Cerere pentru exercitarea drepturilor părinteşti
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 979 din data de 14.03.2013
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 21.08.2012 pe rolul Judecătoriei
Moinești sub nr /260/2012, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu
pârâtul ..., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună exercitarea autorității părintești doar de către reclamantă cu privire la minorul xxxx, să fie stabilit domiciliul minorului la reclamantă și să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, în urma relației de concubinaj cu pârâtul, a rezultat minorul xxx, moment în care locuiau împreună, ulterior relația s-a deteriorat considerabil, mergând până la inexistența acesteia, deoarece pârâtul a început să-i reproșeze că nu dorește să se căsătorească precum și faptul că nu este copilul minorului, motiv pentru care a introdus acțiune în instanță înregistrată sub nr. xxx/260/2009, acțiune ce a fost respinsă .
Aceasta a mai arătat că, de la momentul nașterii minorului și până în prezent, pârâtul nu a luat niciodată legătura cu aceasta pentru a cunoaște pe minor, și singurul ajutor în creșterea și educarea minorului este pensia de întreținere și deoarece în prezent are o altă relație stabilă, urmează să se căsătorească și dorește ca minorul să beneficieze de un climat familial favorabil alături de persoane care îl iubesc necondiționat.
In drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 398 și art. 400 Cod civil, iar la cerere au fost anexate înscrisuri.
Pârâtul legal citat a depus întâmpinare prin care a arătat că este de acord ca instanța să stabilească locuința minorului la domiciliul reclamantei iar în ceea ce privește autoritatea părintească cu privire la minorul xxx, a solicitat să fie exercitată de către ambii părinți ai minorului.
în apărare, pârâtul a arătat în esență că, după ce s-a născut minorul, în urma neînțelegerii cu reclamanta a părăsit domiciliul comun în octombrie 2009, iar în momentul în care a plecat reclamanta i-a spus că nu este tatăl minorului, motiv pentru care a introdus acțiune în contestare recunoaștere paternitate.
A mai arătat pârâtul că după despărțirea în fapt, a vizitat minorul de mai multe, în perioada când a locuit la bunica acesteia, iar ulterior reclamanta a refuzat să-i permită să-1 vadă pe minor.
In drept pârâtul a invocat prevederile art. 115-119 Cod pr. Civ și 397 Cod civil.
în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, au fost audiați sub prestare de jurământ martorii și au fost efectuată anchetă socială la domiciliul reclamantei.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta xxx a avut o relație de concubinaj cu pârâtul xxx, în urma căreia a rezultat minorul xxx, născut la data de xxx, naștere înregistrată sub nr. 652 din 4 08.2009, la Oficiul Stării Civile al Consiliului Local al mun. xxx, potrivit certificatului de naștere seria NF nr. 575557 eliberat de Primăria mun. xxx.
După nașterea minorului, în anul 2009, datorită neînțelegerilor ivite între părți, reclamanta a părăsit domiciliul împreună cu minorul xxx, în prezent locuind în municipiul xxx,* având o altă relație.
Cu privire la primul capăt de cerere prin care reclamanta solicită ca autoritatea părintească cu privire la minorul xxx , născut la data de xxx să fie exercitată exclusiv de către aceasta, instanța apreciază ca fiind neîntemeiat urmând să fie respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art.505 alin. 2 Cod civil, dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.
Din prevederile art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel.
Instanța poate dispune exercitarea autorității de către un singur părinte , dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului conform prevederilor art. 398 alin.l cod civil , iar potrivit alin. 2, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
Din declarația martorei xxx (fi.38), reiese că a fost angajată în calitate de bonă în anul 2010, pentru minorul xxx , pe o perioadă de un an de zile , iar pe toată această perioadă pârâtul nu a luat legătura cu minorul, în prezent acesta urmează cursurile grădiniței din mun. xxx precum și faptul că pârâtul este o persoană liniștită, fiind angajată la o unitate militară.
Martora xxx, a relatat că dki momentul în care reclamanta a părăsit domiciliul pârâtului, s-a interesat de situația minorului, iar din discuțiile purtate cu pârâtul, acesta a afirmat că își dorește foarte mult să aibă legături cu minorul.
Martora a mai relatat că de Crăciun, pârâtul a cumpărat diferire cadouri pentfti .minor care au fost refuzate de către reclamantă, iar cu privire la acțiunea promovată în instanța de către pârât având ca obiect tăgada paternitate, aceasta a fost introdusă ca urmare a discuțiilor avute între părți, prin care reclamanta a afirmat că pârâtul nu este tatăl minorului.
Martorul xxx , a relatat că reclamanta nu ia permis să ia legătura cu minorul xxx pentru ai înmâna cadourile cumpărate cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, pârâtul fiind afectat de faptul că nu poate avea legături cu minorul.
Din adresa nr. xxx din 15.02.2013, emisă de Primarul corn. xxx, reiese că pârâtul xxx, este cunoscut ca o persoană muncitoare și liniștită, iar cu privire la comportamentul în societate nu este cunoscut ca fiind o persoană violentă sau cu vicii și nu figurează cu sancțiuni pentru tulburarea ordinii sau a liniștii publice.
în ceea ce privește pârâtul, instanța, reține că acesta contribuie la creșterea minorului, cu suma de 248 lei lunar reprezentând pensia de întreținere stabilită prin sentința civilă nr. 204 din 26.01.2010 pronunțată în dosarul nr. xxx/260/2009 a Judecătoriei Moinești, aspect recunoscut și de către reclamantă.
Din prevederile legale menționate, reiese, ca principiu de bază, de la care se derogă doar în cazurile excepționale, pentru motive întemeiate, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți.
Motivele invocate de către reclamantă, că în prezent are o altă relație, stabilă, urmând să se căsătorească și că își dorește ca minorul să beneficieze de un climat familial favorabil alături de persoane care îl iubesc necondiționat precum și faptul că pârâtul nu păstrează legătura cu minorul, nu sunt de natură ca pârâtul să fie decăzut din dreptul vde exercitare a autorității părintești.
In cauză, instanța apreciază că exercitarea autorității părintești asupra minorului xxx în comun și în mod egal de către ambii părinți, este in interesul minorului având în vedere o serie de factori și anume: posibilitățile materiale ale ambilor părinți, sentimentele de afecțiune sinceră pe care ambii părinți le nutresc față de minor, posibilitățile de dezvoltare fizică, morală și intelectuală pe care minorul le poate găsi atât la mamă cât și la tată.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că, nu s-a făcut dovada existenței vreunui motiv temeinic pentru care pârâtul să fie decăzut din dreptul de exercitare a autorității părintești asupra minorului rezultat din relația părților, astfel că autoritatea părintească va fi exercitată în comun de ambii părinți.
In ceea ce privește stabilirea locuinței minorului xxx, la locuința reclamantei, respectiv în comuna xxx, sat xxx, județul Bacău , instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 496 alin 1 Cod civil, copilul minor locuiește la părinții săi iar potrivit alin.2, dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
In prezenta cauză ambele părți au solicitat stabilirea locuinței minorului xxx, la locuința mamei, în sat xxx, comuna xxx, județul Bacău motiv pentru care instanța urmează în conformitate cu prevederile art. 496 alin.2 Cod civil, să ia act de înțelegerea părților și să stabilească domiciliul minorului xxx născut la data de xxx, la domiciliul mamei, respectiv în sat xxx, comuna xxx, județul Bacău.
In ceea ce privește cheltuielile de judecată instanța constată că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 12 lei reprezentând taxa judiciară de timbru iar pârâtul a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 700 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. nr. 0006573 din 25.03.2010.
Față de dispozițiile art. 274 alin.l Cod procedură civilă, având în vedere că acțiunea a fost admisă în parte, instanța urmează să oblige pârâtul către reclamantă la plata sumei de 6 lei reprezentând taxa de timbru judiciar aferentă capătului de cerere admis iar reclamanta să fie obligată către pârât la plata sumei de 350 lei reprezentând onorariu avocat, sume ce vor fi
compensate urmând ca în final reclamanta să achite pârâtului suma de 290 lei.
| ← Chemare în judecată. Jurisprudență Chemare în judecată... | Frontiera. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
