4 București a respins contestația la executare formulată de contestatorul M.C.P. în contradictoriu cu intimatul BEJ T.C.A., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitatea procesuală pasivă; a admis excepția tardivității formulării contestației invocată din oficiu de instanță cu privire la invocarea ca motive de contestație a dolului cu privire la clauza de la litera F din contractul nr. 458378548/28.10.2010 și a lipsei caracterului de titlu executoriu a contractului de credit prin prisma efectelor cesiunii; a respins, ca tardivă, contestația la executare formulată în ceea ce privește invocarea ca motive de contestație a dolului cu privire la clauza de la litera F din contractul nr. 458378548/28.10.2010 și a lipsei caracterului de titlu executoriu a contractului de credit prin prisma efectelor cesiunii; a admis contestația la executare, astfel cum a fost precizată și modificată, formulată de contestatorul M.C.P., în contradictoriu cu intimatele U.P.I. (Luxembourg) SA și P.F.R. IFN SA; a anulat toate actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. 15523/2015 a BEJ T.C.A.; a admis capătul de cerere privind întoarcerea executării silite; a obligat intimata U.P.I. Luxembourg SA să plătească contestatorului M.C.P. suma de 572 lei, la care se va adăuga dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitului; a constatat nulitatea absolută a clauzelor abuzive prevăzute la lit. B, C, D, E și F din contractul de credit nr. 458378548 din 28.10.2010, referitoare la comisionul de analiză a dosarului, dobânda fixă totală, comisionul de administrare a creditului, costul total al creditului, comisionul de gestionare la domiciliul a creditului; a respins cererea de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxă judiciară de timbru pentru contestația la executare și taxă reprezentând onorariu notarial și a obligat intimata U.P.I. la plata către contestatorul M.C.P. a sumei de 50 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru (pentru capătul de cerere privind întoarcerea executării silite).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata P.F.R. IFN S.A., criticând inclusiv soluția pe capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la lit. B, C, D, E și F din contractul de credit nr. 458378548 din 28.10.2010.
Apelul a fost înregistrat inițial pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a Civilă, la data de 08.09.2016.
II. Instanțele/secțiile aflate în conflict de competență
1. Prin Încheierea civilă din data de 17.01.2017, pronunțată în dosarul nr. 2726/4/2016, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția necompetenței funcționale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a VI-a Civile a Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, prima secție sesizată a constatat că este învestită cu soluționarea unei acțiuni izvorâte din raporturile juridice dintre profesioniști, având în vedere, pe de o parte, faptul că executarea silită a fost declanșată împotriva contestatorului M.C.P., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 458378548/28.10.2010, încheiat între contestator și o instituție financiară nebancară (P.F.R. IFN S.A.), iar pe de altă parte, s-a constatat că prin contestația la titlu se invocă existența unor clauze abuzive în contractul de credit în baza căruia s-a declanșat executarea silită.
Astfel, s-a reținut că, în speță, competența funcțională a Secției a VI-a Civile a Tribunalului București, specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști, este determinată de motivele invocate în cadrul contestației la titlu privind existența unor clauze abuzive în contractul de credit încheiat între contestator și P.F.R. IFN SA, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 193/2000, prin intermediul prezentei contestații solicitându-se inclusiv lămurirea întinderii și aplicării titlului executoriu reprezentat de contractul de credit, respectiv constatarea nulității absolute, ca urmare a reținerii caracterului abuziv al prevederilor contractuale enunțate în contestație.
2. Prin Încheierea civilă din 06.04.2017, pronunțată în dosarul nr. 2726/4/2016*, Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă a admis excepția necompetenței sale funcționale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Secției a IV-a Civile a Tribunalului București. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Curtea de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, după intrarea în vigoare a Legii nr.71/2011, în ceea ce privește litigiile formulate ulterior acestei date, secțiile comerciale reorganizate ca secții civile nu au o competență exclusivă de soluționare a litigiilor în care ambele părți/una din părți au/are calitatea de profesionist, în lipsa unei prevederi exprese în acest sens în conformitate cu prevederile art. 227 din Legea nr.71/2011, hotărârea CSM nr. 760/04.10.2011 stabilind numai înființarea unor completuri specializate în cadrul Secției a VI-a Comerciale (în prezent Secția a VI-a Civilă) în materiile prevăzute de art.226 alin.1 lit. b) - d) din legea pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul Civil.
Totodată, s-a reținut că, prin hotărârea Colegiului de conducere al Tribunalului București nr. 3/16.01.2015 au fost determinate tipurile de cauze care sunt de competența Secției a VI-a Civile a Tribunalului București, cauzele având ca obiect contestații la executare propriu-zise sau contestații la titlu nefiind stabilite în competența exclusivă a acestei secții. Astfel cum rezultă din cuprinsul acestei hotărâri (lit. D.1), s-a decis solicitarea unor puncte de vedere de la secțiile civile ale Tribunalului București cu privire la cererile in materia executării silite și contestațiile la titlu ce vizează un titlu emis în domeniul de jurisdicție al instanței specializate, fără a se stabili, cu privire la aceste litigii, competența funcțională în mod exclusiv în favoarea Secției a VI-a Civile.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pct. 9 al hotărârii Colegiului de conducere al Tribunalului București nr. 3/16.01.2015 (care se refera la cererile în materia protecției consumatorului) nu poate privi cererile formulate în etapa executării silite, în raport de cele menționate la lit. D.1 a acestei hotărâri.
III. Asupra conflictului negativ de competență, Curtea reține următoarele:
1. Potrivit art. 136 alin.1 N.C.pr.civ., normele privind conflictul de competență sunt aplicabile prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Prin urmare, Curtea a fost în mod legal sesizată în vederea soluționării unui conflict negativ de competență prevăzut de art. 133 pct.2 N.C.pr.civ.
2. În prealabil, Curtea precizează că, în soluționarea prezentului conflict de competență materială procesuală, după natura litigiului (denumită în practică și funcțională), sunt relevante dezlegările în drept date prin Decizia nr. 18/17.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:
"în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, […] competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare";, iar nu în funcție de calitatea de profesionist a uneia dintre părțile raportului juridic.
Trebuie reținut astfel că, potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare, criteriile de determinare a competenței materiale sunt instituite după natura, obiectul sau valoarea pretenției.
Potrivit art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, republicată (așa cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, cu modificările și completările ulterioare), în cadrul curților de apel și în cadrul tribunalelor funcționează "secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților";.
În mod asemănător, dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc drept criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea obiectului și naturii acestora, prezentând o enumerare exemplificativă a patru categorii de litigii. Se constată că textul nu indică "in terminis";, în afară de natura și obiectul litigiului, alte criterii în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate.
Interpretarea în sens contrar, respectiv stabilirea competenței materiale procesuale în funcție calitatea de profesionist a uneia dintre părți, este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din Codul de procedură civilă, conform cărora "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod";, și dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, potrivit cărora "competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege";.
În esență, pentru stabilirea secției civile competente, este important a se analiza dacă, în cauză, obiectul sau natura litigiului prezintă elemente comune materiilor avute în vedere de legiuitor cu caracter exemplificativ prin dispozițiile art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 și ale art. 226 alin.1 din Legea nr. 71/2011.
3. Referitor la obiectul și natura litigiului, este relevant faptul că, în speță, debitorul contestator, având calitatea de consumator, a formulat și contestație la titlu prin care a invocat caracterul abuziv al unor clauze din contractul de credit încheiat cu un profesionist, invocând prevederile Legii nr. 193/2000.
Or, în această materie, prin Decizia nr. 24/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 193/2000, având în vedere că obiectul litigiului este reprezentat de analiza caracterului abuziv al clauzelor unui contract guvernat de norme de drept privat, competența revine secției civile/completelor specializate în materie civilă (litigii cu profesioniști) din cadrul tribunalului.
Această soluție este valabilă și în prezenta cauză, întrucât litigiile privind protecția consumatorilor întemeiate pe Legea nr. 193/2000 pot impune analiza unor raporturi de drept bancar, sunt strâns legate de activitatea profesionistului, au fost și sunt în practică în competența secțiilor specializate în litigii cu profesioniști (fostele secții comerciale), fără a avea relevanță faptul că invocarea caracterului abuziv al clauzelor dintr-un contract de credit se face pe calea contestației la executare, iar nu printr-o acțiune de drept comun.
4. De altfel, în vederea stabilirii tipurilor de cauze de competența secțiilor civile specializate, Colegiul de conducere al Tribunalului București a adoptat Hotărârea nr. 3/16.01.2015, în care, la art. 9 pct. 9, a apreciat că intră în "categoria litigiilor cu profesioniști"; "cererile în materia protecției consumatorului (OUG nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000)";.
Argumentul secției specializate potrivit căruia la lit. D.1 din hotărârea de colegiu de mai sus nu s-a stabilit competența de soluționare a cererilor în materia executării silite nu poate fi primit.
În primul rând, trebuie observat că hotărârea Colegiului de conducere nu a stabilit competența materială procesuală în favoarea Secțiilor III-V din cadrul Tribunalului București.
În al doilea rând, în această situație, criteriile de determinare a competenței materiale procesuale sunt cele prevăzute de lege, respectiv obiectul și natura litigiului. În materia Legii nr. 193/2000, rațiuni ce țin de asigurarea unei practici unitare impun soluționarea litigiilor de această natură de către secțiile specializate, fiind fără relevanță etapa procesuală (judecata procesului sau faza executării silite).
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin.1 și 4, art. 136 alin.1 N.C.pr.civ., Curtea a stabilit competența materială procesuală în favoarea Secției a VI-a Civile a Tribunalului București.
| ← Sub aspectul raportului dintre fapte şi judecăţi de valoare,... | Restituire dublul sumei achitate cu titlu de avans în temeiul... → |
|---|
