Divorț la notariat după ce soţii au depus acţiune în instanță
| Comentarii |
|
Procedura notarială de desfacere a căsătoriei este esenţialmente necontencioasă şi se întemeiază exclusiv pe acordul soţilor (art. 373 lit. a din Codul civil) manifestat în două etape: acordul iniţial constatat de notarul public cu ocazia depunerii cererii de divorţ de către soţi împreună şi stăruinţa de a divorţa la termenul acordat în acest scop.
Introducerea acţiunilor în instanţe de către ambii soţi, în mod separat, evidenţiază starea lor conflictuală iniţială, compatibilă însă cu înţelegerea survenită între ei ulterior; părţile au procedat la renunţarea la judecată, prin cereri scrise, după care s-au prezentat în faţa notarului şi au semnat cererea de divorţ. în cazul soţului, instanţa a luat act de renunţarea acestuia la judecată, însă în cazul soţiei primul termen de judecată dat se situează după termenul de 30 de zile fixat ca urmare a începerii procedurii de divorţ pe cale notarială. în acest context ţinem să precizăm că depunerea unei cereri de divorţ la instanţa de judecată este independentă şi nu este obstaculată de înregistrarea unei cereri similare la un birou notarial.
Potrivit principiului de drept procesual electa una via non datur recursus ad alteram o singură instanţă se poate pronunţa asupra cererilor care au acelaşi obiect depuse la mai multe instanţe. Raţiunea pentru care este prevăzut caracterul exclusiv al opţiunii pentru una dintre cele două căi procedurale este tocmai împiedicarea pronunţării unor soluţii contradictorii în una şi aceeaşi problemă. în concluzie, chiar dacă părţile au optat să depună cereri de chemare în judecată la două instanţe, legea împiedică lămurirea aceleiaşi situaţii prin pronunţarea a două hotărâri judecătoreşti, incidente în acest caz fiind prevederile referitoare la litispendenţă cuprinse în art. 138 din Codul de procedură civilă. Facem precizarea că această problemă se poate pune numai în situaţia în care cererile adresate de soţi sunt deduse judecăţii, deci aceştia se găsesc în litigiu, nu şi în cazul în care cererea a fost înregistrată şi urmează a fi soluţionată pe calea procedurii notariale.
Desigur că, în ceea ce o priveşte pe soţie, până la data pronunţării pe cale notarială a divorţului aceasta are posibilitatea să revoce renunţarea la acţiunea depusă la judecătorie, însă, dacă între timp îşi va da acordul expres în faţa notarului public pentru constatarea divorţului pe cale amiabilă, instanţa de judecată poate lua act de procedura finalizată în faţa notarului şi, în consecinţă,va constata că acţiunea, cererea iniţială depusă de reclamantă, a rămas fără obiect.
Dar unul din soţi doreşte amânarea constatării divorţului pe cale notarială, situaţie care nu este reglementată de lege. La împlinirea termenului de 30 de zile de la primirea cererii notarul va constata desfacerea căsătoriei numai dacă soţii stăruie în divorţ sau va respinge cererea în lipsa unuia dintre ei/sau ambilor. Prevederile cuprinse în art. 271, alin. (4) din Regulamentul pentru punerea în aplicare a Legii nr. 36/1995 republicată, dă posibilitatea acordării unui nou termen în cauză numai la solicitarea ambilor soţi şi legat doar în situaţia în care aceştia ,având copii minori, la termenul acordat nu s-a finalizat raportul de anchetă psihosocială şi/sau, din motive întemeiate, nu s-a putut audia minorul. Având în vedere caracterul excepţional al amânării nu se poate acorda un nou termen numai la cererea unuia din soţi, astfel încât notarul trebuie să pronunţe o soluţie în condiţiile mai sus arătate.
| ← Partaj între foşti soţi divorţaţi înainte de intrarea în... | Căsătorie încheiată în Germania sub regimul comunităţii... → |
|---|
