Control judiciar. reaprecierea neimpunerii obligaţiei de a profesa de către inculpat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel ORADEA Hotărâre nr. 129 din data de 26.08.2016
DREPT PROCESUAL PENAL
Greșita evaluare a condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României
În contestația formulată de inculpatul V.D. împotriva dispoziției din încheierea nr. 139/Î/CP/03.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr. 2377/111/2015 privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, s-a desființat în parte, încheierea penală atacată și rejudecând, s-a admis cererea formulată de inculpatul V.D. prin avocat ales și în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 s-a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituția României.
Analiza admisibilității unei cereri de sesizare a Curții Constituționale presupune verificarea îndeplinirii următoarelor condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:
a) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
b) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
c) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Ca atare, judecătorul sau instanța de judecată în fața căreia se invocă o astfel de excepție de către părți sau procuror își va limita analiza exclusiv la cele trei condiții expuse anterior, fără a se putea substitui instanței de control constituțional, singura îndreptățită să analizeze dacă textul legal criticat este conform normelor constituționale.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, texte legale în vigoare si cu privire la care nu s-a pronunțat o soluție de neconstituționalitate până în prezent.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața judecătorului de cameră preliminată învestit cu soluționarea cauzei în care inculpatul V.D. a fost trimis în judecată, având prin urmare legătură cu obiectul cauzei întrucât dispozițiile legale criticate pe motiv de neconstituționalitate sunt incidente în faza camerei preliminare.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că inculpatul V.D. a expus temeiurilor constituționale [art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituția României] prin raportare la care consideră că dispozițiile art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală sunt neconstituționale.
Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.
Opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a apreciat că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituție, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
- art. 205 Noul Cod de procedură penală
Încheierea penală nr. 35/CCP/24.02.2016
Dosar nr. 2377/111/2015/a2
Prin încheierea nr. 139/Î/CP/03.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr. 2377/111/2015, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul V.D., privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 și 346 alin. 3 Cod procedură penală.
În baza art. 367 alin. (9) Cod procedură penală, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpatul V. D., privind suspendarea judecării cauzei.
În motivarea soluției pronunțate judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. a reținut că analizarea unei excepții de neconstituționalitate presupune implicit și constatarea relevanței/irelevanței acesteia cu privire la soluționarea cauzei.
Or, raportat la exigențele art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului";, chiar dacă Curtea Constituțională, după soluționarea excepției, ar declara ca fiind neconstituționale dispozițiile legale invocate, decizia acesteia nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra judecării prezentei cauze.
Astfel, prin declararea ca neconstituționale a dispozițiilor prevăzute în art. 342 și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, privitoare la procedura de cameră preliminară, nu s-ar putea susține că judecătorul de cameră preliminară ar putea în prezenta cauză să constate neregularitatea actului de sesizare sau să excludă probele din faza de urmărire penală, cu consecința restituirii cauzei la parchet, atâta timp cât organul de urmărire penală nu a nesocotit prevederile legale privitoare la aceste aspecte, astfel cum s-a arătat în cele de mai sus.
Chiar dacă organul de urmărire penală ar fi încălcat prevederile legale referitoare la competența materială a acestuia sau la dreptul la apărare al inculpatului, iar Curtea Constituțională ar declara neconstituționale prevederile art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, cauza nu ar putea fi restituită parchetului, deoarece, odată sesizată, ceea ce îi este permis Curții Constituționale să facă este să constate doar dacă textele de lege sunt sau nu constituționale, nu să le modifice sau completeze.
Chiar dacă Curtea Constituțională ar declara ca neconstituționale textele de lege invocate, consecința ar fi că acestea nu ar mai produce efecte, ceea ce echivalează cu nerestituirea în nicio situație a cauzei la parchet.
S-a apreciat că pentru ca prezenta cauză să fie restituită la parchet pentru motivele invocate de inculpat, ar trebui să se adauge alte cazuri de restituire pe lângă cele limitativ prevăzute în art. 346 alin. 3 Cod procedură penală, ceea ce excede competenței Curții Constituționale.
Împotriva aceste hotărâri a formulat contestație inculpatul V. D. criticând hotărârea atacată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie solicitând să se constate admisibilitatea excepției de neconstituționalitate formulate și sesizarea Curții Constituționale.
Analizând actele și lucrărilor dosarului judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a reținut următoarele:
1. Cu privire la obiectul contestației
Analiza admisibilității unei cereri de sesizare a Curții Constituționale presupune verificarea îndeplinirii următoarelor condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv:
a) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;
b) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;
c) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Ca atare, judecătorul sau instanța de judecată în fața căreia se invocă o astfel de excepție de către părți sau procuror își va limita analiza exclusiv la cele trei condiții expuse anterior, fără a se putea substitui instanței de control constituțional, singura îndreptățită să analizeze dacă textul legal criticat este conform normelor constituționale.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală, texte legale în vigoare și cu privire la care nu s-a pronunțat o soluție de neconstituționalitate până în prezent.
Excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața judecătorului de cameră preliminată învestit cu soluționarea cauzei în care inculpatul V. D. a fost trimis în judecată, având prin urmare legătură cu obiectul cauzei întrucât dispozițiile legale criticate pe motiv de neconstituționalitate sunt incidente în faza camerei preliminare.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că inculpatul V. D. a expus temeiurilor constituționale [art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituția României] prin raportare la care consideră că dispozițiile art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală sunt neconstituționale.
Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea instanței de contencios constituțional.
Pentru aceste considerente, Curtea a admis contestația formulată inculpatul V. D. împotriva dispoziției din încheierea nr. 139/Î/CP/03.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului B. în dosarul nr. 2377/111/2015 privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală.
A desființat, în parte, încheierea penală atacată și rejudecând:
A admis cererea formulată de inculpatul V. D. prin avocat ales și în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 342 Cod procedură penală și art. 346 alin. (3) Cod procedură penală raportat la art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) și art. 24 alin. (1) din Constituția României.
Cheltuielile judiciare în contestație au rămas în sarcina statului.
2. Opinia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a apreciat că în cauză se impune pronunțarea unei soluții de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 20 din Constituție, orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se și previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat. Astfel, formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel O. a constatat că dispozițiile art. 342 Cod de procedură penală delimitează în mod previzibil obiectul fazei de cameră preliminară prevăzând posibilitatea contestării sub aspectul legalității și loialității a tuturor actelor de urmărire penală precum și a regularității actului de sesizare.
Tot astfel, art. 346 Cod de procedură penală stabilește cele două soluții posibile care pot fi dispuse respectiv începerea judecății și restituirea cauzei la parchet. Motivele pentru care se poate dispune restituirea cauzei la parchet sunt limitativ și previzibil stipulate de legiuitor și vizează situațiile în care actul de sesizare nu are aptitudinea de a învesti instanța ori ipotezele în care nelegalitățile constatate constituie factori impeditivi cu privire la trecerea cauzei într-o altă fază procesuală. Toate acestea sunt subsumate obiectului judecății întrucât doar atunci când nu se pot stabili obiectul și limitele judecății se va dispune restituirea cauzei la parchet.
Aceste dispoziții nu afectează nici dreptul la un proces echitabil întrucât survin după analiza legalității și loialității urmăririi penale și nici prezumția de nevinovăție în condițiile în care obiectul fazei de cameră preliminară vizează strict chestiuni de legalitate, care nu fac posibilă antamarea fondului acuzației penale.
| ← Acţiune în constatare clauze abuzive capăt de cerere având ... | Recurs. anulare act administrativ emis de a.j.p.s. prin care s-a... → |
|---|
