Contracte şi obligaţii. Convenţie. Calificare. Interpretare. Antecontract de întreţinere. întreţinător. Acţiune în revendicare. Admisibilitate. Acţiune In prestaţie tabulară. Art. 29 Legea nr. 7/1996. Admisibilitate
| Comentarii |
|
Un antecontract de întreţinere nu dă întreţinătorului posibilitatea de a revendica bunul promis de întreţinuţi. El nu are nici posibilitatea de a intenta o acţiune în prestaţie tabulară, Legea nr. 7/1996 nemaiprevăzând necesitatea consimţământului înstrăinătorului la întabulare - mai ales că întreţinuţii nu se opun la aceasta.
(Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, decizia nr. 2029 din 9 octombrie 2002)
CURTEA,
Prin sentinţa civilă nr. 5703 din 13 decembrie 2001 a Judecătoriei Turda, s-a respins acţiunea civilă
intentată de reclamantul L. N. împotriva pârâţilor L. V. şi soţia L. M., având ca obiect prestaţie tabulară.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că între părţi s-a încheiat la data de 24
ianuarie 2001, un înscris sub semnătură privată intitulat „contract de întreţinere", prin care pârâţii s-au obligat să îi transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului, construcţii şi teren, situat în Turda, Aleea B. nr. 26, înscris în C. F. nr. 8267 Turda, nr. top 3907/1/2, iar reclamantul s-a obligat să-i întreţină pe durata vieţii şi să-i înmormânteze, atunci când vor deceda. întrucât în prezent întreţinătorul nu realizează venituri din muncă salariată, acesta s-a obligat să îi ajute pe întreţinuţi, cu muncă în gospodărie.
Scopul urmărit de întreţinuţi a fost să încheie cu dobânditorul un act care să îşi producă efectele după moartea lor, iar nu în timpul vieţii. Aşadar, înscrisul nu este un contract de întreţinere, ci un act de ultimă voinţă, unilateral, respectiv un testament.
Reclamantul nu dispune de mijloace financiare pentru a-i întreţine pe pârâţi. Aşa fiind, chiar dacă părţile au intenţionat să încheie o convenţie de întreţinere, obligaţia asumată de reclamant este sub condiţie purpotestativă şi prin urmare nulă, conform art. 1010 C. civ.
Apelurile declarate de reclamant şi de către pârâţi împotriva sentinţei, au fost respinse prin decizia civilă nr. 587/16.05.2002 a Tribunalului Cluj.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că acordul părţilor cu privire la admiterea acţiunii în prestaţie tabulară nu este suficient pentru a conferi eficienţă juridică convenţiei părţilor, în condiţiile în care actul de care se prevalează reclamantul, nu a dat naştere în sarcina lui, la o obligaţie reală de întreţinere.
Deşi reclamantul s-a obligat să-i întreţină pe pârâţi, în convenţia părţilor s-a precizat că întreţinătorul nu realizează venituri stabile din muncă salariată şi că părţile înţeleg ca această obligaţie să fie adusă la îndeplinire prin muncă brută în gospodărie şi pe câmp, utilizând în acest scop, pensia întreţinuţilor.
Prestarea de către reclamant a unor anumite munci în gospodăria pârâţilor, nu echivalează cu o întreţinere propriu-zisă, de zi cu zi, pentru care pârâţii şi-au afectat propria lor pensie. în temeiul unui asemenea act nenumit, care nu a creat un raport juridic între părţi, nu poate opera transferul dreptului de proprietate, nefiind apt să producă efectele juridice specifice contractului de întreţinere tipic.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, solicitând în baza art. 304 pct. 8-9 C.
pr. civ., casarea hotărârilor atacate, iar în urma reţinerii cauzei spre rejudecare, admiterea acţiunii introductive, de instanţă.
în motivare, reclamantul a arătat că instanţa fondului a fost învestită cu judecarea unei cereri de recunoaştere a dreptului de proprietate, întemeiată pe încheierea unui contract de întreţinere sub semnătură privată. însă instanţele fondului au interpretat eronat convenţia părţilor, schimbându-i natura şi înţelesul acesteia, aplicând greşit legea.
Tot în mod greşit, s-a apreciat că este inadmisibil transferul dreptului de proprietate, pe considerentul că obligaţia asumată de reclamant prin semnarea contractului de întreţinere, ar fi pur potestativă şi prin urmare lipsită de efecte juridice. Din cuprinsul contractului nu se desprinde ideea că reclamantul ar presta întreţinerea, dacă va vrea, câtă vreme în sarcina lui subzistă obligaţia prestării muncii brute în gospodărie şi pe câmp, urmând ca atunci când va reuşi să se încadreze în muncă, să contribuie şi financiar la întreţinerea părinţilor săi. Această din urmă stipulaţie reprezintă asumarea unei obligaţii sub condiţie simplă, iar nu pur potestativă.
Instanţa de apel, a omis să cerceteze punctul 1 al convenţiei, raportat la dispoziţiile art. 969 C. civ. Instanţa nu era chemată să aprecieze dacă obligaţiile părţilor sunt echilibrate sau nu, ci constatând convenţia părţilor, să valideze actul dedus judecăţii, cu consecinţa întabulării dreptului de proprietate. Intruziunea instanţei în convenţia părţilor este inadmisibilă.
Aceeaşi instanţă de apel, nici nu şi-a motivat soluţia, referindu-se la un act nenumit.
Recursul este nefondat.
Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 9.02.2001 la Judecătoria Turda, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâţi, care sunt părinţii săi, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Turda, Aleea Băilor, nr. 26, înscris în C. F. nr. 8267 Turda, nr. top 3907/1/2, loc de casă în suprafaţă de 400 mp, pe care a fost edificată o casă compusă din 3 camere şi dependinţe, precum şi întabularea dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară, ca bun propriu, cu titlu de drept întreţinere.
La dosar, f. 4, reclamantul a depus înscrisul sub semnătură privată, intitulat „contract de întreţinere", în care la pct. 1 se menţionează: „subsemnatul L. N.
mă oblig să întreţin pe părinţii mei, L. V. şi soţia L. M. pe toată durata vieţii acestora, cu toate cele necesare unui trai decent: alimente, curăţenie, spălatul rufelor, medicamente şi tratament medical, toate la nevoie, la cerere, la domiciliul acestora, iar la data decesului să îi înmormântez cu toată cinstea după datină, în locul ales de aceştia. întreţinuţii cunosc faptul că întreţinătorul nu realizează venituri stabile din muncă salariată şi înţeleg că clauza privind întreţinerea să fie adusă la îndeplinire de acesta din urmă prin muncă brută în gospodărie şi pe câmp, utilizând în acest scop pensia întreţinuţilor. în condiţiile în care întreţinătorul va realiza venituri, acestea vor fi utilizate de asemenea pentru îndeplinirea obligaţiei de întreţinere.11 La pct. 2, s-a prevăzut că în schimbul întreţinerii, întreţinuţii îi transmit întreţinătorului dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
De esenţa contractului de întreţinere, este ca debitorul întreţinerii să acorde întreţinerea în natură, în condiţiile stipulate în contract. Părţile au convenit ca până ce întreţinătorul se va încadra în muncă, obiectul întreţinerii să fie convertit în „muncă brută în gospodărie şi pe câmp“. Prin urmare, înscrisul încheiat între părţi, reprezintă un antecontract de întreţinere sub condiţie potestativă simplă, deoarece angajarea întreţinătorului depinde atât de voinţa lui, cât şi de un element exterior acesteia: acceptarea lui de către un angajator persoană juridică sau persoană fizică.
Aşa fiind, acest antecontract de întreţinere, nu este lovit de nulitate, raportat la dispoziţiile art. 1006 şi 1010 C. civ.
Pe tot parcursul procesului, pârâţii nu s-au opus admiterii acţiunii, apelului şi respectiv recursului.
în ceea ce priveşte valorificarea antecontractului de întreţinere, reclamantul a ales greşit calea acţiunii în revendicare, prin solicitarea obligării pârâţilor să
îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului teren şi construcţii.
Potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 54/1998, terenurile situate în intravilan şi extravilan pot fi înstrăinate şi dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.
întrucât antecontractul de întreţinere nu este încheiat în formă autentică, el nu este translativ de proprietate, iar o acţiune în revendicarea imobilului compus din teren şi construcţii, este inadmisibilă.
în speţă nu este vorba nici de o acţiune în prestaţie tabulară, care începând cu data de 24 iunie 1996 poate fi exercitată numai în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 7/1996.
Dacă reclamantul i-arfi notificat pe pârâţi să se prezinte la un notar public, în vederea încheierii contractului de întreţinere în formă autentică, iar în cadrul procesului s-ar fi opus admiterii acţiunii, reclamantul avea posibilitatea să îşi valorifice în instanţă actul încheiat între părţi, pe calea executării silite a antecontractului de întreţinere.
Or, nu poate fi vorba despre o executare silită, din moment ce pârâţii sunt de acord cu admiterea acţiunii.
Numai vădind o necunoaştere a legislaţiei în materie, reclamantul s-a adresat instanţei de judecată, pe calea unei acţiuni inadmisibile, când părţile se puteau prezenta la un notar public, pentru încheierea contractului de întreţinere în formă autentică, după care să solicite biroului de carte funciară al judecătoriei în raza căreia se află situat imobilul, întabularea dreptului de proprietate în cartea funciară, în condiţiile în care Legea nr. 7/1996 nu mai prevede necesitatea consimţământului la întabulare, al titularului.
Cu această motivare, având în vedere că nu sunt prezente motivele prevăzute de art. 304 pct. 8-9 C. pr. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
| ← Convenţie de vânzare-cumpărare. Antecontract. Calificare... | Contestaţie în anulare. Procedura citării. Neîndeplinire.... → |
|---|
