Domeniu. drept administrativ. acţiune în anulare act administrativ
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 293 din data de 03.02.2016
Domeniu. Drept administrativ
Acțiune în anulare act administrativ
- O.U.G. nr. 137/2000, art. 20 alin. (1)
- Legea nr. 554/2004, art. 18
Instanța de judecată nu se poate substitui autorității competente, în speță Consiliul Național de Combatere a discriminării, în sensul de constata în mod direct o stare de discriminare, în condițiile în care autoritatea pârâtă nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
(Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - sentința civilă nr. 293 din data de 3 februarie 2016)
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 727/2/2015, reclamantul G.D.V. în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR CĂLĂTORI CFR CĂLĂTORI SA, SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR BRAȘOV, B.V., T.E., G. C., G. O., P. V., S. I., M. S., C. G., S. D., S. I. E., C. V., S. C., M. T. ȘI M. P., a solicitat anularea Hotărârii nr. 707/03.12.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării ca nelegală și netemeinică, cu consecința admiterii sesizării privind existența unor fapte de discriminare la care a fost supus în calitate de angajat al Societății Naționale de Transport Feroviar Călători CFR Călători SA, Sucursala de Transport Feroviar Brașov.
În motivare, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr. 707/03.12.2014 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării s-a dispus admiterea excepției de tardivitate invocată din oficiu, s-a constatat că faptele prezentate nu intră sub incidența art. 2 din OUG nr. 137/2000, dispunându-se închiderea dosarului.
Consideră că această hotărâre este nelegală și netemeinică.
Reclamantul a arătat că a avut calitatea de angajat al Societății Naționale de Transport Feroviar Călători CFR Călători SA, Sucursala de Transport Feroviar Brașov în funcția de șef tură comanda personalului. în cursul lunii iunie 2012, iar în urma unui control s-a constatat că nu a luat la cunoștință de actul 1403 (prelucrare ROF/tabel nominal) emis de STFC afișat în condica de ordine la data de 21.06.2012.
Drept urmare, a fost sancționat cu avertisment scris, fiind emisă decizia de sancționare nr. 500/899/2012. Întrucât regulamentul în cauză nu a fost prelucrat, iar tabelul cu salariații nu era consemnat în nici o condică așa cum s-ar fi impus, reclamantul a arătat că a promovat o acțiune la Tribunalul Mureș împotriva deciziei de sancționare. Prin sentința Tribunalului Mureș nr. 1643/2013 s-a dispus admiterea acțiunii și anularea deciziei de sancționare nr. 500/899/2012.
Cu ocazia soluționării acestui litigiu, a aflat că deși, astfel după cum rezultă din raportul de control întocmit de STFC Brașov nr. 1486/C/2012, s-a constatat că mai multe persoane nu au semnat de luare la cunoștință a actului 1303, totuși a fost singurul sancționat. A susținut că a luat cunoștință de această stare de fapt din susținerile Societății Naționale de Transport Feroviar Călători CFR ) Călători SA conținute în notele de ședință înregistrate de aceasta la dosarul cauzei în data de 28 februarie 2013.
În cazul de față, a avut convingerea că toți salariații menționați în cuprinsul Raportului de control întocmit de STFC Brașov nr. 1486/C/2012 au fost sancționați cu avertisment scris.
Cu privire la fapta de discriminare care a fost săvârșită, reclamantul a precizat că discriminarea este consecința comportamentului și convingerilor pe care le are în sensul că prevederile legale din domeniul muncii trebuie respectate.
Pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A., prin Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Brașov și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Brașov au formulat întâmpinare comună.
Au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI "CFR CALATORI" SA București și a SOCIETĂȚII NAȚIONALE DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI - SUCURSALA REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CALATORI BRAȘOV, având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) și art. 33 Cod de Procedura Civila, coroborate cu prevederile art. 36 din același cod.
La data de 09.09.2015, reclamantul G. D. V. și-a precizat acțiunea, în sensul că, în conformitate cu dispozițiile instanței, a arătat că înțelege să cheme în judecată și persoanele fizice reclamate la CNCD.
Pârâții persoane fizice au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere prevederile art. 32 alin. (1) și art. 33 Cod de Procedura Civila, coroborate cu prevederile art.36 din același cod.
Au invocat și excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecata (precizarea de acțiune) în ceea ce le privește.
Prin sentința civilă nr. 293 din data de 3 februarie 2016, Curtea a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive, tardivității formulării acțiunii și tardivității formulării cererii precizatoare, invocate de pârâți.
În temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004, a admis în parte acțiunea.
A anulat în parte Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014, respectiv în ceea ce privește soluția de admitere a excepției tardivității primului petit al sesizării adresate pârâtului CNCD.
A obligat pârâtul CNCD să soluționeze pe fond sesizarea, în ceea ce privește primul capăt de cerere.
A respins în rest, ca neîntemeiată, acțiunea.
Curtea a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată atât de pârâtele persoane juridice, cât și de pârâții persoane fizice, întrucât, astfel cum rezultă din petiția adresată de reclamant Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, din documentația depusă la dosar și din hotărârea contestată, atât pârâtele persoane juridice, cât și pârâții persoane fizice au avut calitatea de reclamați în fața CNCD și au fost citați în procedura administrativă în această calitate astfel încât hotărârea ce formează obiectul acțiunii în anulare a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia.
În consecință, față de calitatea pe care au avut-o în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, pârâții au calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, fiind irelevante susținerile referitoare la interesul legitim, din această perspectivă.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii introductive, ridicată prin întâmpinare de pârâtele Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" - S.A. și Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. Călători" SA - Sucursala Regionala de Transport Feroviar de Calatori Brașov, Curtea a constatat că reclamantul a introdus prin poștă acțiunea la data de 03.02.2015, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării hotărârii CNCD, excepția tardivității urmând a fi respinsă.
A fost respinsă, de asemenea, excepția tardivității cererii precizatoare, invocată de pârâții persoane fizice în cuprinsul întâmpinării, întrucât cererea precizatoare a fost formulată, urmare a celor dispuse de instanță prin încheierea de ședință din 10.06.2015, primul termen de judecată, când reclamantului i s-a pus în vedere să precizeze cadrul procesual pasiv în temeiul dispozițiilor art. 161 din Legea nr. 554/2004 și art. 78, alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Pe fond, analizând legalitatea Hotărârii CNCD nr. 707/03.12.2014, Curtea a reținut că, în ceea ce privește primul petit al sesizării formulate, în mod greșit s-a reținut tardivitatea formulării petiției raportat la termenul de decădere de 1 an reglementat de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
Astfel, potrivit textului legal menționat, "Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data de la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.";
Pretinsa faptă de discriminare cu care reclamantul a sesizat CNCD constă în tratamentul diferențiat despre care susține că i-a fost aplicat de societatea angajatoare, în sensul că, ar fi fost singurul salariat sancționat disciplinar cu avertisment scris, prin Decizia de sancționare nr. 500/899/2012, în condițiile în care alți 17 salariați, colegii săi se aflau în aceeași situație și totuși nu au fost sancționați.
În ceea ce privește data de la care începe să curgă termenul de un an, Curtea a reținut că aceasta nu este data de 06.08.2012, data emiterii deciziei de sancționare, așa cum afirmă în mod eronat pârâta angajatoare, întrucât pretinsa faptă de discriminare nu constă în faptul că reclamantul a fost sancționat, ci în faptul că acesta a fost sancționat, în condițiile în care alte persoane aflate în aceeași situație nu ar fi fost sancționate, ceea ce presupune că reclamantul ar fi trebuit să aibă cunoștință de împrejurarea că celorlalți colegi aflați într-o situație identică nu li s-a aplicat nicio sancțiune.
Or, data la care reclamantul a luat cunoștință de această împrejurare nu este data emiterii deciziei de sancționare, întrucât la această dată era rezonabil să presupună că și colegii săi au primit aceeași sancțiune, fiind corectă susținerea reclamantului, în sensul că la data emiterii deciziei prin care a fost sancționat a avut convingerea că toți salariații menționați în cuprinsul Raportului de control întocmit de STFC Brașov nr. 1486/C/2012 au fost sancționați cu avertisment scris.
Curtea a constatat că, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului probator de la filele 12-13 dosar reprezentând Note scrise formulate de angajatorul reclamantului, pârâta din prezenta cauză în dosarul nr. 6790/102/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mureș (având ca obiect contestația formulată de reclamantul din prezenta cauză împotriva deciziei de sancționare cu avertisment scris), purtând data de înregistrare 28 februarie 2013, în aceste note de ședință pârâta a afirmat "Contestatorul a fost singura persoană sancționată disciplinar pentru refuzul de a semna actul nr. 1403 afișat în condica de ordine în data de 21.06.2012."
Față de acest înscris și în lipsa altor probe din care să rezulte că reclamantul ar fi aflat la o dată anterioară faptul că alți colegi ai săi aflați în aceeași situație nu au fost sancționați disciplinar, Curtea a constatat că în mod corect a afirmat reclamantul că data de 28 februarie 2013 este data la care a luat cunoștință, din cuprinsul Notelor scrise formulate dosarul nr. 6790/102/2012 aflat pe rolul Tribunalului Mureș, pretinsa faptă de discriminare constând în faptul că ar fi fost singura persoană sancționată disciplinar, în condițiile în care alți colegi aflați într-o situație identică nu ar fi fost sancționați.
În concluzie, termenul de un an s-a împlinit la data de 28 februarie 2014.
În ceea ce privește data formulării petiției adresate pârâtului CNCD, în mod eronat s-a reținut în cuprinsul hotărârii contestate că aceasta este data de 04.03.2014 având în vedere că astfel cum rezultă din ștampila cu nr. de înregistrare de la fila 32 dosar reclamantul a depus petiția la data de 26 februarie 2014 la Structura Teritorială Mureș a CNCD. Faptul că petiția înregistrată la 26 februarie 2014 a fost transmisă și înregistrată la sediul central al CNCD la data de 4 martie 2014 nu poate conduce la concluzia că sesizarea este tardivă.
Așadar, în condițiile în care termenul de un an prevăzut de art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 s-a împlinit la data de 28 februarie 2014 iar petiția a fost depusă de reclamant la data de 26 februarie 2014 la Structura Teritorială Mureș a CNCD, în mod eronat a fost admisă excepția tardivității primului petit al sesizării, Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014 fiind nelegală și urmând a fi anulată sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de admitere a sesizării privind existența unor fapte de discriminare, Curtea a respins-o ca neîntemeiată, întrucât instanța de judecată nu se poate substitui autorității competente, în speță Consiliul Național de Combatere a discriminării, în sensul de constata în mod direct o stare de discriminare, în condițiile în care autoritatea pârâtă nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.
În consecință, urmare a anulării parțiale a Hotărârii CNCD nr. 707/03.12.2014, respectiv în ceea ce privește soluția de admitere a excepției tardivității primului petit al sesizării, curtea a obligat pârâtul CNCD să soluționeze pe fond primul petit la sesizării, numai o astfel de soluție pronunțată pe fond putând fi cenzurată de instanța de contencios administrativ.
Referitor la criticile reclamantului cu privire la soluția pronunțată prin Hotărârea CNCD nr. 707/03.12.2014 asupra celui de-al doilea petit, Curtea a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât în mod corect a reținut pârâtul CNCD faptul că susținerile reclamantului privind veridicitatea documentelor din cadrul dosarului civil, precum și împrejurarea că a fost sancționat disciplinar din nou nu pot face obiectul analizei, fiind chestiuni care exced competenței acestei autorități și cu privire la care se poate pronunța numai instanța de judecată competentă.
| ← Drepturi băneşti.dobânzi. Jurisprudență Dobânzi | Domeniu. drept administrativ aplicare de corecţii financiare → |
|---|
