Infracţiuni. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 941 din data de 13.03.2013
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr /260/2010 pe rolul
Judecătoriei Moinești, jud. Bacău , reclamanții F.G. și F.D. au chemat în
judecată pe pârâții Statul Român prin administrator (fila 115), s-a solicitând
obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de aproximativ 4000 mp teren cu vegetație forestieră , să-și ridice gardul edificat tară drept pe proprietatea acestora , să se dispună grănițuirea proprietăților. , cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost motivată în drept conform art.480 și următoarele cod civil și art.620 și următoarele Cod civil.
Acțiunea a fost timbrată cu 129 lei prin chitanța nr / ...., 1 leu timbru
judiciar și în motivare arată reclamanții că pârâtul îi ocupă fără drept o suprafață de teren asupra căreia are drept de proprietate și pe care în anul 2009 , s-a construit un gard , astfel că suprafața de 4000 mp teren vegetație forestieră este folosit în prezent de acesta , motiv pentru care se impune ridicarea lui.
In baza art.115 Cod proc. civilă pârâtul a formulat întâmpinare în care solicită respingerea acțiunii motivat că pentru terenul revendicat are titlu de proprietate încă din anul 1947, este înscris în cartea în cartea funciară iar gardul a fost ridicat conform autorizației de construcție în vederea protejării proprietății de cei care sustrăgeau fructe din livadă.
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național a formulat întâmpinare prin care invocă excepțiile lipsei calității procesuale a acestui minister și lipsa calității procesuale active a reclamanților.
Aceeași excepție a lipsei calității procesuale pasive a ridicat și Ministerul Finanțelor Publice (filele 167-169).
Prin încheierea din data de 01.03.2012 , s-a stabilit cadrul procesual în sensul că reclamanții au înțeles să se judece cu Statul Român și Muzeul Național George Enescu .
In cauză s-au depus acte , s-au luat interogatorii,s-au audiat martori ,s-a efectuat o expertiză de specialitate, probatorii din analiza cărora instanța a reținut următoarele:
Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr / ,
nr (fila 6-7 dosar) la BNP...., F.G. și F.D. au devenit proprietari asupra a
7.839 mp teren cu vegetație forestieră , situat în extravilanul satului T. , sola 17 ,
parcela .../l , învecinat cu și asupra 10.000 mp teren pădure situat în
extravilanul corn. B., sat T., sola ..., parcele .... , cu vecinii
Terenurilor li s-a făcut documentația cadastrală fiind intabulate sub
nr.450/N conform încheierii nr ...12.2005 și nr.549/N și a încheierii
nr /2006 a Biroului de Carte Funciară Moinești.
Statul Român a devenit proprietarul pe lângă alte imobile și pe terenul de
33 ha așa cum rezultă din actul de donație făcut în anul 1947 de către și
Monitorul Oficial nr din 1947(filele 53-58).
în anul 1949 din totalul de 33 ha , au fost preluate de 30,39 ha de către GAS S. din care: 21,67 ha teren arabil, 0,94 ha pășune și fânețe , 5,63 ha livada , 2,15 ha drum de exploatare.
Până în anul 1989 ca urmare a Decretului nr. 151/1951 , terenul agricol a ajuns în patrimoniul fostei C.A.P. B. .
In anul 1997 s-a predat către Muzeul Național terenul de 30,39 ha , pe
vechile amplasamente , așa cum reiese din adresa nr / 31.03.1997 a Oficiului
de cadastru și Organizarea Teritoriului Bacău(fila 60 dosar).
în urma reorganizării conform HG nr.288/2007 , proprietar al imobilului a
devenit Muzeul Național care și-a intabulat dreptul de proprietate în cărțile
funciare nr.60036, 60037 și 60038 , conform încheierilor nr.7223, 7224 și 7225
din 21.10.2009 emise de Biroului de Carte Funciară
Martorul propus de reclamanți(fila 226 dosar), C.G., arată că aceștia au cumpărat o suprafață de 1 ha teren pădure de la numitul ....și pe care s-a construit de către pârât un gard de sârmă nepermițându-i-se să folosească terenul. Menționează că are cunoștință de limitele terenului de la tatăl său decedat în anul 2005.
în același sens dă declarație și martorul CD. (fila 227) care consideră că prin construirea gardului s-a luat de către pârât o suprafață destul de mare aparținând reclamanților.
Martorul CC. (fila 228) propus de pârât care are calitatea de tehnician silvic în localitate știe că s-a construit un gard dar în limitele proprietății
Muzeului și care se află în interiorul demarcației cu vopsea pe care fiecare
proprietar și reprezentanții Romsilva le-a aplicat.
I.M. (fila 229) , fost administrator al muzeului declară ca într-adevăr există demarcația cu vopsea roșie și că gardul care se află în prezent ridicat , se află pe același amplasament pe vechile hotare existente.
Răspunsurile la interogatorii ale reclamanților(filele 230-231) , nu conțin date relevante în ceea ce privește poziționarea terenului revendicat și nici categoria , respectiv dacă pârâtul are teren vegetație forestieră în folosință.
Expertiza efectuată în cauză concluzionează că reclamanții au suprafața de
10.000 mp pădure , aflat în sola 37 , parcela , cu numărul cadastral ,
conform contractului de vânzare cumpărare nr /2006 iar terenul muzeului
care se învecinează cu acesta este în suprafață de 276658 mp , cu număr cadastral 60036 .
Astfel , suprafața care ar fi în litigiu, 2730 mp are categoria de fâneață și atunci când s-a întocmit documentația cadastrală nr..,.. , aparținând terenului
reclamanților nu s-a ținut cont de planul parcelar nr /l8.06.2012 a punerii în
posesie de către Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991 B. și s-a inclus respectivul teren.
Din analiza planului parcelar de la fila 260 dosar , rezultă că terenul reclamanților și numărul cadastral aferent nu include și terenul aparținând pârâtului.
Din adeverința de la fila 263 dosar , prin care Comisia locală B. a adus la cunoștința instanței lista de posesori de pădure în tarlaua ... și parcela ... , așa cum figurează în contractele de vânzare-cumpărare a reclamanților , vânzătorii R.P. și M.I. nu posedă terenuri pădure.
La solicitarea instanței , expertul face o completare a raportului de expertiză inițial (fila 283 ), respectiv schița aferentă (fila 284 dosar), rezultă cu certitudine că limita proprietății pârâtei este pe conturul 22-11-.12-12-5-13-14-15-2-16-17-19-18-20 și aceasta nu ocupă din terenul reclamanților cărora le-a fost reconstituit dreptul de proprietate , din punct de vedere al amplasamentului în mod eronat.
Pe cale de consecință nu se poate vorbi de două titluri de proprietate pentru același teren care să impună o comparare a acestora , situația urmează să fie rezolvată de reclamanți prin refacerea documentației cadastrale și intrarea în proprietate asupra terenurilor categoria pădure , conform actelor acestora de proprietate.
Lipsa calității procesuale active a reclamanților derivând din lipsa calității de proprietari urmează să fie analizată prin prisma întregului probatoriu .
Noțiunea de calitate procesuală constă în justificarea dreptului și obligației unei persoane de a participa ca parte în proces, prin împrejurări de fapt și de drept expusă în cererea de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că de fapt, calitate procesuală are oricine, și numai de el depinde dacă și-o asumă într-un proces concret prin afirmarea faptului că i s-a încălcat un drept de către pârât.
Calitatea procesuală, în această ordine de idei, nu are o existență de sine stătătoare, obiectivă, în afară și independent de atitudinea subiectivă a unei persoane, astfel că ea nici n-ar mai trebui considerată o condiție cerută pentru a fi parte în proces, oricine putându-și-o asuma printr-o manifestare de voință proprie.
In legislația românească, condiția calității procesuale nu este reglementată în mod expres.
Această condiție este elementară și se află în strânsă legătură cu scopul procesului civil, acela de soluționare a conflictelor sociale, în acest sens fiind evidentă conexiunea dintre calitatea procesuală și accesul liber la justiție. Ceea ce este esențial în orice proces civil este legitimarea procesuală, care trebuie să existe indiferent de obiectul acestuia.
Legitimarea procesuală nu se raportează cu necesitate la raportul juridic dedus judecății, ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată sau prin orice act de investire a instanței.
Pe cale de consecință va fi respinsă excepția arătată.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală-petitorie prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului său, cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Reclamanții nu s-au conformat prevederilor art. 1169 Cod civil în sensul " că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", respectiv faptul că au făcut dovada proprietății exclusive asupra terenului revendicat și că pârâtul le ocupă fără drept o suprafață din acesta.
Art. 480 Cod civil arată că proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut , însă în limitele prevăzute de lege iar art. 481 Cod civil statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa , afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire.
In calitatea sa de proprietar , pârâtul avea dreptul să-și împrejmuiască terenul iar grănițuirea dintre cele două proprietăți nu se poate realiza decât după clarificarea în teren a întinderii lor , în funcție de măsurătorile cadastrale corecte.
Față de cele arătate anterior, va fi respinsă acțiunea reclamanților ca nefondată.
Se va lua act că pârâta nu a făcut dovada la dosarul cauzei despre cheltuielile de judecată efectuate.
| ← Frontiera. Jurisprudență Fondul funciar | Desfacerea căsaătoriei. Jurisprudență Familie (infracţiuni... → |
|---|
