Despăgubiri. obligarea pârâtei să plătească reclamantei o despăgubire egală cu diferenţa dintre salariul de bază cuvenit ca urmare a aplicării legii nr. 71/2015 şi cel efectiv plătit, în lunile noiembrie 2015-iulie 2016, sumă actualizată cu indicele de de
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Sentinţă civilă nr. 3311 din data de 11.10.2017
Asupra cauzei de față ;
Prin acțiunea înregistrată la data de 09.03.2017, sub nr. 3060/63/2017, S A P pentru membrii de sindicat, I L ,L S, P G, R V, R. G., I. A., C. I., V. P., T. I., N. A.-D., a chemat în judecată pe pârâta (DGAPC), solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtei DGAPC la plata către reclamanti, a unei despăgubiri egale cu diferentele salariale dintre salariul stabilit începând cu luna august 2016 si cel de care acestia au beneficiat efectiv in perioada aprilie 2015-iulie 2016, sume actualizate cu inflatia plus dobanda legală, la data plății efective, pentru repararea integrală a prejudiciului cauzat.
În temeiul art. 28 din Legea Dialogului Social nr. 62/2011, rep., prin împuternicirile scrise, atașate prezentei cereri, reclamantele au împuternicit organizația sindicala să formuleze acțiune în justiție în numele lor și pentru ele, pentru obligarea pârâtei la stabilirea salariului la nivelul maxim de salarizare în plată pentru funcțiile similare corespunzătoare gradului profesional deținut începând cu luna aprilie 2015 și să le acorde diferențele salariale legale.
În motivare, a arătat că in prezent, membrii de sindicat își desfășoară activitatea în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului -, in funcțiile de infirmieri, îngrijitori, bucătar si lenjereasă.
La nivelul pârâtei, în perioada dedusă judecății, au existat salariati încadrati pe funcții similare celor detinute de reclamantii in cauză, si care au beneficiat de salarii mai mari ca acestia, desi au intrunit conditiile legale pentru a fi plătiti la nivel maxim de salarizare în plată.
La data de 9 aprilie 2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, care potrivit art. I pct. 1 a statuat că: personalul din institutii și autorități publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/ grad/ treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
La pct. 6 din același articol s-a definit sensul noțiunii de ";nivel de salarizare în plată".
Începând cu luna aprilie 2015 — luna intrării în vigoare a Legii nr. 71 / 2015 — și până în luna iulie 2016 — anterior intrării în vigoare a OUG nr. 20 și 43 / 2016 — reclamantele, în egală măsură, ca și colegii acestora, trebuiau să fie tratate de entitatea pârâtă pe baza principiilor legale invocate și să beneficieze de aceleași drepturi pe care le-au avut persoanele angajate în instituție pe funcții de același fel sau persoanele ale căror raporturi de muncă s-au reluat în această perioadă, și nu să fie discriminate negativ în raport cu acestea.
În perioada dedusă judecății, reclamantele au întrunit toate condițiile legale de a fi plătite la nivelul de salarizare maxim în plată.
Dovada acestei împrejurări este faptul că începând cu luna august 2016, ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 20 / 2016 și mai apoi OUG nr. 43 / 2016 și în baza acestor prevederi legale reclamantelor li s-a recunoscut dreptul de a fi salarizate la nivelul maxim al salariului de bază din cadrul instituției publice pârâte.
Prin Dispozitiile nr.3259, 3267, 3265, 3266, 3634 și 4331 emise de pârâtă la data de 01.08.2016, reclamantelor li s-a stabilit salariul la nivelul maxim al funcției deținute, după ce până la această dată reclamantele fuseseră salarizate inferior altor colegi cu aceeași încadrare.
Prin Decizia ÎCCJ nr. 23/2016 pronunțată în data de 26.09.2016 de completul pt. dezlegarea unor chestiuni de drept, admițând sesizarea formulată de Curtea de Apel București, în dosarul de contencios adm. și fiscal nr. 28.884/3/2015, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile, a stabilit că:
În interpretarea și aplicarea dispoz. art. 1 alin. (5 ind. 1) din OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015. , aprobată cu modif. și compl. prin Legea nr. 71/2015, modif. și compl., sintagma "salarizat Ia același nivel"; are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a din Legea-cadru nr. 284/2010 ...; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art.1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modif. și compl. prin Legea nr.71/2015, cu modif. și compl. ult., în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.
În temeiul dispozițiilor art. 521 alin. (3) din CPC, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanta care a solicitat dezlegarea de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instante, de la data publicării deciziei în MO al României, Partea I.
Reclamantele aveau, conform prevederilor legale în vigoare, dreptul de a beneficia încă din luna aprilie 2015 de un salariu brut lunar la nivel de salarizare maxim în plată pentru funcțiile similare corespunzătoare gradului profesional deținut, drept pe care pârâta nu a înțeles să li-l stabilească de bunăvoie decât abia începând cu luna august 2016.
Din aceste motive, reclamantele solicită instanței să oblige pârâta să le acorde despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale de care nu au beneficiat, din culpa pârâtei, de prevederile Legii nr. 71/2015, anterior aplicării OUG 20/2016 și OUG 43/2016.
Despăgubirea este întemeiată pe răspunderea patrimonială prevăzută de art. 253 alin. 1 Codul muncii, potrivit căruia angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul.
Având în vedere cererea referitoare la stabilirea salariului pe perioada aprilie 2015 — iulie 2016, soluția reparatorie pentru reclamante pentru perioada dedusă judecății este o despăgubire egală cu diferența drepturilor bănești între salariul la care reclamantele erau îndreptățite și cel acordat efectiv reclamantelor în această perioadă, actualizate la data plății, plus dobânda legală.
Actualizarea va permite menținerea valorii sumelor ce li se datorează reclamantelor, în sensul nediminuării valorice a debitului, în timp ce daunele moratorii sub forma dobânzii legale vor permite acoperirea prejudiciului material produs de lipsa folosinței acestor sume.
Este admisibil cumulul dobânzii legale cu actualizarea acelorași sume cu indicele de inflație, deoarece cele două măsuri au natură juridică diferită și, în acest fel, nu se ajunge la o dublă reparare a prejudiciului, ci, dimpotrivă, se asigură repararea integrală a prejudiciului. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 21/2014, obligatorie, prin care s-a admis un recurs în interesul legii și s-a statuat că "pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit Deciziei nr. 21 din 22.06.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind soluționarea recursului în interesul legii, dobânzile penalizatoare datorate de stat pentru executarea cu întârziere a obligațiilor de plată pot fi solicitate pentru termenul de 3 ani anterior datei introducerii acțiunii.
În drept, a întemeiat cererea pe dispozițiile art.30 Cpc, Deciziei nr. 23 din data de 26.09.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice in anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, Legea nr.53/2003.
În scop probator, a solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, tabel cu salariatii membrii de sindicat, împuternicirile date sindicatului reclamant, adeziuni, carti identitate, dispozițiile de salarizare si actele adiționale la contractul individual de muncă..
Pârâta DGASPC Dolj a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, arătând că a respectat prevederile legale care privesc raporturile de muncă și nu a cauzat niciun prejudiciu material sau moral reclamantei, care să o îndreptățească la o despăgubire grevată pe răspunderea patrimonială.
Reclamanta își desfășoară activitatea de infirmier în cadrul Complexului "Sf. Dumitru"F. - Centrul de Recuperare șu Reabilitare pentru Persoane Adulte cu handicap, iar la stabilirea cuantumului salariului de bază s-a avut în vedere prevederile art 2 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și prevederile punctului III, lit B din Ordinul nr. 42/77/2011 în care se precizează faptul că anul 2011, pentru personalul nou încadrat pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat.
Legile anuale de salarizare aferente perioadei 2012-2015 au avut în vedere menținerea salariului de bază și a cuantumului sporurilor la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie a anului anterior.
A mai arătat că prevederile Legii nr. 71/2015 nu se aplică salariaților din cadrul DGAPC, ci ele se aplica doar unei categorii de funcționari bugetari, și anume personalului din aparatul de lucru al Parlamentului, Autoritatea Electorală Permanentă, Curtea Constituțională a României.
În ceea ce privește obligarea pârâtei la plata către reclamant a unor despăgubiri, arătă că această solicitare este nefondată, deoarece nu se puteau plăti salarii mărite fără o bază legală.
În drept, au indicat disp.art. 205 și urm. din Codul Procedură Civilă și celelalte acte normative incidente.
În acceasi sedinta a fost încuviințată proba cu înscrisuri solicitată de părti si cu interogatoriul pârâtei si efectuarea unei adrese la pârâtă pentru a comunica salariul maxim pentru fiecare functie detinută de reclamanti, având aceeasi gradatie, clasă, grad și vechime în muncă și specialitate cu aceastia, pentru perioada 09.04.2015-31.07.2016 și evolutia salariului reclamantilor, cu acte doveditoare (state plată, pontaje).
Urmare solicitarii instanței, pârâta DGASPC Dolj a depus raspunsul la interogatoriu si a emis adresa nr. 377/26.09.2017 prin care a făcut precizări referitoare la încadrarea reclamantei și salarizarea corespunzătoare încadrării pe perioada 09.04.2015-31.07.2016, cât și nivelul maxim de salarizare în cadrul unității pentru postul ocupat de reclamanta-membra de sindicat, anexând state de plată lichidare pentru perioada din litigiu..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Reclamanta a fost si este salariata pârâtei DGAPC, lucrând în cadrul Complexului "Sf. Dumitru"F. - Centrul de Recuperare șu Reabilitare pentru Persoane Adulte cu Handicap, în prezent, in funcția de infirmier clasa 17, gradatia 1, făcând parte din categoria personalului bugetar, plătit din fonduri publice, conform legilor privind salarizarea unitară a acestei categorii de personal.
În anul 2015, salarizarea personalului din cadrul DGASPC s-a făcut în baza OUG 83/2014 privind salarizarea în anul 2015 a personalului plătit din fonduri publice, astfel cum a fost modificată și completată la data de 09.04.2015, odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015.
Textul art. 1 din OUG nr. 83/2014 (forma în vigoare la data emiterii) prevedea:"(1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
(2) În anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin Legea nr. 71/2015, intrată în vigoare la 9 aprilie 2015, a fost introdus în conținutul acestui act normativ alin. 5 ind.1, care a prevăzut că: ,,Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții."
Analizând logic și sistematic normele juridice citate, se reține că în cuprinsul primelor două alineate ale textului art.1 din OUG nr.83/2014, legiuitorul a instituit ca principiu menținerea în anul 2015: (1) a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice și (2) a cuantumului sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Însă, legiuitorul a instituit o serie de excepții de la acest principiu, una dintre acestea fiind cea reglementată la alin. 5 ind.1 al art.1 din OUG nr. 83/2014, care vizează, atunci când condițiile desfășurării activității sunt aceleași, salarizarea la nivelul maxim a personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație.
Astfel, în măsura în care, ca efect al aplicării Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, și/sau a Legii-cadru nr. 284/2010, cu modificările și completările ulterioare, în cazul unei autorități sau instituții publice, doi angajați ce își desfășoară activitatea în aceleași condiții au ajuns să fie salarizați în mod diferit, acela care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim, ca efect al art. 1 alin. 5 ind.1 din OUG nr. 83/2014, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015.
În consecință, rezultă din analiza textelor menționate că, deși legiuitorul instituie principiul menținerii în anul 2015 a drepturilor salariale la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, totuși, în vederea înlăturării discriminărilor în salarizare, acordă în beneficiul angajatului salarizat la un nivel inferior dreptul de a fi salarizat la nivelul maxim.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituțiile și autoritățile publice care avea un nivel al salariului de bază și al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții, eliminându-se astfel diferențele salariale rezultate în urma aplicării Legii 284/2010.
Nu se poate reține apărarea pârâților în sensul că actul normativ menționat nu este aplicabil personalului din cadrul DGASPC, întrucât dacă legiuitorul ar fi dorit ca echivalarea drepturilor să privească doar o anumită instituție, ar fi stabilit în mod expres acest lucru.
Sintagma "salarizat la același nivel" este văzută ca fiind o circumstanțiere a personalului "din celelalte instituții și autorități publice" doar la categoria aceluia care ar fi "salarizat la același nivel" cu "personalul din aparatul de lucru al Parlamentului", cu excluderea de la uniformizarea drepturilor salariale a tuturor celorlalți angajați plătiți din fondurile publice.
În măsura în care s-ar admite o astfel de interpretare, respectiv dacă s-ar admite că prin art. 1 alin. (51) din OUG 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, s-ar fi stabilit criteriul aceluiași nivel de salarizare între personalul din celelalte autorități și instituții publice și personalul din aparatul de lucru al Parlamentului, iar nu criteriul aceluiași nivel de salarizare între persoanele care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, ar însemna ca, pe cale de interpretare, să se limiteze domeniul de aplicare a acestei norme și să fie exceptate de la această finalitate - eliminarea discriminării - celelalte categorii de personal din cadrul celorlalte autorități sau instituții publice care au un alt nivel de salarizare decât cel al aparatului de lucru al Parlamentului, dar care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime cu alte persoane din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice care au un nivel de remunerare superior.
Cu privire la acest aspect s-a pronunțat ÎCCJ prin decizia nr.23/2016 pronunțată în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5 ind.1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că sintagma "salarizat la același nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.
S-a apreciat că în caz contrar s-ar menține inechitățile ori diferențele salariale în cadrul aceleiași categorii de personal și ar persista discriminarea pe care legiuitorul a intenționat să o elimine prin edictarea acestui text, pentru a pune în acord legislația internă cu prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dar și cu cele ale dreptului Uniunii Europene.
În consecință, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art.1 alin.(1) și (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispozițiilor art.1 alin. 5 ind.1 din aceeași ordonanță de urgență, astfel încât personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prin urmare, nu va funcționa regula menținerii în anul 2015 a aceluiași nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază și sporuri) pentru personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparație cu salariile de bază și sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca și acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creștere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) și (2) din OUG nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare.
S-a reținut că nu se poate susține faptul că prin această interpretare s-ar încălca cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 818 din 3 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, potrivit căreia "prevederile art. 1, art. 2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative"; soluție ce se reflectă și în deciziile Curții Constituționale nr. 819 și nr. 820 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, și nr. 1.325 din 4 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, deoarece se are în vedere intenția legiuitorului ca prin adoptarea acestei norme să elimine discriminările existente între persoane care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime, așadar în acord cu scopul legii. Pe de altă parte, nu poate fi înlăturată obligația instanței de judecată de a face aplicarea prioritară a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ori a dreptului Uniunii Europene și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, obligație ce decurge din dispozițiile art. 20 din Constituția României, dar și din jurisprudența instanței europene și, respectiv, a Curții de Justiție a Uniunii Europene privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională și principiul egalității de remunerare.
Însă, din înscrisurile depuse la dosar de către pârâta DGASPC Dolj rezultă că ar exista diferențe de salarizare doar pentru o anumită perioadă din cea dedusă judecătii, între reclamantă și salariații cu aceeași funcție, grad, gradatie și clasă profesională.
Prin Legea nr.71/2015 s-a urmărit înlăturarea inechităților între persoane ce îndeplineau aceeași funcției, cu aceeași grad/treapta, gradatie și clasă de salarizare și care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii și stabilirea pentru acel personal, cu salarii și sporuri mai mici, a unui salariu la nivelul maxim, daca isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii.
Instanța retine astfel, că între salariul de bază al reclamantei, aferent perioadei 01.04.2016 (după intrarea in vigoare a Legii 71/2015) - 31.07.2016 si salariul de bază maxim în plata la nivelul unitatii pârâte pentru persoane care ocupau aceeași functie/grad/treapta si gradatie, au existat diferente nejustificate, aspect necontestat în adresa nr. 377/26.09.2017.
Astfel că pârâta trebuia să facă aplicarea prevederilor legii 71/2015 si pentru acest interval și să-i acorde reclamantei salariul de baza, la nivel maxim din cadrul institutiei, avut de salariații cu aceeași functie/grad/treapta si gradatie și care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditi ca și reclamanta, motiv pentru care, instanța va admite cererea reclamantei privind lunile aprilie 2016-iulie 2016, ca fiind întemeiată si va obliga pârâta să plătească membrei de sindicat reclamante o despagubire egala cu diferența dintre salariul de bază cuvenit ca urmare a aplicării Legii nr.71/2015 și cel efectiv plătit, în lunile noiembrie 2015-iulie 2016.
În ceea ce priveste perioada 09.04.2015-01.11.2016, din observarea răspunsului pârâtei nr. 377/2017 si a statelor de plata atasate, rezultă că pentru acest interval, reclamanta a avut salariul de bază în plată la nivel maxim in unitate, pârata făcând aplicarea corectă a prevederilor Legii 71/2015.
Astfel, pentru această perioadă, între salariul reclamantei si salariul de bază maxim în plata la nivelul pârâtei DGAPC nu au existat diferențe, aceasta primind pe perioada aprilie 2015-iunie 2016 salariul maxim in plată în institutie, avut de salariatii cu aceeasi functie/grad/treapta/clasă si gradatie si care îsi desfasoara activitatea in aceleasi conditii ca si aceasta, motiv pentru care cererea reclamantei vizând acest interval va fi respinsă, ca neîntemeiată, fiind respinse si cererile accesorii privind actualizarea sumelor plus dobânda legală.
Pentru considerentele expuse , instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta sa plătească reclamantei-membră de sindicat, o despagubire egala cu diferența dintre salariul de bază cuvenit ca urmare a aplicării Legii nr.71/2015 și cel efectiv plătit, în lunile, noiembrie 2015-iulie2016, sumă actualizată cu indicele de devalorizare a monedei nationale plus dobânda legală aferentă, calculate de la data nasterii fiecărui drept si până la data plății efective, sume acordate pentru a acoperi prejudiciul produs reclamantei prin lipsa folosinței diferențelor bănești cuvenite.
Opinia asistenților judiciari este conformă cu hotărârea și prezentele considerente.
| ← Acţiune în răspundere patrimonială. obligaţia salariatului... | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar → |
|---|
