Culpa pentru formularea contestaţiei la executarea silită însăşi după expirarea termenului de 15 zile aparţine apelantei
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 639 din data de 07.06.2016
Culpa pentru formularea contestației la executarea silită însăși după expirarea termenului de 15 zile aparține apelantei, ea neputând pretinde, în mod obiectiv, creditorului să cunoască schimbarea adresei unde locuiește, cât timp nu și-a schimbat domiciliul în sensul legii sau nu l-a anunțat pe creditor, deși avea această obligație în temeiul contractului de credit. Or, nimeni nu își poate invoca propria culpă sau lipsă de diligență pentru a pretinde un drept.
Decizia civilă nr. 639/07.06.2016
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, contestatoarea SIP, în contradictoriu cu intimata S. SARL, prin SC K.R. SRL, a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea tuturor formelor de executare silită efectuate de BEJ CC în dosarul de executare nr. 3xx/2015, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Instanța a invocat din oficiu excepția tardivității contestației la executare, iar prin sentința civilă nr. 1xxxx/1x.1x.201x, a admis excepția tardivității formulării contestației la executarea silită însăși, invocată din oficiu, a respins ca tardiv formulată contestația la executare, iar cererea de suspendare a executării, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Seciu Irina Paula, solicitând anularea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivare a reluat susținerile din cererea de chemare în judecată și a arătat că în mod neîntemeiat a reținut prima instanță că termenul de formulare a contestației a început să curgă la 2x.0x.201x, pe motiv că i-ar fi fost comunicată somația. A precizat că destinatarul care a primit somația nu a fost ea, ci altă persoană, pe care nu o cunoaște și care probabil locuia la acea adresă, dar care nu avea calitatea de destinatar al actului, așa cum greșit s-a menționat. A invocat că pe toate procesele verbale de comunicare apare alt nume decât al său, precum și o altă semnătură, deși se menționează ca destinatar SIP.
Apelanta a arătat că nu mai locuiește efectiv în imobil de foarte multă vreme, ci locuia cu chirie la altă adresă, din 2011. A învederat că avea totuși același loc de muncă, astfel încât dacă exista bună-credință se putea face comunicarea la societatea unde lucra, așa cum s-a procedat când a fost înștiințată verbal de un reprezentant al societății că urmează să i se înființeze poprire pe salariu, ulterior primind și o adresă scrisă în acest sens, dată la care a considerat că a aflat, oficial, de existența executării.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate, în conformitate cu disp. art. 479 C.proc.civ., Tribunalul a constatat că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod legal și temeinic a reținut prima instanță că, potrivit art. 715 alin. 1 pct. 3 C..proc.civ., contestația privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când debitorul care contestă executarea însăși a primit încheierea de încuviințare a executării sau somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviințare a executării și nici somația sau executarea se face fără somație.
Astfel, termenul de formulare a contestației la executare împotriva executării silite înseși a început să curgă la data de 2x.0x.2015, în momentul în care acesteia i-au fost comunicate somația din 1x.0x.2015, încheierea nr. 3xx/1x.0x.2015, încheierea de încuviințare a executării și copia certificată a titlului executoriu. Procesul-verbal de înmânare depus în copie la dosar atestă că aceste acte de procedură au fost depuse la cutia poștală, în lipsa destinatarului, la domiciliul contestatoarei, în Galați, B-dul C. nr. 1X, bl. PXX, ap. 7X.
Contrar susținerilor apelantei-contestatoare, comunicarea a fost legal făcută la această adresă, cât timp aceasta era adresa sa de domiciliu, cu care figura în evidențele autorităților, împrejurarea că aceasta locuia în fapt la altă adresă nefiind opozabilă creditoarei, cât timp această modificare a domiciliului de fapt nu a fost operată în evidențele serviciului de evidența populației sau măcar anunțată creditoarei, după cum contestatoarea se obligase conform art. 7 alin.1 lit. f din condițiile generale ale contractului de credit bancar nr. XXXXXXX.
Totodată, deși contestatoarea a invocat că actele de procedură au fost primite de altă persoană, din procesul verbal mai sus menționat rezultă că acestea au fost depuse la cutia poștală.
Apelanta a învederat că avea același loc de muncă, astfel încât dacă exista bună-credință se putea face comunicarea la societatea unde lucra, însă instanța de apel constată că o asemenea obligație de comunicare alternativă a somației de executare și la locul de muncă nu este prevăzută de dispozițiile legale.
În sprijinul apărării sale, apelanta a invocat că a fost înștiințată verbal de un reprezentant al societății că urmează să i se înființeze poprire pe salariu, ulterior primind și o adresă scrisă în acest sens.
În cazul măsurii popririi, dispozițiile legale (art. 783 alin.1 C.pr.civ.) prevăd că poprirea se înființează fără somație, în baza încheierii de încuviințare a executării, prin adresă în care se va preciza și titlul executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea, ce va fi comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 780 alin. (1) C.pr.civ. (în cazul dedus judecății, angajatorul apelantei), împreună cu încheierea de încuviințare a executării sau un certificat privind soluția pronunțată în dosar. Se prevede că despre măsura luată va fi înștiințat și debitorul, căruia i se va comunica, în copie, adresa de înființare a popririi, la care se vor atașa și copii certificate de pe încheierea de încuviințare a executării sau de pe certificatul privind soluția pronunțată în dosar, și titlul executoriu, în cazul în care acestea din urmă nu i-au fost anterior comunicate.
Or, din procesele verbale încheiate în 1x.0x.2015, rezultă că înștiințarea privind poprirea a fost comunicată apelantei la același domiciliu legal, nu la locul de muncă, de unde a aflat de existența popririi, după cum ea însăși a arătat în cererea de apel, prin comunicare verbală de la un reprezentant al angajatorului.
În aceste condiții, culpa pentru formularea contestației la executarea silită însăși abia în 2x.0x.201x, după expirarea termenului de 15 zile ce a început să curgă în 2x.0x.201x, îi aparține apelantei, ea neputând pretinde, în mod obiectiv, creditorului să cunoască schimbarea adresei unde locuiește cât timp nu și-a schimbat domiciliul în sensul legii sau nu l-a anunțat pe creditor. Or, nimeni nu își poate invoca propria culpă sau lipsă de diligență pentru a pretinde un drept, precum cel de a exercita contestație la executarea silită însăși.
Pentru considerentele anterioare, în temeiul art. 480 alin.1 C.pr.civ., apelul urmează a fi respins ca nefondat.
| ← Declinare de competenţă. Jurisprudență Competenţă materială | Refuz nejustificat de comunicare a informaţiilor de interes... → |
|---|
