Prin ”domiciliu”, in sens procesual, se înţelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăieşte
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Decizie nr. 205 din data de 17.06.2016
Prin ";domiciliu";, in sens procesual, se înțelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăiește. Instanța de fond avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica dacă paratii aveau efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamant, cu atât mai mult cu cât toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, iar ulterior si dovezile de comunicare a hotararii cu recurentele SS, SF, SCM au fost restituite semnate de alte persoane din familie, in special de mama acestora, SE.
Mai mult, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, atât procedura de citare pe parcursul procedurii în fața instanței de fond, cât și comunicarea hotărârii instanței de fond, au fost nelegal îndeplinite, o primă consecință fiind că termenul de recurs nu a început să curgă. În această situație, recurentele erau în termen pentru a formula recurs, cererea de repunere în termen fiind respinsă ca lipsită de interes.
Judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. Conform art. 312 alin.5 C.pr.civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad, aceasta fiind a doua consecinta a nelegalei citari a celor trei recurente in fata instantei de fond.
Decizia civilă nr. 205/17.06.2016
Prin sentința civilă nr. 9xxx/0x.1x.201x, Judecătoria Galați a admis acțiunea, a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 1xxx/2x.0x.199x, evacuarea pârâților SE, SI, SG, SM, SCM, SPG, SS, SM, SF, SS din imobilul-spațiu de locuit situat în Galați, str. B., nr. XX și i-a obligat pe pârâți să plătească reclamantului suma de 13.xxx lei, din care 6.xxx lei reprezentând chirie restantă și 6.xxx lei penalități, precum și la plata chiriei până la data executării efective a hotărârii de evacuare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în data de 01.02.2015, pârâtele SS, S(A)F, SCM, solicitând repunerea în termenul de recurs, admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatului la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că în 1997, mama recurentelor, SE, a încheiat contract de închiriere a unei locuințe sociale, dată la care ele erau minore. În 2012 proprietarul a formulat o acțiune în pretenții pe baza acestui contract, solicitând chiria restantă și penalități la nivelul datei de 14.05.2012, fiind și ele obligate de instanță, în solidar, cu mama lor la plata sumei totale de 13.xxx lei.
Au învederat că pe toată durata procesului nu au fost legal citate, nu au știut de proces, iar sentința nr. 9xxx/2014, în baza căreia sunt executate silit, nu le-a fost comunicată niciodată.
Intimatul Municipiul Galați, prin Primar, a depus întâmpinare prin care a invocat inadmisibilitatea recursului în condițiile în care sentința nr. 9xxx/0x.1x.2014 a fost pusă în executare silită, astfel încât calea procesuală aleasă de recurente este greșit aleasă în opinia intimatului, temeiul ales nefiind incident în cauză și neputând fi primit în acest stadiu.
A invocat tardivitatea recursului, formulat la mai bine de un an de la punerea în executare a sentinței recurate, precum și că art. 103, art. 304 și art. 3041 C.pr.civ. nu au incidență în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțate de Judecătoria Galați prin prisma motivelor de recurs, instanța a constatat că se impune a fi analizată cu prioritate cererea de repunere în termen, de modalitatea de soluționare a acesteia depinzând și modul de soluționare a excepției tardivității.
În privința cererii de repunere în termen, instanța de recurs a reținut că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați în data de 3x.0x.2012, anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură civilă, fiindu-i deci aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
Raportat la obiectul cauzei, calea de atac aplicabilă în cauză este recursul, iar termenul de recurs este cel general, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C.pr.civ.
Instanța de recurs a constatat că potrivit art. 103 C.pr.civ., în cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei să exercite o cale de atac sau să îndeplinească orice alt act de procedură în termenul legal, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, în același termen arătându-se și motivele împiedicării.
Instituția repunerii în termen permite înlăturarea sancțiunii decăderii din dreptul de a mai efectua un act de procedură pentru care partea a depășit termenul imperativ prevăzut de lege pentru efectuarea sa valabilă.
În speță, instanța a reținut că hotărârea instanței de fond nu a fost legal comunicată recurentelor, care nici nu au fost legal citate pe parcursul judecății. Astfel, instanța constată că recurentele au fost citate pe parcursul judecății la adresa din Galați, str. B. nr. XX, adică la adresa imobilului ce făcea obiectul contractului de închiriere încheiat de mama lor, SE, și unde figurau cu domiciliul în evidențele comunitare, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnate de SE. La aceeași adresă a fost comunicată și sentința recurată, în 28.10.2014.
Or, din verificările efectuate în baza de date a MAI - DEPABD a rezultat că recurenta SS a avut domiciliul din punct de vedere administrativ în Galați, str. B. nr. XX, din 19.08.1998 până în 21.08.2014, recurenta SF din 23.03.1989 până în prezent, iar recurenta SCM din 15.05.2006 până în 04.04.2010.
S-a constatat însă că recurentele SS, în perioada 29.08.2000 - 03.07.2014, SF, în perioada 29.08.2000 - 22.03.2011, SCM, în perioada 29.08.2000 - 02.12.2012, s-au aflat în plasament la Fundatia B., locuind efectiv în altă parte decât la domiciliul mamei lor, pârâta SE.
După ce au dobândit capacitatea deplină de exercițiu, urmare împlinirii vârstei de 18 ani si incetarii masurii plasamentului, recurentele nu au revenit să locuiască împreună cu mama lor, ci SS și-a stabilit domiciliul in Galati, Bld. D., incepand cu 21.08.2014, SF are resedinta in S. din 29.10.2010, iar SCM și-a stabilit domiciliul in Galati, str. P. din 04.03.2010. Procesul in fata instantei de fond a fost initiat in data de 31.08.2012, data la care niciuna din cele trei recurente nu locuia la adresa unde au fost citate.
Prin ";domiciliu";, in sens procesual, se înțelege acela pe care o persoana si l-a stabilit in fapt, in localitatea unde trăiește. Instanța de fond avea indatorirea de a dispune cercetari pentru a verifica dacă paratii aveau efectiv domiciliul la adresa indicata de reclamant, cu atât mai mult cu cât toate dovezile de îndeplinire a procedurii de citare, iar ulterior si dovezile de comunicare a hotararii cu recurentele SS, SF, SCM au fost restituite semnate de alte persoane din familie, in special de mama acestora, SE.
Mai mult, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004.
Prin urmare, atât procedura de citare pe parcursul procedurii în fața instanței de fond, cât și comunicarea hotărârii instanței de fond, au fost nelegal îndeplinite, o primă consecință fiind că termenul de recurs nu a început să curgă. În această situație, recurentele erau în termen pentru a formula recurs, cererea de repunere în termen fiind respinsă ca lipsită de interes.
Pe cale de consecință, apreciindu-se că termenul de recurs nu a început să curgă, va fi respinsă ca nefondată excepția tardivității recursului, invocată de intimatul Municipiul Galați.
În privința excepției inadmisibilității, invocate tot de intimatul Municipiul Galați, instanța de recurs a reținut că nu există niciun impediment de natură legală pentru ca recurentele să nu formuleze recurs, deși s-a demarat executarea silită, cât timp pentru ele termenul de recurs nu începuse să curgă, astfel încât nici hotărârea nu rămăsese irevocabilă. În situația concretă a speței de față, recurentele aveau opțiunea între a declara recursul sau a formula contestație la executare sau, eventual, contestație în anulare, fără ca acest drept să fie limitat în timp de momentul demarării executării silite.
În ce privește recursul declarat de pârâtele SS, SF, SCM, instanța a constatat că motivul de recurs invocat era întemeiat, întrucât judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. Conform art. 312 alin.5 C.pr.civ., în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad, aceasta fiind a doua consecinta a nelegalei citari a celor trei recurente in fata instantei de fond.
Pe cale de consecință, a fost admis recursul, sentința recurată a fost casată în parte, numai în referire la pârâtele SS, SF, SCM, și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care va analiza calitatea procesuala pasiva a acestora in raport de capetele de cerere ale actiunii si va analiza toate apararile formulate de acestea pe fondul cauzei prin cererea de recurs.
S-au menținut dispozițiile sentinței recurate în referire la ceilalți pârâți, care nu au declarat recurs, având în vedere că nu există raporturi juridice indivizibile între aceștia și recurentele din cauza de față.
| ← Excepţie de inadmisibilitate a cererii. Jurisprudență Cereri | Declinare de competenţă. Jurisprudență Competenţă materială → |
|---|
