Divorţ. Jurisprudență Chemare în judecată (acţiuni, cereri)
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă civilă nr. 751 din data de 23.10.2013
Deliberând asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galți la data de 26.04.2012 reclamanta .... a chemat în judecată pe pârâtul ....., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei din culpa excusivă a pârâtului , încredințarea minorei .... spre creștere și educare reclamantei ,.
Arată reclamanta prin cerere că s-a căsătorit cu pârâtul din data de 8 noiembrie 2002 și din căsătorie a rezultat minora .....
Mai arată reclamanta că pe fondul lipsurilor materiale a avut numeroase divergențe cu pârâtul care nu a avut niciodată un loc de muncă, nu a participat la îndatoririle de familie fapt care a culminat cu despărțirea în fat în urmă cu circa 1 an și 6 luni.
Susține reclamanta că pârâtul nu a manifestat nici un interes față de minoră și aceasta este în grija bunicilor materni pe perioada cât reclamanta se află la muncă în străinătate.
În dovedirea acțiunii reclamantul a solicitat proba cu acte, și a depus la dosarul cauzei certificatul de căsătorie în original, certificatul de naștere al minorei procură judiciară, dovada reședinței în Italia, adeverințe de venit.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 39 lei și timbru judiciar de 0,3 lei conform disp. Art.7 alin 1 lit a din legea nr.146/1997 modificată.
La dosarul cauzei s-a depus un referat de anchetă socială.
Pârâtul deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare sau alte susțineri.
Prin precizarea la acțiune depusă la data de 25.01.2013 reclamanta a solicitat autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de reclamantă și reluarea numelui de către reclamantă deținut anterior căsătoriei respectiv acela de Popoiu.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 263, 487,488 , 400 alin 1 și art. 493 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 6033/07.06.2013 s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Galați și s-a declinat cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Tîrgu Bujor județul Galați.
La Judecătoria Tîrgu Bujor, cauza a fost înregistrată sub nr. xxxxxxxxxx
La termenul de judecată din data de 25.09.2013 au fost încuviințate probatorii respectiv proba cu un martor pentru reclamantă.
La termenul de judecată din data de 23.10.2013 a fost audiată martora ....., declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată precizată, reclamanta ..... a chemat în judecată pe pârâtul ...., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desfacerea căsătoriei din culpa excusivă a pârâtului, încredințarea minorei ..... spre creștere și educare reclamantei , autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de reclamantă și reluarea numelui de către reclamantă deținut anterior căsătoriei respectiv acela de ....
Din certificatul de căsătorie seria CB nr.466719 (fila 52 din dosar), emis de Primăria Galați, rezultă că părțile s-au căsătorit la data de 8 noiembrie 2002, căsătoria lor fiind înregistrată la numărul 1929, în registrul stării civile al Primăriei Galați .
Potrivit certificatului de naștere seria NV nr.702792, emis de Consiliul Local orașului Galați, județul Galați, minora ….. este copilul celor două părți din proces.
Potrivit art. 373, cu modificările și completările ulterioare, instanța judecătorească poate desface căsătoria prin divorț atunci când, datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soți sunt grav vătămate și continuarea căsătoriei nu mai este posibilă.
Potrivit declarației martorei propusă de către reclamantă, relațiile dintre cei doi soți sunt grav și iremediabil afectate.
Astfel, martora ….. a declarat că părțile sunt căsătorite din noiembrie 2002 și au avut numeroase discuții pe fondul lipsurilor materiale. Declară martora că pârâtul obișnuia să sustragă bani atât de la părinții reclamantei cât și de la părinții lui pe care îi folosea în alte scopuri decât cele familiare. Mai declară martora că reclamanta a plecat în Italia să muncească și trimetea lunar bani pentru ca pârâtul să achite o datorie la bancă, însă a descoperit după o perioadă de timp că acesta achita la bancă sume modice și nu rata reală iar restul banilor îi folosea în scopuri personale, distractive, mergea la munte fără familie. Martora declară că despărțirea în fapt s-a produs în august 2011 când pârâtul a mers în Italia la soția sa iar aceasta la descoperit că avea o relație extraconjugală. Declară martora că pârâtul este total dezinteresat de minoră.
Analizând coroborat probatoriile administrate în cauză, având în vedere că părțile sunt despărțite în fapt și văzând dispozițiile art. 373 lit.b din codul civil, instanța concluzionează că raporturile dintre soți sunt grav vătămate, încât continuarea căsătoriei nu mai este posibilă, din vina exclusivă a pârâtului.
Pentru aceste considerente, instanța urmează, așadar, a admite acțiunea având ca obiect divorț și a desface căsătoria din culpa exclusivă a pârâtului.
Având în vedere disp. art. 383 alin.3 cod civil, văzând că nu există nici o înțelegere între părți, instanța va dispune ca pe viitor reclamanta să-și reia numele deținut anterior căsătoriei respectiv acela de …..
În ceea ce privește minora …… instanța va avea în vedere referatul de anchetă socială, din care rezultă că minora locuiește cu mama sa și bunicii materni în locuința bunicilor, apartament proprietate personală compus din două camere și dependințe complet mobilat și bine întreținut, reclamanta lucrează cu contract de muncă în Italia, vine în țară la 6 luni și lunar trimite bani pentru minoră.
Conform disp. art.398 cod civil, autoritatea părintească va fi exercitată exclusiv de către un părinte în cazul în care există motive întemeiate și este în interesul minorului.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză instanța apreciază că cel puțin la acest moment autoritatea părintească trebuie exercitată numai de către reclamantă deoarece pârâtul de un an de zile nu a vizitat minora nu s-a interesat de aceasta și nu i-a asigurat întreținere.
În ceea ce privește locuința minorei, având în vedere disp. art.400 cod civil coroborate cu probatoriile administrate în cauză instanța apreciază că este în interesul minorei să aibă domiciliul la mama sa cu care a locuit în mod statornic. Astfel instanța va stabili locuința minorei … la domiciliul reclamantei .
Instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/ 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, cu modificările și completările ulterioare, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
În același sens vin și prevederile art. 400 alineatul 1 din Codul civil potrivit cărora în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al minorului, instanța stabilește odată cu pronunțarea divorțului locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic
Referitor întreținerea minorului, instanța reține că potrivit art. 524 din Codul civil are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale. Minorul care cere întreținere de la părinții săi se află în nevoie dacă nu se poate întreține din munca sa, chiar dacă ar avea bunuri.
Potrivit disp. art 402 cod civil întreținerea este datorată de ambii părinți iar instanța va stabili contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor astfel că reclamanta va fi obligată să participe la întreținerea, creșterea și educarea minorei în natură, iar pârâtul prin plata unei sume de bani.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile părților, rezultă că pârâtul nu realizează venituri din muncă, motiv pentru care instanța va obliga pe aceasta la plata unei pensii de întreținere către minora ……. în cuantum de 25% din salariul minim net lunar pe economie,de la data introducerii acțiunii respectiv 26.04.2012 până la majoratul minorei iar reclamanta va contribui la creșterea și educarea minorei în natură .
În baza principiului ce guvernează procesul civil instanța ia act că reclamanta nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Admite acțiunea civilă având ca obiect divorț cu minori, înregistrată sub nr. xxxxxxxxx la data de 24.07.2013, formulată de reclamanta …. cu domiciliul ales în …., jud. Galați, în contradictoriu cu pârâtul …., domiciliat în …., jud. Galați.
Dispune desfacerea căsătoriei încheiate sub nr. 1929/08.11.2002 de Primăria Galați din culpa exclusivă a pârâtului.
Reclamanta va reveni la numele deținut anterior căsătoriei respectiv acela de …..
Stabilește locuința minorei ….. născută la data de 21.04.2007, la domiciliul reclamantei.
Autoritatea părintească cu privire la minoră va fi exercitată exclusiv de către reclamantă.
Reclamanta va fi obligată să contribuie la creșterea și întreținerea minorei în natură în cotă de 25% din venitul net realizat de la data - introducerii acțiunii 26.04.2012 până la majoratul minorei iar pârâtul va fi obligat la creșterea și întreținerea minorei prin plata unei indemnizații în cotă 25% din venitul minim net pe economie de la data introducerii acțiunii 26.04.2012 până la majoratul minorei.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare la Judecătoria Tîrgu Bujor.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23.10.2013.
| ← Actiune constatare | Partaj judiciar. Jurisprudență Succesiuni, moşteniri → |
|---|
