Desfacerea căsaătoriei. Jurisprudență Familie (infracţiuni şi alte probleme în legătură cu familia)
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 894 din data de 12.03.2013
Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2012 pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar .... reclamanta H. R. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul H. CC, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desfacerea căsătoriei părților, stabilirea domiciliului minorei la reclamantă, obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere și revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei.
A arătat reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 20.08.2011 la Primăria corn. B. și din relația părților a rezultat copilul H. I. născută la data de 23.01.2011.
încă de la începutul căsătoriei pârâtul a fost violent, iar pe fondul consumului de alcool provoca scandaluri, îi adresa cuvinte jignitore reclamantei, o lovea și o amenința cu moartea.
De asemenea, pârâtul obișnuia să dea toți banii pe alcool și jocuri de noroc și deoarece relațiile de căsătorie sunt grav vătămate și căsătoria nu mai poate continua se impune admiterea cererii.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 373 lit. b și c Cod civil.
In susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu martori, acte și anchetă socială.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
A fost audiat un martor la solicitarea reclamantei, a fost efectuată anchetă socială și s-au depus înscrisuri.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 20.08.2011, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al corn. B., jud. Bacău, sub nr. 27/20.08.2011.
Din relația părților, anterior căsătoriei, a rezultat copilul H. I., născută la data de 23.01.2011.
Dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieții private și familiale, urmărind apărarea individului împotriva oricărei ingerințe arbitrare a puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuși conținutul acestui drept. Familia, ca element natural și fundamental al societății, trebuie să se bucure de ocrotire din partea societății și a statului, ocrotire care se traduce în cazul procedurii divorțului, prin aceea că se recunoaște dreptul soților de a obține desfacerea căsătoriei, în cazul în care continuarea relației nu mai este posibilă. Așa după cum pentru încheierea
1
căsătoriei este necesar consimțământul liber al soților, tot astfel voința lor trebuie să fie luată în considerare atunci când ea se manifestă în sensul desfacerii căsătoriei. Potrivit dispozițiilor art. 373 lit. B cod civil desfacerea căsătoriei se poate dispune atunci când "datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă"; din analiza textului legal reiese faptul că temeiul divorțului constă în îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existenta unor motive, aceste motive să fî vătămat grav raporturile dintre soți, și imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.
Din declarația martorului audiat în cauză precum și din cererile formulate de către reclamantă, instanța apreciază faptul că neînțelegerile dintre soți prezintă un caracter de durată și au atins un nivel de gravitate care împiedică continuarea unei vieți de familie în condiții normale. In ceea ce privește culpa părților în desfacerea căsătoriei, instanța apreciază că relațiile sunt vătămate din culpa exclusivă a soțului. Astfel din declarația martorului instanța apreciază faptul că nu se poate reține culpa reclamantei în destrămarea relației, vinovat de acest lucru fiind pârâtul care, astfel cum reiese din probatoriu, a refuzat să lucreze pentru a-și întreține familia, a consumat băuturi alcoolice și în unele cazuri a fost și violent fizic.
Instanța constată faptul că părțile sunt despărțite în fapt, aspect care induce ideea unei familii de formă, lipsind orice legătură de afectivitate și relație personală între cei doi, elemente necesare pentru existența unei vieți de familie în adevăratul sens al cuvântului. Motivele invocate de reclamantă, în sensul că pârâtul nu s-a implicat în viața de familie, consumul de alcool, motive susținute de martorul audiat, constituie temeiuri pentru desfacerea căsătoriei, instanța apreciind faptul că relația de familie nu mai poate continua în condiții normale.
Având în vedere că soțul pârât a contribuit printr-o atitudine negativă la vătămarea relațiilor de familie, instanța reține culpa exclusivă a acesteia, apreciind că nu există șanse de remediere a situației.
In ce privește cererea reclamantei de revenire la numele avut anterior căsătoriei, instanța constată că cererea este admisibilă și se va dispune în acest sens.
In legătură cu minorul rezultat din căsătoria părților se constată că aceasta se află la mamă, locuiește cu aceasta la domiciliul bunicii sale materne, unde este crescută cu dragoste și afecțiune, reclamanta având grijă să îi asigure cele necesare unei creșteri armonioase.
Se mai constată că pârâtul nu s-a îngrijit de creșterea și educarea copilului, din declarația martorului audiat în cauză, rezultând că de la momentul despărțirii în fapt nu s-a mai interesat de copil, nu i-a trimis bani și nici bunuri.
Pentru aceste considerente instanța apreciază că este în interesul copilului să fie crescut în continuare de mama sa, astfel că va fi stabilit domiciliul minorului la locuința reclamantei.
In ce privește exercitarea autorității părintești, se constată că în cauză nu au fost administrate probatorii din care să rezulte că se impune ca pârâtului să îi
2
fie interzis acest drept, astfel că se va dispune exercitarea de către ambii părinți a autorității părintești cu privire la copil.
Cu privire la obligația de întreținere a minorei se constată că potrivit art.529 Cod Civil "când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din câștigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii".
Deoarece urmează ca domiciliul minorei să fie stabilit la reclamantă, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întreținere lunare, stabilită cu respectarea prevederilor legale citate mai sus, valoarea pensiei urmând a fi stabilită prin raportate la venitul minim pe economie.
Astfel, va fi obligat pârâtul să plătească în favoarea minorei o pensie de întreținere în cuantum de 130 lei lunar, de la data de 07.11.2012 și până la majoratul acesteia.
| ← Infracţiuni. Jurisprudență Infracţiuni | Fondul funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
